2,056 matches
-
literatură... Slabă viclenie: poetul nu face decît să scrie istoria propriei pasiunii. Am putea zice că tema lui unică este aceea cu care Încep marile epopei: CÎnt amorul și armele lui... Mai este o temă: aceea a lecturii Îndrăgostite. Discursul Îndrăgostit care provoacă, printr-o subtilă acțiune de drogare, dragostea. Dante fixează modelul În vestitul cînt al Francescăi d’a Rimini și Paolo Malatesta. Este drept că acolo este vorba de lectura comună. Conachi vorbește de cititul singuratic care, Într-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bucuriile lumii, Îngrețoșat de tot. Caută vreo „grozăvie, vreun loc Întunecat să se afunde În durere... și nu află. Fuga nu rezolvă nimic dacă „amurezata” nu-i aproape. Este limpede că exilul nu c o soluție de salvare pentru omul Îndrăgostit. d) Obiectele, peisajul exilului amoros mai vin o dată În niște poeme de tonalitate villonescă. „Dar unde-i copaciul mare”? - Întreabă Conachi, după 26 de ani, la Slănic. acolo unde avusese loc „pe o așa fulgeroasă și cu trăsnet vreme, supt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ascezei antrenează și un peisaj liric care, la Conachi, se deschide spre marele univers. Din direcția, e drept, a decorativului grandios. 15. În afara cîtorva fetișuri (cum este pentru Werther panglica dăruită de Charlotte), nici un alt obiect nu pătrunde În lumea Îndrăgostită, zice Barthes: „este o lume săracă din punct de vedere senzual, abstractă, stoarsă, dezinvestită; privirea mea străbate lucrurile fără a le recunoaște puterea de seducție; sînt indiferent față de orice senzualitate, În afară de aceea a «corpului seducătoră...”. Un asemenea fetiș (un obiect
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de ordinul astral. Conachi le trece și pe acestea În rîndul elementelor martori-complici. Luna, soarele, cerul cu toate stelele sînt convocate pentru a participa la evenimentele pasiunii. „Ceriul se deschide” adesea În poeme, „Înfocații planiți” iau parte la muncile omului Îndrăgostit. Puterile cerești, Îngerii, planetele, stihiile toate și chiar „un comit” traversează galaxia erotică Conachi: „Ceriule Înalte, Înfocați planiți, Toți cu grozăvie mă Împotriviți...” Am semnalat deja participarea semnelor cerești la drama pasiunii erotice: fulgerul, tunetul... Fără să fie un obiect
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
această metaforă șireată: mințile i s-au smintit, vorbește aiurea („tot ca un uimit”) și nu știe ce zice: „nu știu, nu pricep nimic”... Apare și ideea de inefabil erotic: „la un nu știu ce poftind”. Inefabilul e Însoțit de iritarea spiritului Îndrăgostit: „GÎndul, voia mi-am stricat Caut, privesc nempăcat.” Metafora comitului trece de la Conachi la Pann și, În genere, demonstrația de acolo o regăsim În poemul Un comit cînd să arată, ușor modificată. Pann pune o notă de libertate În jurămîntul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Folosul irmoaselor. Nedesăvîrșirea Începutului. Poezia ca trecere și petrecere... Stilul luminat și scrisul gorgonat. Cuviința și retorica. Un spectacol verbal În jurul unei teme morale. „Pritocirea” În minte și metoda colajului. 26. Retorica amoroasă. Protocolul iubirii. Formele de adresare În discursul Îndrăgostit. Firea cuvîntă dar lipsește limbajul care să exprime. Arta de a iubi și arta de a scrie. Postfață de Valeriu Cristea. Nu ascund faptul că acest eseu este și rezultatul unui pariu cu mine Însumi. Am citit de mai multe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fi tras de mână spre canapea, și acolo i-ar fi demonstrat cu aerul cel mai grațios că Gavrilcea seamănă cu Apollo de Belvedere și e o mină de inteligență și de forțe morale. Ce nu poate ingeniozitatea unei fete îndrăgostite! În scurt, Ioanide se temea să deschidă violent problema, gîndindu-se că era posibil să fie el însuși victima unor aprehensiuni exagerate. Era mai bine să ia lucrurile de departe, să culeagă informații. Gavrilcea era prietenul lui Tudorel, pe el avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
iar Erminia acceptă învățătura ca pe o decizie ex cathedra. Orice vanitate carnală murise în ea, dacă existase vreodată, și soiul acesta de dispute înfățișa pentru ea cea mai înaltă voluptate posibilă. G. Călinescu - Prerafaelitismul, continuă Ioanide, nu e totul. Îndrăgostit sau căsătorit, bărbatul - vorbesc de cel normal - caută mereu altceva. Sunt femei cu prestigiu exclusiv fizic. Nu-ți vorbesc de simple mizerabile instincte, de femei căutate pentru voluptate. De fapt și în direcția asta tot idealismul lucrează. Bărbatul, în afară de aceea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de rezonanță care au marcat linia acestui tip de opere, atât de complexe și controversate. Astfel, literatura franceză este reprezentată de Gerard de Nerval (Mâna fermecată, Fiicele focului), Honore de Balzac (Pielea de sagri), Theophile Gautier (Ibricul de cafea, Moartea îndrăgostită) . Literatura engleză se remarcă prin operele lui Mary Shelley (Frankenstein sau Prometeul modern), Oscar Wilde (Portretul lui Dorian Grey), Henry James (O coardă prea întinsă) etc.. Fantasticul german se afirmă prin E. T. A Hoffman (Elixirele diavolului, Omul cu nisipul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
proiecte culturale care urmau să "salveze" lumea de acolo și speriați, oarecum, că lucrurile de "acolo", situate în spațiul incert dintre istorie și mahala, se petrec fără noi. Mi s-a făcut nespus de dor de acel Andrei cald, bun, îndrăgostit și vulnerabil. Mi-am amintit cum vibram amândoi sub ecourile Jurnalului de la Păltiniș, proaspăt apărut, și cum combăteam de zor, fiecare pe frontul său, și cum la capătul acestei Aus-einadersetzung, al acestei corespondențe dezlănțuite cu cei din țară, a luat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Plutind, el privește, ca să spunem așa, peste capetele tuturor, știind că prin ființa iubitei el a devenit stăpânul unui lucru minunat, unic în lume și pentru care, este absolut limpede, ceilalți oameni nu pot decât să-l invidieze. Orice om îndrăgostit privește lumea de pe culmea aceasta pe care îl înalță iubirea sa și, mai ales în prezența ființei iubite, el are simultan o expresie prin care dăruiește ― spre a fi privit și admirat ― obiectul iubirii sale, și o alta, marcă a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se revendică, prin scrisul epistolar, ca subiect al propriei sale libertăți, ca eu liber. Ce blestem pentru Cioran să se pomenească, în plină detentă erotică, castrat cu armele înseși ale filozofiei! Neplecând, nu-i rămâne decât să ofteze mai departe îndrăgostit ― deja pe 24 mai scrie: "Renunțarea ar fi soluția. Nu am însă nici curajul necesar, nici dorința de așa ceva" ― , să-și continue scenele de gelozie, dar în preajma celei de a doua întrevederi pariziene (17-18 iunie) este perfect domesticit și promite
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să-ți uiți ginecologul, că ăsta se înșală la sigur, pentru că nu are mereu de a face decât cu un organ sexual. GRETE: Hai, hai, Erna, chiar că... (râde) nu lași să se zică nimic despre Wottila Karli pentru că ești îndrăgostită de el, că amândoi sunteți la fel de bigoți. MARIEDL (foarte strident): Bigot, așa ceva nu se spune. ERNA (sare de la locul ei): Tu... tu, nazisto, divorțato, tu nici cuminecătura sfântă n-ai voie s-o iei în gură... GRETE (sare în sus
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în literatura universală prin lirica lui Dante Alighieri, cel care în Vita Nuova aduce un elogiu unic personajului feminin care i-a marcat existența. Beatrice reprezintă modelul ideal al acestei întruchipări angelice, care nu oferă doar un extaz contemplativ poetului îndrăgostit, ci îi garantează și accederea la divinitate. Prototipul donnei angelicata poate fi însă găsit mult mai departe, în cultură și religie, în perfecțiunea fizică și morală a Fecioarei Maria, singura creatură capabilă să cuprindă în ființa ei divinitatea și astfel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a celor care prin forța cuvântului propun o lume mai frumoasă. Iubirea este sentimentul dominant al lumii boccaccești, ea guvernează tot și ei i se supun legile firii, în numele ei naratorii fac uneori rabat și de la morală, iar Neifile, tânăra îndrăgostită, devine o imagine idilică a nubilei ce experimentează primele trăiri arzătoare ale dragostei. La polul opus iubirii nu poate fi decât trădarea și suferința, iar Elisa este cea asemănătoare Didonei, părăsită în mod nedrept de Enea.145 Desigur că au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Roznoveanu, op. cit. , p. 314. 237 „Protagonista, care narează la persoana întâi, este cu certitudine o precursoare a unor eroine precum prințesa de Clèves, Emma Bovary și Anna Karenina, deoarece întregul roman este o proiecție a sufletului torturat al unei femei îndrăgostite.” Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 39. (trad. n.) 238 ștefan Crudu, loc. cit., pp. XI-XII. 86 Încă din incipit, naratoarea Fiammetta se dorește o inițiatoare în complexa ars amandi, admirăm o scriitură feminină destinată doar femeilor: „Nu țin însă ca întâmplările
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
exagerată în legătură cu încălcarea legilor morale, pedeapsa arderii pe rug este întâlnită o singură dată în lungul șir al povestirilor (în povestirea a șasea a zilei a cincea, unde mulțimea dornică de spectaculos vine să asiste la supliciul a doi tineri îndrăgostiți, ca la un spectacol, și din nou putem sublinia plăcerea iscată de inedit, senzațional, chiar dacă impregnat aici de o cruzime aparte; intervenția unui amiral pe lângă rege va duce la un deznodământ fericit, tinerii vor fi eliberați, se vor căsători și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de îndoieli și sentimente contradictorii. Conflictul se ivește, în cazul ei, din dorința de a-și păstra votul castității pe care l-a oferit, în calitate de nimfă, zeiței Diana și forța de neînlăturat a naturii, care o atrage ireversibil spre tânărul îndrăgostit nebunește de ea. Când aruncă săgeata spre Africo regretă imediat gestul, este mulțumită că nu l-a rănit, dar îi cere în același timp să nu o mai urmărească. Chiar și după ce îi cedează fizic, Mensola ezită între familiaritate și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un travaliu al incertitudinii și al temerii de a nu fi înțeles sau de a nu fi acceptat. Un refuz inițial al femeii nu aduce decât o disperare temporară, perseverența este cea care îl caracterizează pe cavaler, femeia testează vasalul îndrăgostit doar pentru a-i proba și mai bine calitățile. Scenariul este completat cu primirea în dar a unui inel pe care ea îl dăruiește ca semn al îngăduirii admirației primite cu înfocare. Iubita este cea care dă sens vieții neexperimentate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeile, pentru un motiv sau altul, și cei care nu fac decât să tranziteze în aceste povestiri despre femei. Ceea ce determină catalogarea lor drept <<bărbați falși>> este tocmai feminizarea lor.” 709 și exemplele pot fi concludente în acest sens: Antoniu, îndrăgostit, devine lipsit de rațiune, de libertate, de interes pentru activitățile sociale sau publice, se sinucide nu din dragoste, ci pentru că și-a pierdut demnitatea. Piram nu este la fel de pasional ca și Tisbe, îl percepem prea legat de spațiul domestic, laș
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
glumă pe cinste, dar ridiculizând-și și soțul în fața întregii comunități. Planul urzit de Neculai, în legătură cu eventualitatea unui potop, nu face decât să-l înspăimânte pe credulul teslar, lipsit de discernământ, care acceptă sfârșitul iminent, oferindu-le astfel celor doi îndrăgostiți posibilitatea de a fi împreună. Localnicii, văzând obsesia aberantă a soțului pregătit pentru marea catastrofă, îl declară alienat și dau crezare spuselor femeii. Alison este astfel absolvită de acuzațiile publice de adulter, ba, mai mult, devine o victimă în ochii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că este fiica unui trădător. Are toate atributele unei victime, deoarece societatea în care trăiește poate dispune de ea după bunul plac. Cresida vorbește despre rolul femeii în actul iubirii ca fiind unul pasiv, inactiv, inferior.1000 Statutul unei femei îndrăgostite era și mai precar, reputația constituia un factor foarte important, însă poziția de văduvă o avantaja, pentru că îi oferea o anumită autonomie pe care femeia nu ar fi vrut să o piardă. Chiar și personajul boccaccesc insistă pe această linie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vrut să o piardă. Chiar și personajul boccaccesc insistă pe această linie a păstrării unei independențe proprii: „Ed ora non è tempo de marito,/ e se pur fosse, la sua libertate/ servare è troppo piș savio partito.”1001 O femeie îndrăgostită reprezenta o femeie în pericol de a-și pierde statutul social, de aici reticența personajului feminin în a accepta propunerile amoroase trebuie interpretată ca o dovadă de cumpătare, de echilibru, de înțelepciune practică.” 1002 Iubindu-l pe Troil, Cresida este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu știau ce-i amorul; cu toate acestea, deși convorbirile lor au atacat tema iubirii, nici unul dintre ei nu a lăsat În urma lui vreun poem. Tot așa, nu poți susține că, În afară de Sappho, n-a mai existat nici o altă poetă Îndrăgostită, doar În cazul În care pretinzi că profeții În versuri au dat numai cei din categoria Sibyllei până la Aristonike 4 și acele Pythii care Își formulau oracolele În versuri. (B) Dacă Într-adevăr, așa cum pretindea Chairemon 5, vinul se amesteca
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
în literatura universală prin lirica lui Dante Alighieri, cel care în Vita Nuova aduce un elogiu unic personajului feminin care i-a marcat existența. Beatrice reprezintă modelul ideal al acestei întruchipări angelice, care nu oferă doar un extaz contemplativ poetului îndrăgostit, ci îi garantează și accederea la divinitate. Prototipul donnei angelicata poate fi însă găsit mult mai departe, în cultură și religie, în perfecțiunea fizică și morală a Fecioarei Maria, singura creatură capabilă să cuprindă în ființa ei divinitatea și astfel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]