10,960 matches
-
inventatorul artei de a prelucra metalele. Cât despre opera căreia îi aparține citatul de mai sus, operă despre care aș îndrăzni să afirm că ar conține cea mai veche descriere a unui robot, este Iliada lui Homer. Dar personajele cu înfățișare umană nu sunt singurele realizări însuflețite ale zeului ingenios : „El a fabricat douăzeci de trepiede menite să împodobească zidurile unui palat minunat; a pus fiecăruia dintre ele roți de aur pentru ca trepiedele să poată merge singure la adunarea zeilor și
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93014_a_94306]
-
inventatorul artei de a prelucra metalele. Cât despre opera căreia îi aparține citatul de mai sus, operă despre care aș îndrăzni să afirm că ar conține cea mai veche descriere a unui robot, este Iliada lui Homer. Dar personajele cu înfățișare umană nu sunt singurele realizări însuflețite ale zeului ingenios : „El a fabricat douăzeci de trepiede menite să împodobească zidurile unui palat minunat; a pus fiecăruia dintre ele roți de aur pentru ca trepiedele să poată merge singure la adunarea zeilor și
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93011_a_94303]
-
Mihail Kogălniceanu - în prima frază a introducției la Arhiva Românească (1841) - de când Opitz în versurile sale, vechi de formă, dar nouă de idei, cântă numele românilor și pentru exemplificare citează secvențe privitoare la limba română, la datinile românești și la înfățișarea fizică a celor mai vechi locuitori ai tărâmurilor scăldate de apele Ampoiului.” Martin Opitz, părintele literaturii germane, care, zăbovind doi ani - 1621-1622 în Alba Iulia, la curtea prințului transilvan, Gabor Bethlem, ca profesor de interpretare a textelor filozofice latine și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
îndeobște la prima vedere fetele nu prea obișnuiesc, au ele un fel al lor de a te fura din ochi, și asta tocmai când atenția îți intră în unghi mort, în fracțiunea de timp când, brusc, devii preocupat de propria înfățișare. Moment dureros pentru el, căci, până atunci, înfățișarea lui de jocheu prăfuit stârnise numai zâmbete, ba chiar hohote de râs. Apoi trăise revelația că, îndreptată asupra lui, căutătura fetei din scaunul de invalid ar avea ceva nefiresc, nu pentru că dânsa
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
au ele un fel al lor de a te fura din ochi, și asta tocmai când atenția îți intră în unghi mort, în fracțiunea de timp când, brusc, devii preocupat de propria înfățișare. Moment dureros pentru el, căci, până atunci, înfățișarea lui de jocheu prăfuit stârnise numai zâmbete, ba chiar hohote de râs. Apoi trăise revelația că, îndreptată asupra lui, căutătura fetei din scaunul de invalid ar avea ceva nefiresc, nu pentru că dânsa întârzia să zâmbească ironic sau disprețuitor, precum toate
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
știe cu precizie. Magistratul, după cum am auzit, consideră că eu aș fi fost purtătorul măștii. Putea să mi se întâmple ceva rău. Probabil că i s-a întâmplat necunoscutului, nu a mai apărut în serile următoare. A luat o altă înfățișare sau, poate, nu a mai venit. Azi-noapte, lumina, în donjon, a fost aprinsă... Nu exclud totuși posibilitatea infimă a unei confuzii privind identitatea Măștii. M-am obișnuit să construiesc scenarii, e îndeletnicirea mea, de fapt. Cel mai bine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cea adevărată. Iepuri! Tratat! S-a ramolit de tot, încă nu a împlinit cincizeci de ani, dar parcă a trecut de șaizeci. Suntem de-o seamă. Încă o mai iubesc pe Balerină. El doar o regretă; o diferență oglindită de înfățișarea lui. Era înaltă și subțire. Numai picioare. Părul roșu și ochii violeți, o combinație devastatoare. A crezut în mine: am mințit-o. Doar așa puteam să o salvez. Ar fi avut, acum, patru copii și gușă. Burtă. Ar fi bombănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că nu trebuie să se teamă, pentru că povesteai despre o femeie imaginară, conviețuiai cu ea de multă vreme: ultima oară, în alt roman, s-a numit Irene; te urmează în toate cărțile, luându-și, pentru siguranță, nume noi, chiar și înfățișări diferite; acum se numește Caravella și ai făcut-o femeia tuturor. În final, o vei salva, poate. Nu: ai experiența unei căsnicii! Ai scăpat, nu a fost ușor. Alte cupluri sunt mai răbdătoare. Neînduplecate. Milioane de perechi își consumă energiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe care fuseseră Încrustate Însemnele Artei. Străbătu ultima bucată de drum parcă prin vis. În ciuda orei, prăvălia era deja deschisă. Pe ușă răzbătea În afară o lumină pâlpâitoare, ca și când Înăuntru cineva s-ar fi deplasat purtând o lampă. Locul avea Înfățișarea aparte a unei biblioteci. De-a lungul tuturor pereților erau rânduite niște rafturi Înalte, ocupate cu șiruri ordonate de vase și recipiente din sticlă și din ceramică pictată. Pe marele banc central, acoperit de o placă din marmură, zăceau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi cutezat să Îl privească În față. — În schimbul sorții tale. — Ai tu grijă de soarta ta, vrăjitoareo. Că ai nevoie. Un bănuț. Un bănuț pentru soarta ta, Îi repetă ea Încă o dată. Tonul glasului ei era ferm și sonor, În ciuda Înfățișării ei decrepite. Între timp, Îi deschisese palma cu forța și parcă Îi scruta În ea. Acum, mulțimea aluneca pe lângă ei, deschizându-se asemenea unui val În fața unei stânci marine, ca și când toată lumea s-ar fi temut să Îi atingă. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pare că omul purta o platoșă. Voia să verifice, dar văzându-l cum se apropia, milogul se grăbi să se desprindă din strânsoarea potrivnicului, care continua să mugească de durere. Îndreptându-se brusc din șale, cu o iuțeală nebănuită pentru Înfățișarea sa masivă, se ridică În picioare și o zbughi de partea cealaltă a străzii, strecurându-se printre trecătorii care se apropiau curioși și făcându-se nevăzut În masa de capete, după ce Îi adresase poetului un gest obscen. — Sunt prior al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fel ca atâtea alte cunoștințe. Dar să nu spui nimic despre ceea ce ai văzut, adăugă meșterul colorist, de această dată smulgându-i harta din mână și Împăturind-o grijuliu. — De ce cunoașterea formei lumii trebuie ținută secretă? De ce să rămână ascunsă Înfățișarea lumii create? E tot una cu a ascunde chipul lui Dumnezeu, Îl provocă Dante, uimit de purtarea lui. — Căile pământului nu sunt doar nervii care leagă marele său trup: sunt venele prin care Îi curge bogăția, messer Durante. A le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl zăpăcească și Îi venea din ce În ce mai greu să deslușească tot ceea ce Îl Înconjura. De ce se afla acolo? Ce Însemna toată acea nebunie? Încotro Îl condusese Pietra, prefăcându-se că fuge? Era și ea un Înger sau Mercur Îi apăruse sub Înfățișarea ei? Era mort și camerele acelea erau anticamera Hadesului? Continuă să Înainteze spre capăt, În timp ce sunetul devenea tot mai intens. În mintea sa Încețoșată luceau crâmpeie de amintiri, ce nu reușeau să prindă contur. Apoi, dintr-o dată, memoria i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi apăruse ca un spectru? De ce stăruința aceea asupra formei pentagramei și referirea la Venus? Dacă era În viață, nu se putea să fi fost sufletul lui cel care Îl vizitase. Așadar, era vorba probabil de un incubus care luase Înfățișarea lui, pentru a-l Înșela și pentru a-l răni. Se spunea că prin aceste sfâșieri ale conștiinței demonul s-ar insinua În mintea omenească. Se spălă pe față, În timp ce simțurile Îi reveneau Încetul cu Încetul la starea de veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
menită să evite apariția de suspiciuni privitoare la parcurgerea repetată de către aceiași oameni a traseului dintre Grecia și Babilon și producerea unei nenorociri ireparabile. Mai cu seamă acum, când lucrarea depășise stadiul tatonărilor și Încercărilor, tinzând spre finalizare. Mulțumit de Înfățișarea Codului, care se apropia de forma definitivă, Alexandru a organizat În aceeași seară un banchet in timpul căruia a Închinat sibilinic pentru gloria nepieritoare a imperiului și pentru strălucirea viitorului său. Destul de repede, regele s-a amețit. De la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Te cred - urmă Metodiu - dar nu cred să fi fost sfinți. Necuratu, frate Parnasie, ia câteodată, spre ispitirea dreptcredincioșilor, forme de care, pe bună dreptate, p-ormă te crucești. Au fost cazuri când Aghiuță i s-a arătat omului sub înfățișarea dulce a unei vădane, au fost feciori care, după obșteasca nuntă, au dat acolo unde se sfârșea piciorul copilei peste un început de copită, ca să nu mai vorbesc de vremurile când Ucigă-l Toaca se prezintă sub forma unei idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
idee, intri la idei, cum se zice, și crezi că ideea s-a născut în capul tău. Aș! Ți-ai găsit! Tot Scaraoțki și-a vârât coada. De-aia mă întorn și zic: de ce n-ar răsări Michiduță și sub înfățișarea de sfânt? — Așa m-am gândit și eu atunci, preacuvioase - grăi Parnasie - dar stați să vedeți că n-am terminat: cum mă uitam eu la ei înțepenit de spaimă, numa ce văd că unul scoate o lopețică, celălalt o traistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
abia intrat prin Marea Poartă de Răsărit, drumețul e izbit de-un vuiet de chiote, de țipete, de strigăte care se apropie și-l înconjoară într-o clipită. O mie și una de nații sub o mie și una de înfățișări îl roagă viermuind în jurul lui ceva. Ce? Să cumpere. Ce? N-apucă drumețul, amabil și ușor stânjenit, să cumpere o acadea de-o para sau, mă rog, o chiftea, că, techer-mecher, cu o temenea, i se oferă halva, baclava, ciulama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcut milă de ei știind ce-i așteaptă, ți-ar fi fost mai mare dragul să-i privești. Uitând de prezența inoportună, scrutătoare a lui Husain Ramza-pașa, jitnicerul Haralambie se urcase pe masă și juca geamparalele; hatmanul Scorbură, profitând de înfățișarea sa serioasă la care se adăuga lipsa unui ochi, făcea ținându-și mâinile sub masă mici ghiulele din pâine pe care apoi, din vârful unghiei, cu o rapiditate și o precizie înspăimântătoare la un om așa bătrân, le trimitea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sa lucrare, mai obosește și-atunci de sub mâna sa tremurătoare ies făpturi de care te-ai speria oarecum dacă Dânsul nu s-ar trezi brusc din visare și văzând ce ciudată alcătuire a scos, nu le-ar da o minunată înfățișare a chipului și a trupului. Mamele fetei mele erau două gemene de-aici, de la noi, atât de gemene că nu puteau umbla una fără alta, fiind lipite uite-aici - și hangiul își arătă regiunea șoldului, pe o bună porțiune. — Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îngăduit întâi a mă pleca înaintea domniilor voastre, mulțumindu-vă că mi-ați făcut cinstea să pășiți în curte, apoi a vă ruga să socotiți că din minuta aceasta sunteți oaspeții mei, cât veți crede că veți putea răbda urâta-mi înfățișare. — Mărite boier! - luă vorba spătarul Vulture. în adevăr, nu este o prea mare mângâiere ochilor noștri a te privi, căci mai pocit chip precum al dumitale n-am văzut de când mama m-a făcut. Dar un chip azi este, mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce îl săpaseră apa necesară pentru a supraviețui. Laila începu să îmbătrânească. Suleiman se făcu mai voinic. Aisha deveni o femeie superbă. Iar Gacel Sayah, cu fiecare zi ce trecea, semăna tot mai mult cu răposatul său tată, atât la înfățișare, cât, mai ales, la tăria caracterului. Bătrânul Suilem se prăpădi de bătrânețe și, după câteva zile, nepotul său ceru respectuos permisiunea să plece. Voia să se îndrepte spre miazăzi, spre Țara Ashanților, despre care bunicul său îi vorbise atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tăcut câteva clipe, ca și cum astfel ar fi vrut să dea mai multă importanță spuselor sale, începu: — Aseară, Sfatul bătrânilor a luat o hotărâre pe care vreau s-o transmiți șefilor tăi... Amed Habaja făcu un mare efort ca să-și păstreze înfățișarea calmă, cu toate că îi simțea inima bătând cu putere și mâinile tremurând vizibil. — Noi, imohagii, suntem sătui să considerați teritoriul nostru o ladă de gunoi, bun doar să-l transformați în pistă de curse o dată pe an. Destulă vreme am răbdat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la treabă! După ce colaboratorii săi părăsiră încăperea, Alex Fawcett aruncă o ultimă privire pe hartă, scoase din buzunar un telefon mobil, formă un număr și, ordonă sec: — Vino la mine în birou! Câteva minute mai târziu, un omuleț cu o înfățișare comună, îmbrăcat cu niște pantaloni scurți și un tricou transpirat cu poza Madonnei și plin de pete de grăsime, intră în cortul alb și se așeză la masa mare, plină de foi de hârtie. — Care-i problema? întrebă. Ascultă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
colț din deșert ar fi avut loc o veselă serbare câmpenească. Rachetele roșii se înălțau scoțând un ușor șuierat, pentru ca apoi să facă explozie și să cadă foarte încet, risipind întunericul și conferind peisajului, care era, în sine, fantasmagoric, o înfățișare și mai tenebroasă, dacă se poate imagina așa ceva. Noaptea se făcu zi. Și tăcerea se umplu de larmă, deoarece, aproape în aceeași clipă, zeci de vulturi își înălțară zborul, agitându-și zgomotos aripile, în timp ce hienele, șacalii, fenecii, antilopele, caprele, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]