1,702 matches
-
trei cuvinte: "Vine Amaradia mare!" Silvia mă ținea strâns de mână pe când alergam amândoi spre locul în care Amaradia ne prezenta o imagine de Apocalipsă. În sfârșit, am ajuns. De la un mal la celălalt, în susul apei și în josul apei, imagini înfricoșătoare. Apa lovea malurile cu izbituri năprasnice, parcă cerându-le să lase cale liberă mâniei valurilor dezlănțuite. Zgâlțâite, răsucite, afundate și iarăși ridicate al suprafață, gospodării întregi și anexe de gospodării se chinuiau în vâltoarea înspumată. Amaradia înnebunise, iar acum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înfiorat cântecul lui de dragoste, sub formă de urlete care-ți înghețau sângele în vene. Totuși, ceea ce este extrem de curios e că, în final, toată partitura lui sonoră aducea mai degrabă a sunet de bucium ori de caval: mai puțin înfricoșătoare, mai catifelată, mai perceptibilă sufletului omenesc, mai umană. Dimineața își primea, pe merit, porția de hrană, ca o recunoaștere netăgăduită a serviciilor ireproșabile pe care le îndeplinea, și pleca mulțumit și demn să se odihnească sub prispa casei, unde își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și din a cărui cauză îi scârțâiau balamalele atât de tare, încât nici nu mai putea merge, săracul. Așa că... O, Eli, Eli, lama sabathani. (Matei 27: 46) Dumnezeule, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Atunci a început cea mai înfricoșătoare transformare a omului în animal. A început metamorfoza regresivă, adică apariția omului-cârtiță; au apărut mutanții. Ca niște monstruoase cârtițe bipede apărute în urma unor mutații genetice moleculare pe linie ontogenetică, aceste ființe scurmau cu înverșunare în pântecele Bărăganului, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
drepturi firești, nu-i așa? Stăteam debusolați, stingheri și neputincioși, sub cupola amețitor de înaltă a bolții cerești, din zenitul căreia se repezeau, cu precizie matematică, spre creștetele noastre, valurile de săgeți pustiitoare ale astrului clocotind în erupții mânioase și înfricoșătoare. Galbenul terestru al grâului de seceriș se unifica și omogeniza cu galbenul ucigător al astrului solar, într-o magmă unică, atotcuprinzătoare, acoperind planeta întreagă. Unde să te refugiezi? Unde să te ascunzi? Nu era nicio tufă, niciun boschet, nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
muncă patriotică". Această îmbinare nevinovată de cuvinte: "muncă patriotică", venită pe filieră stalinistă, își avea corespondentul în monstruoasa și terifianta propoziție "Munca te face liber" "Arbeit macht frei" ce trona pe frontispiciul porții metalice care străjuia intrarea în cel mai înfricoșător spațiu de exterminare calculată, metodică și planificată de pe planeta noastră: "Lagărul de muncă forțată Auschwitz", gândit și realizat de mințile cele mai diabolice ale "creștinilor" hitleriști. "Munca te face liber!" O minciună cu consecințe incalculabile pentru popoarele lumii, în spatele căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
veritabilă călătorie inițiatică pentru copilul care într-o zi va deveni autorul acestei cărți. Trenul a sosit la destinație. Este 1951, Anul mutanților enigmatici. În Bărăganul deportaților, nici un lucru nu mai este cum a fost: " Atunci a început cea mai înfricoșătoare transformare a omului în animal. A început metamorfoza regresivă, adică apariția omului-cârtiță; au apărut mutanții. Ca niște monstruoase cârtițe bipede apărute în urma unor mutații genetice moleculare pe linie ontogenetică, aceste ființe scurmau cu înverșunare în pântecele Bărăganului, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
numea cartierul, unul rău famat, chiar pe malul Dunării. Faleza și Dunărea erau, ambele, jucăria mea de fiecare zi. Ciorpacele. Peștii. Pescarii. Sălciile. Galațiul. Unul dintre copacii providențiali ai copilăriei mele a fost un arțar. Unul bătrîn, gros, din fața pivniței "înfricoșătoare" despre care am și mai vorbit. În aceeași circumferință cu el se mai aflau și un cais, și un vișin, și un cireș, dar și un corcoduș. Toți, deși roditori, erau mai tineri decît venerabilul oțetar. Oțetarul mirosea înțepător, vegetal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
șade Întins sub loviturile săgeților, care l-au lovit din plin, iar mai jos, pe o placă de metal, stau Înșirate multele regimente care nu s-au mai Întors. Ici on lutte... aici au luptat și au murit. Scenele acestui Înfricoșător măcel au fost descrise de Jules Romain, În marea sa lucrare, În romanul fluviul „Les Hommes du bonne volonte”. Când liniile numeroase ale artileriei germane au Început atacul, soldații francezi, timp de 5-6 zile n-au mai ieșit din tranșee
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mașină. A demarat la fel de decis precum se observau urmele de frână de la sosire. Urmează partea fantastică: - Unde doreai să ajungi? - l-a întrebat arătarea aceea fioroasă, cu o voce, dintr-o dată, umană și caldă. Orice urmă de teamă, teama aceea înfricoșătoare determinată de neputința de a-ți fi propriul tău stăpân, dispăru. Gheața, ce-i strânsese ca un clește inima, determinând un puls nebun prin toate vasele de sânge, se topi. Fără nicio urmă de prudență, mărturisi de bunăvoie totul: cum
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Aceștia erau puși acolo de șefii arestului și conducătorii Direcției de Cercetări Penale a I.G.M. de pe Calea Rahovei. Am intervenit în calitatea mea de subofițer de serviciu, dar mai întîi de toate în calitate de om, pentru că ceea ce se întîmpla acolo și zgomotele înfricoșătoare pe care le auzeam veneau de la o persoană în vîrstă de șaizeci, șaizeci și ceva de ani, nu mai rețin. Sînt treisprezece ani de atunci și nu mai rețin vîrsta domnului Ursu. Pînă în momentul în care am deschis vizeta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la un e-mail trimis părinților de Halloween. Deși erau programate distracții după-amiaza, școala ne avertizase ca elevii să nu poarte costume, preferând să vină ca „ei înșiși“. Școala aprobase inițial costume „potrivite“ ocaziei, descurajând orice temă necuvenită (nimic „violent“ sau „înfricoșător“ sau „cu armament“), dar așa cum era de așteptat, copiii, cu toții puțin nelămuriți, au început să vocifereze, astfel încât costumele au fost interzise (părinții obosiți au pledat pentru un compromis: „doar un pic înfricoșător?“ - care a fost respins). Asta l-a dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ocaziei, descurajând orice temă necuvenită (nimic „violent“ sau „înfricoșător“ sau „cu armament“), dar așa cum era de așteptat, copiii, cu toții puțin nelămuriți, au început să vocifereze, astfel încât costumele au fost interzise (părinții obosiți au pledat pentru un compromis: „doar un pic înfricoșător?“ - care a fost respins). Asta l-a dezamăgit profund pe Robby, așa că în timp ce Jayne verifica paharele care fuseseră în spălătorul de vase, am încercat să-mi consolez fiul. La modul părintesc, l-am asigurat că a merge necostumat era probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cameră, dar ea îmi închise ușa în nas. Am așteptat acolo. Faptul că nu credea nimic din ce îi spusesem și că se îndepărta tot mai mult de mine din cauza asta va face ca noaptea aceea să fie și mai înfricoșătoare și insuportabilă. Am încercat în van să nu-i dau importanță, dar n-am reușit. Cutremurat, stăteam acolo lângă ușa lui Sarah, încercând să descifrez șoaptele liniștitoare dinăuntru, pe urmă am auzit un zgomot în altă parte a casei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
permanent grefată pe viitorul lor. Însă nu părea să fie cazul. Se părea că viața va merge înainte la modul obișnuit. Perioada de recuperare mă uimea. Refacerea lor va fi completă când se vor trezi dimineața. Ceea ce fusese o experiență înfricoșătoare va deveni un joc, o emblemă a mândriei, o poveste care îi va impresiona și fascina pe prieteni. Coșmarul devenise o aventură. Erau zdruncinați dar în același timp tari și rezistenți. (Era singura undă de ușurare pe care am resimțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trage cu plăcere pielea esticului cârtitor. „Așa e în Occident.“ Dar nu peste tot, cred, și nu întotdeauna vei întâlni această modalitate perversă de a te replia, de a nu interveni. Oricum, senzația celui „pasat”, eludat, boicotat trebuie să fie înfricoșătoare: să rămâi singur în fața sistemului care nu iartă, pentru că, nu-i așa? „sunt destui șomeri care așteaptă la porțile întreprinderii”. La noi, în Est, există mai mult altruism, mai multă colegialitate, ai zice, dar asta vine și dintr-un deficit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Reykjavik. Am stat acolo o oră. Două zile mai târziu, în acel loc s-a produs o explozie teribilă, care a ras pur și simplu de pe suprafața pământului o casă din apropiere, pulverizând-o în mii de bucăți. Această întâmplare înfricoșătoare m-a cam pus pe gânduri și m-a determinat să nu mai merg atât de ușor în zone în care sub piciorul tău colcăie suficientă energie cât să strămute cartiere întregi de locuințe. - Einar, cum arată peisajul literar al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
problema se punea, însă, cu totul pe alt plan. Nu venitul vămilor, nu cetățile mărite, nu hotarele Moldovei, nu Domnia lui erau interesate, ci Adevărul și Dreptatea, care erau însăși credința adevărată a izbăvitorului Hristos. În această credință absolută și înfricoșătoare, în care se absorbea cu totul, concentrându-și idealul vieții lui, el găsea neîncetat aliment, ca să-și refacă puterile, punân du-se pe sine jertfă și solicitând necon tenit creștinătatea. Putem îndrăzni a spune că el singur a văzut primejdia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un câmp numai de flori și unde era numai primăvară; fiecare floare era cu deosebire de mândră și cu miros dulce, de te îmbăta”. Și această câmpie este vecină cu o pădure - cortină pentru sacru, desimea, înălțimea ei și fauna înfricoșătoare marcând ultima stavilă pe drumul spre palatul fără timp. Câmpiile sunt așadar coordonate geografice ale itinerariului inițiatic: prin tărâmul morților și prin focul formator, în erupția fertilității dintâi. Trei drumuri au de ales băieții ale căror surori au fost furate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Printre operele sale poetice menționez: - Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă, Bolgrad 1939. - Poezii, București 1934. „Poet planetar, cu gesturi largi democratice în stil Whitman, Vladimir Cavarnali, cum apreciaza Mihai Cimpoi, este producător de chiote și țipete înfricoșătoare, colorate în chip expresionist”. (Chiui ca un scit în stepă). Poezia lui este viforoasă, eruptivă, dominată de o imaginație, „aprigă” și „învolburată de enigme.” Cavaler al hiperbolei, poetul aleargă „în căruțe de foc pentru a înfrăți bucuria cu oțelul, își
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
pe aleile cu pietriș, ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă să treacă pe Dunăre, bea apă și se întoarce ostenit acasă. Aici să adaug că Nero, sub aparența lui înfricoșătoare, e cea mai blândă făptură pe care am văzut-o: nu numai că nu mușcă pe nimeni, dar se lasă călărit cu îngăduință și chiar cu un fel de generozitate câinească evidentă de două mâțe din vecini (botezate de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a ajuns ca un cântec și l-am simțit răcoros precum apa în cerul gurii. Prundișul din râu nu era așezat adânc, parcul însă era de-un verde adânc, iar casa atât de albă încât scânteia. Totul era de-o înfricoșătoare splendoare pentru una ca mine cu nervii zdruncinați, care aterizase aici venind dintr-o țară amărâtă. De aceea voiam, în singurătate, să iau Lala un picuț în râs, să găsesc ac de cojocul acestui loc nebântuit de traume,care nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
orice altă origine ar fi fost la fel de ridicolă, pentru simplul motiv că nu-i îngăduit a lăsa o bucată de lemn, oricât ar fi de dichisită, să joace rolul de destin. Mi se părea că întreg satul trăia într-o înfricoșătoare lipsă de complicații, că trăia, prin superstiții și Dumnezeu, nu doar într-o învoială gheboasă cu propria-i insignifianță, ci și într-o lingușitoare complicitate cu pământul - de fapt, într-o arogantă slugărnicie în fața destinului, nu doar primind ca pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a ținut viscolul înfricoșător ce a pus la grea încercare voința și lupta pentru supraviețuire a deportaților, puși în fața unui fenomen meteorologic de o intensitate necunoscută lor. Ăsta-i crivățul din Bărăgan? Da. Aha! Acum am înțeles. Mama s-a ridicat de pe legătura cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
culcușul lui. Erau incredibil de puternice și de îndrăznețe. Puii de vrăbii și de alte păsări, puii de găină din gospodăriile oamenilor, totul intra în meniul acestor hrăpărețe. Trebuia făcut ceva. Și ce-a urmat a fost de-a dreptul înfricoșător. S-a primit ordin. S-a organizat acțiunea până la ultimul amănunt. Apoi s-a sunat adunarea. Toți angajații gostatului și deportații au fost obligați să participe la această operațiune. Primarul și milițienii erau în plină efervescență monitoare. A sosit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prohodul acoperind-o cu un lințoliu alb, pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată și dură, care a pus sub semnul întrebării însăși existența noastră. În a treia zi de crivăț înfricoșător, casa nu se mai zărea de sub nămeți. Fusese acoperită de zăpadă până deasupra hornului. Ușa și geamurile fuseseră blocate de valurile succesive de zăpadă de patru metri înălțime care depășiseră coama casei și ascunseseră inclusiv hornul în întregime. Cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]