1,786 matches
-
care, mai târziu, am aruncat-o în foc. Căci, pe măsură ce complexele mele s-au mai atenuat, n-am mai suportat nici spectacolele cu țărani de carnaval sau de operetă, nici acadelele folclorice, în fapt, aveam aproape toate datele pentru a îngroșa rândurile "inadaptaților", mai ales că memoria joacă la mine, cum se întîmplă la mulți "raci", și rol de frână; nu-mi permite să mă despart ușor. Deși mă aflu de peste șaizeci de ani în București, sunt și azi un "imigrant
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Zahăr, ulei vegetal hidrogenat, amidon modificat, emulgatori E477, E322; aromatizatori, lactoză, caseină, acid fumaric; agenți coagulanți E339, E450a; praf de zer, stabilizator E440a; coloranți E110a, E110a: antioxidant E320. Acum îmi dau seama că în toți acei ani, tata și-a îngroșat arterele cu grăsimi saturate. Va muri în urma unui infarct, la scurt timp după ce a împlinit șaizeci și cinci de ani. Asta înseamnă că Dorothy mi-a omorât tatăl? Succesul înregistrat de Dorothy în creșterea porcilor era la fel de impresionant. Iată numai câteva dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pielea avea o culoare galben-verzuie. Părea mort, În lumina focului. — Nu-ți place fața mea? Întrebă bărbatul. Nick fu cuprins de jenă. — Ba cum să nu, spuse. Ia uite-aici, spuse bărbatul scoțându-și șapca. Avea doar o ureche. Era Îngroșată și lipită de cap. În locul celeilalte nu era decât un ciot. — Ai mai văzut așa ceva? — Nu, spuse Nick. I se făcuse puțină greață. — Da’ țineam la bătaie. Crezi că nu țineam, puștiule? Nu mă-ndoiesc. — Toți Își rupeau mâinile lovindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vă confirme? Nu. Să trecem la altceva. Nu plătiți mai mult pe pantofi, pe cămăși, pe kilowat? Plătim c-avem conștiință civică. Contribuim la dezvoltare. Contribuiți pe dracu. V-a crescut talpa picioarelor ca la ame ricani, vi s-a îngroșat gâtul de câtă bere beți, luminează becul de 40 cât unul de 200 ? Nu. Păi dacă plătiți pe ce nu se vede, d aia a inițiat Cel de Jos taxa pe întuneric. Plătiți și vă tai chitanța. Extraordinar! M-am
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
foc ca-ntr-un tablou de la noi, sovietic, după care ceferistul trece apa Înapoi cu aerul crăcănat al unui personaj gogolian. Mai e și preotul Gheorghe Visu din tren, din Îmbulzeală, poate ca argument al mizeriei așa cum e ea, Însă Îngroșată cu materie plastică, motiv pentru care nu se arată cum trebuie În opera lui Pintilie, poate fiindcă pare atît de ușor de surprins și nu e, și mai este ceva, nu vibrează nimic În film, cum de altfel nici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Făgădău se depărtă câțiva pași, apoi se întoarse brusc, încruntat, cu o privire sălbatecă, înfigîndu-și pumnii în șolduri. Părea un alt om. - Tu ești ăla care, așa și pe dincolo?! strigă el cu un glas sălbatec, izbucnit parcă din gâtlej, îngroșat de tutun și alcool. - Eu sunt, răspunse Lorinț. - Este adevărat că aveți aici, la numărul 18, unul care se pretinde făcător de minuni? - N-a spus niciodată că e făcător de minuni. - Dar atunci ce mă-sa pretinde că este
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
absurde, ridicole. Dar, ca să revin, trebuie să colaborezi și dumneata, trebuie să știm mai mult și mai multe: de unde ești, cine ești, ce profesie ai, și celelalte. Clătină cuminte din cap și repetă de mai multe ori: "Bine! bine!" " Se îngroașă gluma; trebuie să fiu cu ochii în patru." Noroc că în dimineața următoare simți, trecîndu-și limba peste gingii, colțul primului canin. Cu o exagerată inocență i-l arătă infirmierei, apoi internilor, prefăcîndu-se că îi este imposibil să mai pronunțe ceva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de cuvânt. Dacă mă îmbăt, mi-oi călca și eu odată în viață cuvântul. Doar nu vrei ca data ceea să fie tocmai în astă seară? Dacă ar fi cum vreau eu, treacă-meargă, dar gâtlejul îi stăpân, nu eu - a îngroșat Pâcu gluma. Au mâncat apoi în liniște, fără să uite că ulcele au fost umplute cu vin pentru a fi întrebate de sănătate...La sfârșitul mesei, Pâcu și-a meșterit luleaua cu dichis și, după ce și-a prins pofta de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce mare muncă îi să tragi din lulea? Dacă ar fi numai trasul din lulea nu ar fi nimic, dar trebuie s-o curăț, s-o umplu cu tiutiun și apoi s-o aprind...Mă trec sudorile nu alta - a îngroșat gluma Pâcu. Ia-ți un ajutor. Uite, Mitruță Ogaș abia așteaptă - a pus capac moș Dumitru. Stii că ai dreptate? Când ajungem la Crâșma din drum, facem o probă, să vedem dacă știe să dea cu amnarul - a răspuns pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Uituco. E... E curelușa mea de ceas, ruptă. De la minusculul ceas dăruit de Liselle. A păstrat-o. Ce poate fi mai trist decît să-ți întîlnești iubirea și să n-o recunoști? Sorbim, ca la începutul nostru îndepărtat, lapte dulce, îngroșat cu făină. Cum a fost acolo? Te-ntreb pentru că-i mai rar să se-ntoarcă un pictor de succes. Ca Rusalin Pop. Depinde ce cauți, Ana. Dacă vrei altceva decît Butterkultur și să-ți vinzi bine tablourile, atunci vii. Vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dulce să-l simtă. De la început, de cînd s-a întors în România, m-a sîcîit ideea, fir-ar să fie, c-o să mă vadă așa: cenușie de la sculatul în zori și de la robota cotidiană, cu mîinile asprite și unghiile îngroșate de la spălatul podelei și geamurilor, în librăria mea. Eram și mai înfoiată din cauza tricourilor multe. Puneți pe voi o haină în plus", ne recomanda Ceaușescu; "Viermilor!", ar fi adăugat consoarta, Elena cea fidelă. Erau conjugați (lat. cei căsătoriți), înjugați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din țară că „nici unul nu se uită în ochii interlocutorului ca să nu li se ghicească gândul.” După invazia Cehoslovaciei din 21 august 1968 se trezește reacția rezistenței sovietice de la Moscova. Sovieticii exilează oponenții în cap cu Soljenițîn, astfel că se îngroașă rândul protestatarilor din est, iar intelectualitatea vestică observă că socialismul dorit de ei este o enciclopedie de minciuni. Se combate socialismul pentru că „minte când promite și terorizează când ajunge la putere.” Soljenițîn este socotit un Dante al vremurilor noastre. Se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
singur” este rescrisă și redusă la 626 de pagini dintr-un total de peste 1400 pagini, cu părerile emise despre epocă și oamenii acelei epoci. În mod voit autorul a dispus ca aceasta să apară postum, știind prea bine că a îngroșat prea mult latura negativă a unor personalități pe care le-a întâlnit în activitatea sa. Cu toate controversele pe care le stârnește această carte rămâne totuși un volum de referință pentru epoca pe care o înfățișează între anii 1920-2000. Vineri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ca-n palmă, În timp ce nu mai observ nimic din spațiul familiar; urechile, membrane ultrasensibile, captează cele mai perfide unde sonore din univers, neauzind Însă nimic de aici; mirosul meu pătrunde dincolo de ziduri, adulmecând fervoarea viermilor din cimitire; picioarele mi se-ngroașă Împlântate adânc În scoarța planetei; mâinile mi se lungesc brusc, liane enorme Înconjurând tentacular Întregi orașe, iar vocea-mi dărâmă păduri când macină vorbe. Toate organele mele cresc, lăbărțându-se În mod paroxistic, dar eu nu le simt ale mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În această cameră Întunecoasă de student, unde stau și câte două-trei zile nemișcat; Îmi joacă În memorie imagini disparate din care vreau să reconstitui aerul acela dens al Slatinei, Îmbibat de monștri, de drăcușorii roșii ce coborau În cohorte jucăușe, Îngroșând pâcla amurgului și câte lupte se dădeau În acele clipe, ce bătălii ale așteptării se-nghesuiau În raza ochiului meu, lacom să Înregistreze ceea ce nu se vedea decât În imaginație; niciodată, oricât m-aș sili, nu voi putea să descriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lumina zilei, o eclipsă bruscă neavertizată de nimeni. (decembrie) Nu sunt același astăzi cu cel ce-am fost ieri: În intervalul de timp care a trecut, m-am schimbat deja În felul de articulare a cuvintelor; mi s-a mai Îngroșat vocea, m-am mai Îndepărtat de realitatea mitului originar ce mă ținea În strânsoarea lui și m-am apropiat de real. Când mă Întorc spre copilărie, eu caut să mă Îndepărtez de real, vreau să mă regăsesc În imunitatea mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pizdă pitică lepădară galaxii și planete Sfârâind și acum În cloaca vorbelor goale Bolbotind În materia moale, Ce se screme din hău să se nască din nou Dintr-un ou, tot un ou, tot un ou, tot un ou Se-ngroașe, se umflă larva cuvântului, ecou din ecou Găsiți-mi un sunet gravid care să umple văzduhul de forme Înghesuite Între limba și fălcile mele de brontozaur Lăsând să răzbească dintre gingii putrezite o pastă de lucruri vii, Încă nedigerate, Scuipate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spus să mă lase În pace, că eu sunt prea liberă de felul meu pentru a mă lega de cineva. Mi-a răspuns că face orice, numai să nu ne despărțim. De-abia atunci am văzut eu că se cam Îngroașă gluma, că-mi este amenințată libertatea, și atunci l-am alungat, crezând că astfel se va termina totul. A doua zi a Încercat să se sinucidă. Când s-a trezit, mi-a spus că iubirea lui s-a transformat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În voce și cuvintele sunt hălci desprinse din trupul nostru. (miercuri) Ieri scriam despre cuvinte și moartea noastră continuă În ele, acum nu mai regăsesc nimic din starea ce a provocat acel jet scriptural; sunt obosit, un leșin senzual Îmi Îngroașă sângele, mă lenevește. Mireasma teilor m-a amețit azi, când mă plimbam Într-un grup de colegi pe aleile de la Facultatea de Drept. Mă apucă o disperare profundă că a mai trecut un an și că, iată, nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-n aceeași secundă, recunoscînd-o: ― A, tu?... Credeam, că vreo servitoare... Simți umărul moale, rece și puțin jilav. Își smulse mâna, parcă ar fi atins o piele de șarpe. Cuprins de scârbă, șopti: ― Tîrfă! Apoi întoarse spatele și porni prin întunericul îngroșat spre fund, grăbit, ca și când un val de frig ar fi amenințat să-i înghețe inima... A doua zi Raul Brumaru, mai matinal decât toți, coborî spilcuit, fericit, fredonând vesel o arie nouă care făcea furori la Paris. Jos, dădu peste
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. Așa că cine știe când și cum va mai veni cuconița pe-aici, ca să mai poată vorbi cu dumneaei. Vestea aceasta încurcă mai rău limbile. Se încinse o gălăgie ca la cârciumă. Imputările se îngroșau. Trifon Guju, mai încruntat și cu glas mai ursuz ca totdeauna, aruncă în obraz primarului că până mai deunăzi și el a spus că nu-i bine ce face Luca, iar azi o întoarce pentru că simte rost de chilipir. Pravilă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi bănuit ceva, se uită o clipă înapoi și văzu fețele mânioase, pumnii ridicați și pe Trifon Guju zvârlind. Îngrozit și buimăcit, întoarse repede capul și strânse umerii, așteptând lovitura. Apoi cu cât depărtarea potolea uruitul automobilului, cu atât se îngroșa și se umfla vuietul îngrămădirii de țărani în mijlocul uliței din care se ridică întocmai ca o poruncă un glas răgușit: ― Mama voastră de ciocoi! Capitolul VIII FLĂCĂRI 1 Ziua următoare, miercuri, înainte de amiazi, Platamonu sosi la Lespezi cu cabrioleta, aducând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că boierii numai cu minciuni i-au ținut, iar un al treilea că boierul, cum deschide gura, iese minciuna. Miron Iuga se înăbușea în mijlocul ploii de necuviințe. Prefectul însuși roși încurcat, neștiind ce să mai facă. Primarul, observând că se îngroașă glumele, strigă deodată energic: ― Ia mai lăsați gura, băieți, lăsați gura! Luca Talabă, aproape de ei, răspunse primarului: ― Ba mai bine să spuie tot, să știe și dumnealor ce-i doare pe oameni! Totuși țăranii făcură iar tăcere, încît Boerescu, socotind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Alți vecini se apropiară, fiecare cu câte o întrebare sau cu vreo lămurire. După câteva vorbe însă fiecare se uita la ceilalți, așteptând un semn sau o poruncă mântuitoare. Apoi, pe măsură ce se înmulțeau, fețele lor se înăspreau și glasurile se îngroșau, parcă o nerăbdare stăpânită le-ar fi sugrumat sufletele. Până ce Leonte Orbișor izbucni cu necaz: ― Da noi ce ne holbăm de pomană, măi fraților?... Ori n-avem altă treabă?... Ia haidem mai sus, să vedem și noi ce mai mișcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jeluiam și eu când mi-am văzut pe Gherghina cu burta plină și hoțul ăsta râdea și mă batjocorea! Aristide scoase atunci un urlet de zăngăniră geamurile: ― Ajutor!... Ajutor!... Aoleu!... Tată, nu mă lăsa! În vreme ce vaietele lui de durere se îngroșau și răgușeau și se transformau în grohăituri și apoi în gemete cu sughițuri, Chirilă Păun tăia și vorbea liniștit, parc-ar fi operat un purcel: ― Taci, cocoșelul tatii, taci, că ți-ai bătut joc destul de muierile noastre, de-acu să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]