1,814 matches
-
puternici ca fetele. Știu că am întrebat de ce băieții sunt mai puternici, iar mama nu mi-a dat o explicație satisfăcătoare, dar m-a asigurat că situația nu se va schimba pe măsură ce trece timpul și eu mai cresc. A fost îngrozitor; primisem o sentință definitivă și irevocabilă, care nu-mi mai lăsa loc la nicio speranță. Am trăit atunci unul din cele mai mari șocuri emoționale din viața mea și-mi amintesc că viața mi s-a părut foarte nedreaptă. Am
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Această nemărginită rostogolire de ape, ce-mi zbura pe dinainte, Îmi smulgea privirea din ochi și, cu iuțeală de vijelie, o târa la vale pe cursu-i neoprit... Vârtejul amețelii mă cuprinsese... Închisei ochii... prin Întuneric rămase Încă viu și Îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului... Trecu, poate, o clipă... Trecu, poate un veac...cine știe?!!! Ajungem, Într-un târziu la Busan, cel de-al cincilea mare oraș portuar al lumii, și primul al Coreei de Sud, metropolă cu 6 milioane de locuitori
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sau cizmar care să poată fi mituit să le dreagă. Condiții cât se poate de insalubre apăreau în acele unități care fuseseră obligate de atacurile sovietice să ocupe noi poziții în plină stepă la capătul de est al încercuirii. “Înghețam îngrozitor noaptea”, scria în jurnalul său ofițerul de artilerie care se retrăsese peste Don. “Cât oare mai trebuie să dormim sub cerul liber? Trupul nu va mai suporta. Peste toate astea vin păduchii și murdăria !!!”. În aceste condiții, trupele nu aveau
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
sau cizmar care să poată fi mituit să le dreagă. Condiții cât se poate de insalubre apăreau în acele unități care fuseseră obligate de atacurile sovietice să ocupe noi poziții în plină stepă la capătul de est al încercuirii. “Înghețam îngrozitor noaptea”, scria în jurnalul său ofițerul de artilerie care se retrăsese peste Don. “Cât oare mai trebuie să dormim sub cerul liber? Trupul nu va mai suporta. Peste toate astea vin păduchii și murdăria !!!”. În aceste condiții, trupele nu aveau
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
anul 1940. În 1940, știți că prin instaurarea regimului totalitar al lui Antonescu, odată cu plecarea - adică fuga - regelui Carol (intrasem În clasa a III-a), a Început o situație Îngrozitoare. Știți, pentru mine, copil fiind - aveam atunci 12 ani -, era Îngrozitor. Adică ne-au pus pe toți copiii evrei În ultimele bănci, iar Între noi și ceilalți era o bancă liberă - Doamne ferește, să nu-i influențăm În rău! - Era o bancă liberă? - Un rând liber, sigur. Dacă e să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
doi farmaciști: pe unul l-au trimis cu noi, celălalt a rămas acolo. Farmacistul pe care l-au trimis cu noi țipa, urla... Până la urmă l-au legat de un copac și l-au omorât cu focuri de revolver. Era Îngrozitor. Acum, când vă povestesc despre mine, am senzația că parcă n-aș fi fost eu. Parcă spun o poveste. Au trecut și mulți ani și În acești ani a fost o perioadă când nici nu mai vorbeam despre așa ceva. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spun pietrele și apoi, când mă Întreabă: „Dar ce-ai mai lucrat?”, și când Îi spun, nu vrea să creadă - e greu să crezi despre o fată că poate să facă așa o muncă. Așa a fost scris. Era foarte Îngrozitor când o prietenă, o cunoscută murea și știai că se duce, că o Îngroapă undeva și nimeni niciodată n-o să știe unde este Îngropată. Ce să vă mai spun... Nu știu cum au putut ajunge la un așa grad de bestialitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
alea, vărgate și ne-au băgat În lagărul de țigani. Țiganii fuseseră cu o săptămână Înainte exterminați. Acolo stăteam noaptea Într-o baracă, așa, unul Între picioarele celuilalt, că n-aveam loc, iar dacă voiai să-ți faci treaba era Îngrozitor. Acolo, În Auschwitz, adică În Birkenau, știam franceza foarte bine și era un kapo francez care zice: „Uite, intră repede În oricare transport care duce la muncă, că aici slăbești și o să intri la crematoriu, și o să te gazeze”. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acasă În prima zi de după Crăciun. „Acasă” Însemnând lagărul... În lagăr. Și seara deja intram În tură. Au fost două schimburi - ne Întâlneam pe drum, noi Încoace, ele dincolo. Acolo unde am fost noi, În Gaizlingen, a fost atât de Îngrozitor... Am dormit În baracă, am dormit cu soră-mea, că era frig. Am avut și o pătură, dar n-au Încălzit. Aprindeau și stingeau lumina din oficiu: deșteptarea, stingerea, asta făceau... La sfârșit s-a terminat materia primă și ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am dat seama de greutatea pe care o am de Înfruntat. Nu mai vorbesc că după două săptămâni erai și mai obosit. Noroc că ne mai schimbam. Zece ore lucram dimineața și alte zece ore veneau alții noaptea. Noaptea era Îngrozitor. Nu din cauza muncii, deoarece munca era mai ușoară noaptea, că te mai sustrăgeai - dar, intrând În tura de noapte, dimineața, când se termina lucrul și trebuia să mergi ca să te numere pe locul de apel, mai lipsea unu, doi, zece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
8, 9, 10. Deci ăsta a fost un alt șoc extraordinar. Dar mai devreme avusesem un alt șoc, când am văzut paturile. Ți-am mai povestit despre paturi, când trebuia să ne Întoarcem toți de pe o parte pe alta. Era Îngrozitor. Plus că erau și oameni mai bătrâni care scăpaseră de selecție, care sufereau de prostată și noaptea se cam scăpau pe ei. Nu mai apucau să ajungă la alea mari, unde Îți făceai nevoile noaptea, un fel de găleți mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Că acest om dintr-o bucată, din toate punctele de vedere, demn de tot respectul și de admirația oricui, a ajuns, probabil, să moară pentru o idee din cauza căreia a stat Închis zece ani de zile. Este ceva sinistru, e Îngrozitor. Mi-aduc aminte că noi plângeam când au plecat ăștia. Ne era milă de ei. Știam toți că războiul este pe sfârșite și că ăștia erau printre puținii care aveau șanse să trăiască. Noi nu prea aveam șanse. Ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care mijea apoi visul. În jurul meu, ceva îmi aștepta încuviințarea, iar eu știam, sau mai degrabă ceva știa în mine că nu trebuie să cad pradă tainicei tentații, deoarece cu cât mai mult promite prin tăcerile ei, cu atât mai îngrozitor îi va fi sfârșitul. Dar, de fapt, nimic din toate acestea nu-mi apărea pe atunci lămurit: mi-ar fi fost teamă, iar eu n-am resimțit niciodată teamă. Așteptam. Din ceața trandafirie ce mă-nvăluie s-a ivit cea dintâi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
până acum toate acestea este, În sine, o criză. Se prea poate să fie o criză care stă la pândă tăcută, dar este aici și este reală. După cum ne avertiza, atât de spiritual, Paul Romer, economist la Stanford: „Ce lucru Îngrozitor să irosești o criză“. NOUĂ Acesta nu este un test Stă În puterea noastră să plăsmuim civilizația pe care ne-o dorim. Dar avem nevoie de voința, de truda, de sufletul vostru dacă ne propunem să construim o asemenea societate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
dragostea omenească și pentru învierea neamului meu în orice clipă să stau gata de moarte. Jur! Iar cuvântul Căpitanului la Jurământul gradelor legionare depășește posibilitățile de interpretare: Iubiți camarazi, ori de câte ori am fost în fața unei jertfe legionare mi-am spus: Ce îngrozitor ar fi ca pe sfânta jertfă supremă a camarazilor noștri să se instituie o castă biruitoare, căreia să i se deschidă porțile către viața afacerilor, a loviturilor fantastice, a îmbuibărilor, a exploatării altora. Deci, au murit unii pentru ca să slujească poftele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
au fost comise nedreptăți grave. Iorga însuși scria că "societățile industriale capitaliste conțin nedreptăți uriașe"183. Întreaga industrializare occidentală pălește în comparație cu ororile care au însoțit industrializarea forțată a Rusiei de către Stalin, pentru care țărănimea a plătit un preț atît de îngrozitor. Procesul acela dureros nu putea fi totuși identificat cu o minoritate neasimilată și, în cazul acesta, neasimilabilă. Declanșată în nordul Moldovei, răscoala țărănească s-a răspîndit repede în Valahia și Oltenia, unde abuzurile legate de pămînt erau comise de greci
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
nu îndrăznește să-l judece pe mareșalul Pétain, "cel mai glorios dintre soldații francezi. Doar timpul îi va judeca teribilul act". Ca luptător naționalist, Iorga privea lucrurile în perspectivă și în profunzime: "dar armata nu înseamnă națiunea, în acest moment îngrozitor trebuie să ne retragem pe (tărîmul) spiritului, deoarece temeliile spiritului nu pot fi distruse", el constituind "o căutare a libertății și a dreptății"5. În aceeași zi, apelul făcut la radio de un alt istoric-politician naționalist îi dădea o replică
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
acolo unde creatura se făcuse nevăzută. Șocul și groaza prin care trecusem au fost atât de mari, încât o bună bucată de timp nu m-am putut clinti din loc. Aș fi vrut s-o iau la goană, mă temeam îngrozitor ca nu cumva jivina să reapară mai aproape de uscat, ca nu cumva să se înalțe chiar la picioarele mele. Dar mădularele mi-erau ca împietrite, iar inima îmi bătea cu atâta violență, încât orice efort în plus m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
totul mătușa Estelle, sau că o dezaproba vehement, deși se cutremura în fața larmei și a băuturii, și nici nu o invidia, pentru că mama nu-și dorea lucrurile lumești care o încântau pe mătușa Estelle. Dar simpla ei existență o deprima îngrozitor, iar vizitele pe care i le făcea îi provocau supărarea și irascibilitatea de care am vorbit mai sus. Poate că unchiul și mătușa mea gândeau că mă cre[te prea strict. Cei din afară, care văd numai regulile de educație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de mere. Voi transcrie epistola lui Peregrine, în chip de prefață la portretul lui. „Charles, cum te descurci cu viața? Suntem cu toții devorați de curiozitate. Nimeni nu recunoaște că ar fi primit vreo invitație de la tine. Dar nu-ți lipsim îngrozitor? Poate că te-ai strecurat pe furiș înapoi în apartamentul tău londonez și duci o viață secretă, nu răspunzi la telefon și nu ieși din casă decât noaptea? Cineva zicea că ți-ai cumpărat o casă pe un promontoriu pustiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
noastră! Hotărâm să facem A în loc de B, și apoi cele două drumuri se despart complet și te pot duce, până la urmă, unul în rai și celălalt în iad. Doar mai târziu îți dai seama cât de mult și cât de îngrozitor se deosebesc cele două destine. Și totuși, care au fost rațiunile opțiunii? Se poate să le fi și uitat. Ai știut măcar că optezi? Cu siguranță că nu. În fiecare viață omenească există atâtea abisuri de ar-fi-putut-să-fie! La prima împărtășanie, luasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ba chiar încep să gândesc c-ar fi de datoria mea să-ți răstorn aranjamentul ăsta împuțit! Așa încât te rog să nu mă provoci. Și ia-ți mâna blestemată de pe mâneca mea. — Dragule, nu te lăsa pradă furiei, mă sperii îngrozitor, totdeauna m-ai speriat... — Am impresia că nu te-am speriat îndeajuns. — Ai fost întotdeauna de o impulsivitate sălbatică, și asta nu ne-a fost de folos nici unuia dintre noi. Știu că tu gândeai că ne ajută, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a soarelui, și cu toate că în fiecare dintre celelalte deșteptări din cursul acestei nopți îmi dădusem seama pe dată unde mă aflu, acum eram foarte nedumerit, continuam să văd fața moartă a lui Hartley, capul atârnându-i moale, în felul acela îngrozitor; și m-am simțit cuprins de o presimțire și o groază pe care nu le încercasem în vis. M-am proptit într-un cot și, treptat, am început să devin conștient de ce mă aflam acolo, zăcând pe stâncă, în plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sunt condamnați să-și petreacă tot restul vieții într-un scaun pe roate. Iacătă cât de mârșav pot să fiu. Eu trăiesc Irlanda, respir Irlanda și, Dumnezeule, cum o mai urăsc, mai bine eram un păcătos de scoțian, așa de îngrozitor e să fii irlandez. Cred că urăsc Irlanda mai tare decât urăsc teatrul, și asta nu-i puțin. În acel moment se deschise ușa și Pamela își vârî capul înăuntru. După care, clătinându-se agățată de clanță, pe jumătate intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
departe, au făcut tot ce se poate face? — Nu știu. A plecat de mult, n-au nici un fel de indiciu, nici o idee asupra locului unde s-ar putea găsi? Au primit vreo scrisoare? — Nu știu, nu știu. — Trebuie să fie îngrozitor. — Da, fără îndoială. Dar hai să dăm uitării trăsnăile mele. Care-s planurile tale, ce mai e nou în armată? — Armata... ah... am părăsit armata. — Ai părăsit armata? Eram poate stupid de surprins și ciudat de speriat, de parcă armata fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]