4,199 matches
-
-l împărtășesc și ție ca să văd ce vei spune: imagineazati-l pe Marin urlînd de furie, ca un turbat așa era cînd se enervă urcînd pe stîlp cu funia pe umăr, ajunge sus leagă funia, îi privește sfidător pe toți îi înjură, mai ales pe nevastasa. Calcă peste glasul conștiinței își pune lațul în jurul gatului și se avînta în gol, și atunci începe strangularea acsfisierea rapidă, galopanta și că o fulgerare devine conștient îi pare rău și strigă : Dumnezeule ai milă de
MARIN (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365840_a_367169]
-
cum ajung în vârf, cum le ia vorba vântul. Pe unde calcă ei se ofilește iarba Și-au turul bătucit de-atâta stat degeaba. Abili și nemiloși, luptând pentru putere, Au sărăcit poporul și l-au umplut de fiere. Ne-njură astăzi Lumea și ne disprețuiește, Pe ei îi doare-n cot cât vaca mai mugește. Tot dând mereu decrete și legi deșuchiate, Ei mulg pe îndelete și-n plină libertate. În jurul lor a jaf, și a prăpăd miroase, Iar bolile
PAMFLETE DIN VREMEA MARII MITUIRI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365980_a_367309]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > EU ȘI STEAUA MEA Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului E mult prea multă liniște în jur. E noapte-afara---liniștea mă doare. Aș vrea să strig, să sparg, sa-njur, Dar noapte-anghite tot, și tot dispare. E întuneric beznă. ---Beznă universală. Tăcută merg că muții și fără vaz că orbii. Ma-ndrept așa, spre stele, din viața planetară, Însoțitori mi-s cioclii și păsările corbii. E întuneric beznă, dar steaua
EU SI STEAUA MEA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366029_a_367358]
-
în disperare, căci nu pot, mi s-au prescris în primă tranșă 30 de injecții, tocmai într-o perioadă când circulă hepatita și se ia prin acele de seringă. Și tocmai când vroiam să încep scrisul! Mă clatin pe picioare, înjur birjărește și mă întreb dacă mai merită eforturile... Singura bucurie pe care ți-o pot comunica (mie nici asta nu-mi mai dă fiori) este anunțul că viitoarea carte „Toxicologia” se află într-o fază înaintată de tipărire. E de
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) Autor: Adrian Lițu Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului (privesc înapoi cu aceeași nedumerire!...) Plutonul nu îl mai înjură pe soldatul Bert. Porția suplimentară de instrucție din fiecare zi și oboseala serviciilor de planton schimbul trei i-au prins bine ; a devenit pizdos fără de voia lui. Execută însă comenzile din reflex, fără să își perceapă starea de oboseală și
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
bâldâbâcească după primul încărcător pentru a avea timp să se spele, să scape de mirosul fricii. Dar... cine știe ?!.... - Scoală soldat ! Scoală-te în pizda mătii că te îmbolnăvești !..... Zgâlțâielile plutonierului-major Negară le simte ca pe legănări și chiar dacă este înjurat de mamă... vocea pe care o aude este caldă și grijulie,... zăpada geruită îi este puf..... visează... - Soldat ! Drepți ! Soldatul Bert este pizdos până și în somn. Nu mai este legănat ci a primit o comandă militară. O execută ! În
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
îi și distinge silueta. Se repede cu capul înainte, prefăcându-se a orbecăi. Corpul vizat nu mai este la fel de dur ca al copacilor, nu mai este nevoie să mimeze impactul. Luat pe neașteptate caporalul Robert se clatină, devine nervos și înjură. Situația se detensionează, ca prin farmec, îndată ce îl onorează pe soldatul Bert cu un șut în cur. Îi ordonă să-și scoată masca și să coboare de voie. * - Soldat Bert ! În noaptea asta ești de serviciu; planton schimbul doi ! * * * Referință
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
văzut niciodată ! - Dumnezeii mătii, porți arme albe și nici măcar nu recunoști ! - Vă spun că nu l-am văzut niciodată! - Stai jos și scrie; declară tot! - Declar numai ce este adevărat! - Scrie tot, în pizda mătii ! - Scriu ! Scriu că m-ați înjurat, scriu că vă jucați de-a Iozefini, scriu că faceți abuz de funcție, scriu tot ; să dea numai domnul să citească cine trebuie ! Scriu ?; ce ziceți !, scriu?... - Scrie... Vocea plutonierului nu mai era la fel de fermă ca mai înainte. Sepiron, care
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
curelușe ori răzimate de spetezele scaunelor să se încordeze vizibil. Toate șocurile, pe care sistemul de amortizare al mașinii nu le putea anihila, se transmiteau direct caroseriei și călătorilor. Unii dintre ei, vădit nemulțumiți, nu au scăpat ocazia de a înjura cu voce tare. Pe cine, nici ei nu știau prea bine. Înjurau, la modul general, pe cei care s-au îmbogățit de pe urma lucrărilor necorespunzătoare de întreținere și reparații ale drumurilor publice. Îl înjurau pe doctorul ales, poate și de ei
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
pe care sistemul de amortizare al mașinii nu le putea anihila, se transmiteau direct caroseriei și călătorilor. Unii dintre ei, vădit nemulțumiți, nu au scăpat ocazia de a înjura cu voce tare. Pe cine, nici ei nu știau prea bine. Înjurau, la modul general, pe cei care s-au îmbogățit de pe urma lucrărilor necorespunzătoare de întreținere și reparații ale drumurilor publice. Îl înjurau pe doctorul ales, poate și de ei, primar general al capitalei, pe ministrul Berceanu și, mai în surdină, printre
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
nemulțumiți, nu au scăpat ocazia de a înjura cu voce tare. Pe cine, nici ei nu știau prea bine. Înjurau, la modul general, pe cei care s-au îmbogățit de pe urma lucrărilor necorespunzătoare de întreținere și reparații ale drumurilor publice. Îl înjurau pe doctorul ales, poate și de ei, primar general al capitalei, pe ministrul Berceanu și, mai în surdină, printre dinți, pe toți guvernanții. Premierul Boc avea parte de înjurături speciale, cam în aceeași manieră cu președintele Băsescu. În prima lună
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
mare. Expresia cea mai des uzitată de el era : „să mă scuipi în cur, de la doi milimetri ! ”. Era prima dată când Albert cunoștea un astfel de specimen. Știa de la Mitru că avocații, în timpul procesului, se porcesc unul pe altul, se înjură, se scuipă, cei drept nu de la doi milimetri deși ar trebui să li se impună, pentru a-și stoarce clienții de bani, ca mai apoi să meargă să ciocnească un pahar împreună. Seară de seară, cu rare excepții, urma jocul
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
personajul cel mai controversat. Datorită infirmității unui picior, în timpul mersului își pendulează trupul ușor, ca o negare. Cei care sunt mai în vârstă, cei care din herghelia de hormoni au rămas doar cu câte o mârțoagă, ar da să-l înjure. Maistru are însă un chip senin și blând, caracteristici accentuate de părul alb și buna dispoziție permanentă. Dă senzația că chiar dorește să fie înjurat, că acest tratament ar fi pentru el ca o terapie intensivă menită să-l vindece
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
din herghelia de hormoni au rămas doar cu câte o mârțoagă, ar da să-l înjure. Maistru are însă un chip senin și blând, caracteristici accentuate de părul alb și buna dispoziție permanentă. Dă senzația că chiar dorește să fie înjurat, că acest tratament ar fi pentru el ca o terapie intensivă menită să-l vindece de frământări. Este un fost ilegalist care îl neagă pe Ceaușescu și toată clica lui, care neagă tot ce se întâmplă acum. „Ne adunăm, din
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
ar sfâșia în gheare pe toți ceilalți, care de ani îi tot stau împrejur. La numărul 22, cel mai mare salon, doar unul se consideră om și vede cum toate în țara asta se derulează numai pe dos și-i înjură pe politicieni, fără părtinire, de sus până jos. Doctorul întreabă în glumă pe unul dacă dorește să voteze, că vin cu urna mobilă. Deodată răspund toți: Nu, nu, nu, nu. Suntem sătui de-o asemenea viață, iar de ei ne
SALONUL 22 de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365459_a_366788]
-
Și tu. Cât trăia, l-au murdărit procleții... Azi se străduiesc cu chiu, cu vai, Dacă-i surclasa în timpul vieții, Să-l împiedice s-ajungă-n Rai. Și mă prinde, Doamnă, o mirare, De mă-ntreb dacă mai cred ce știu: Când înjuri un mort, făr-apărare, Ești mai breaz ca el când era viu?! Referință Bibliografică: HOȚOAICA / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
HOȚOAICA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365557_a_366886]
-
psihicul meu să cedeze și să izbucnesc în plâns. Da, am izbucnit în plâns. Nu mai plânsesem de circa 60 ani. Când tatăl meu poreclit în sat Colorado, mă bătea și eu nu mai plângeam. Din acest motiv Colorado mă înjura și începea să mă bată din nou pentru că nu plângeam. Ei bine de atunci eu nu am mai plâns. Aveam parcă un fel de robinet închis prin care lacrimile nu mai voiau să curgă. - În prima noapte petrecută lângă sicriul
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]
-
albine Venite din alte spații, Aici mi-am avut Carpații, Răzimat de ei, Ardealul Și de Doina lui cavalul. Te-am primit la mine-n casă, Ți-am dat pâinea de pe masă Când erai flămând pe drum Și de ce mă înjuri acum? Ce târziu nu îți dă pace? Harta lumii nu-ți mai place, Zi de zi din visul tău Te trezesc păreri de rău... Spune-mi gândul ce te doare, Omul, cât e om sub soare Oricât ar fi de
VECINI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365144_a_366473]
-
și vă ține Să nu facem cum se zice: Toți la rău, să fie bine! Cine crede că-ndura-vom Ce nici câinii nu îndură, Câtă vreme mai dura-vom Pumnul strâns pe piept și gură Și în gând doar înjura-vom? Cine-a morții grea cămașă Din ușoare albe fire Va-mbrăca, ce lume lașă Îi va hotărî pieire Învelindu-l într-o fașă? Cine, cine, oare cine După veacul de risipă, Ar putea să mai aline Precum voi, poeți
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
o să-l snopească din când în când pe Moșu. Doar Cioxe o să facă spume. Asta și vrea. Vulpe se apropie întodeauna zâmbind prietenos. Nu apuci să-i cunoști intențiile. Ești pleznit pur și simplu și nu numai odată: - Mă mai înjuri, mă? De uimire aproape că uiți de usturimea palmelor primite. Asta îți permite să mai încasezi măcar vreo două. * Ulise este fratele mai mic al lui Cioxe. Are veșnic mâinile îndesate în buzunare. Dacă ar prinde ideea, sigur ar fi
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
tânăr, ca să dovedească că este bărbat, în urma unei insulte a luat viața altui tânăr, înjunghiindu-l. Regula nu este aceasta când te bați cu cuțitul; cei care se bat frecvent o știu. Cei care imită nu o cunosc însă.... * Când înjuri te simți grozav! Nu credeți? Vi-o poate spune orice tânăr sau puștan, până la țâncii de cinci ani. Bineînțeles, copiii ai căror părinți sunteți nu înjură și nici nu au făcut-o vreodată. - Cine?! Copilul meu?! Nu face copilul meu
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
care se bat frecvent o știu. Cei care imită nu o cunosc însă.... * Când înjuri te simți grozav! Nu credeți? Vi-o poate spune orice tânăr sau puștan, până la țâncii de cinci ani. Bineînțeles, copiii ai căror părinți sunteți nu înjură și nici nu au făcut-o vreodată. - Cine?! Copilul meu?! Nu face copilul meu așa ceva.... Când porți uniformă, cu cât te simți mai frustat de libertate, cu atât simți nevoia să înjuri; înjurăturile ajung să facă parte din modul de
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
ani. Bineînțeles, copiii ai căror părinți sunteți nu înjură și nici nu au făcut-o vreodată. - Cine?! Copilul meu?! Nu face copilul meu așa ceva.... Când porți uniformă, cu cât te simți mai frustat de libertate, cu atât simți nevoia să înjuri; înjurăturile ajung să facă parte din modul de viață. Nu credeți? Întrebați-i pe cei ale căror izmene, în care dorm, fac parte din uniformă. * - ......... mătii! - Ba într-a mătii! Replică incorectă! Copiii respectă dreptul la replică dar nu suportă
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
de unde să știe că noi am aruncat-o. Zgomotul făcut de căderea pietrei pe propria-i casă îi strică lui nea Radu buna dispoziție. - Aoleo, care dăduși mâncați-aș ficățeii?! Pricepe că piatra a venit din direcția cetei lui Chiftea. Înjură și amenință, fără să îl intereseze dreptul la replică. Moșu și Gini răsuflă ușurați, jubilând apoi. * Dacă s-ar întâmpla vreodată să dea mâna cu vreun președinte american, ar însemna mai puțin decât amintirea lui nea Mitică, operatorul de cinema
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
către ograda Mitrului. Până să priceapă, Bică a rămas ca îndobitocit iar cei doi s-au dus, într-o plecare precipitată, jignitoare. Răcnetul care i-a ajuns din urmă i-a umplut de mulțumire. N-a fost doar atât. Întărâtat, înjurând, Bică a năvălit în curtea vecinului. * Emoția amintirii acelor clipe îl transfigurase pe Albert. - Albert, cumva nu te simți bine? - întrebă îngrijorată Arina. - Ba dimpotrivă... Nici nu mai știu de când nu m-am mai simțit atât de bine. - Spui asta
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]