2,895 matches
-
revenea repede. Convingerea, iată elementul vital, o convingere suplă, empirică, maleabilă pentru a se adapta la lumea dinamică a realității, dar, în esență indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului său prezenta atâtea dezechilibre! Ani de teamă i-au înmuiat mușchii, i-au stors vlaga și frânat creșterea. Minute lente se prelingeau în măsură. Era somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vor împărți soarta voastră în cazul în care lucrurile se vor termina prost. Enro se aplecă și ridică brațul de parcă ar fi vrut să-l pălmuiască. O clipă rămase așa, întins, cu buzele strânse, cu ochii ficși. Apoi, încet se înmuie și se puse la loc în fotoliu. Zâmbi ușor și spuse: - Haideți, spânzurați-l. Gosseyn spuse: - Îmi pare că sunteți concentrat prea mult asupra aspectului ofensiv al războiului și ați neglijat anumite aspecte tot atât de esențiale. Enro, sufocat, dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
salopeta și începu să se spele. De sus se auzeau vocile din Clubul Social al Femeilor din Cowlairs care cîntau din rărunchi refrenul de la Acum cine-i trist?. în timp ce-și ștergea o pată de vopsea cu un ziar înmuiat în terepentină, observă reclama pentru un film numit Pilot de încercare. Un cap vînjos și ușor îndurerat se uita spre cer dintr-o găoace matlasată de care atîrnau microfoane, cabluri și cadrane de telefon. O femeie înfățișată din profil se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
securitate îmbrăcați în negru și zise: — Ce fac ăștia aici? — Stau afară pentru ca petrecerea să fie mai puțin ciudată. Deși aproape goală, galeria vibra de muzică relaxantă, ritmată. Pe cerul înnoptat de dincolo de fereastră, petalele unor crizanteme uriașe cu vîrful înmuiat în roz se desfăceau din corolele aurii împrăștiate printre stele și coborau spre stadionul inundat de lumină, în care figuri minuscule se înghesuiau pe terase și se adunau pe cele două ringurile de dans, fiecare la cîte un capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să-l strângă pe omul care, după o lovitură atât de eficace, se dovedea nu doar mai rapid, dar chiar și mai puternic decât el. Yalertanul se înmuie brusc, cum cedează o ușă la loviturile de berbec. Gosseyn simți și, într-o ultimă explozie de voință, îl trimise la podea, prăbușit, învins mental și fizic. Șocul va dura, iar lui Gosseyn îi părea rău, dar fusese necesar. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
revenea repede. Convingerea, iată elementul vital, o convingere suplă, empirică, maleabilă pentru a se adapta la lumea dinamică a realității, dar, în esență indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului său prezenta atâtea dezechilibre! Ani de teamă i-au înmuiat mușchii, i-au stors vlaga și frânat creșterea. Minute lente se prelingeau în măsură. Era somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vor împărți soarta voastră în cazul în care lucrurile se vor termina prost. Enro se aplecă și ridică brațul de parcă ar fi vrut să-l pălmuiască. O clipă rămase așa, întins, cu buzele strânse, cu ochii ficși. Apoi, încet se înmuie și se puse la loc în fotoliu. Zâmbi ușor și spuse: - Haideți, spânzurați-l. Gosseyn spuse: - Îmi pare că sunteți concentrat prea mult asupra aspectului ofensiv al războiului și ați neglijat anumite aspecte tot atât de esențiale. Enro, sufocat, dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
e gazetar și nu e răufăcător...“ Ochii lui Neculai Procopiu descoperiră anunțul lui Costache, înghesuit, cam nelalocul lui, între reclama Cofetăriei La Inger și Războiul de țesut România. Observă că lipsesc ghilimelele la „România“ și le marcă cu creion chimic, înmuindu-l în salivă, ca să nu se înțeleagă că e un război la care se țese patria noastră dragă, deși n-ar strica, din când în când. Din cauza creionului, primul redactor avea în permanență limba mov. Citi cu atenție și anunțul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de fildeș. Putea să jure că sunt identice. Dar nu putea să știe dacă cei doi ani care trecuseră erau timp suficient pentru o dovadă adevărată. Vom mai vedea peste vreo zece ani dacă e ca la arbori sau altfel. Înmuiase și el, acasă, degetele în cerneală violetă, dar nu-i ieșise nimic clar pe hârtie. Apoi îi venise ideea cu ceara, picurase ceară dintr-o lumânare și imediat apoi își imprimase arătătorul drept. Avea de așteptat câțiva ani, ca să repete
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de ce îl ajuta conu Costache pe străin, însă nici nu-și bătea capul cu asta. O fi având motivele lui. Îl găsiră pe Peppin lucrând la o traducere. Tocmai scrisesese: Partea a II-a. Geniul răului... și se pregătea să înmoaie iar tocul în călimară când apăru pe ușă grupul insolit format din portar, Nicu și un bărbat străin, cu aer blând. Portarul explică ce și cum, domnul Mirto puse tocul jos, apăsă sugativa pe titlul splendid scris și-l invită
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la ce-ți supui organele interne? Papa se înroșise, eu simțeam că mă sufoc. Dar doctorul Gerota, cu aerul lui de nobil luptător, cu părul dat pe spate și bărbia voluntară, m-a executat cu liniște, fără să i se înmoaie inima de doctor: Uite cum gâfâi, plămânii dumitale sunt ca la presa de la închisoare, unde-i bagă pe criminali. Sigur ai migrene și amețeli, bănuiesc că și hemoragie nazală, iar sângele nu-ți ajunge cum trebuie la creier. Stimate domnule
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau așa ceva. Bănuia că e vreo imitație de Jules Verne și, din păcate, nu avea încredere în reușita colegului. Se uită la ceas: abia 10 dimineața. Avea tot timpul înainte, îi spusese nevestei că vine către două, la masă. Așa că înmuie iar tocul și scrise. Gazeta noastră a publicat în numărul de vineri, 19 decembrie, știrea despre un tânăr necunoscut care a fost găsit împușcat, dar în viață... Se opri și adăugă după dar, deasupra rândului, un încă. Reluă fraza: ...dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în agonie, a fost dus la Casa de s... tăie s și puse S... Sănătate a acestuia, unde s-au depus toate diligențele pentru... pentru... hm, pentru a fi ajutat. Se opri și reciti, apoi supse iar cerneala cu sugativa, înmuie tocul și scrise mai departe. Dar chinurile creației nu ne privesc, sunt o chestiune prea intimă, așa că vom privi numai rezultatul final, articolul de prima pagină din Universul de luni, 22 decembrie, recopiat pe curat și terminat (cu o vignetă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-l fac, pentru tine, și dacă nu există Dumnezeu, tu o să ai unul, îți promite mama. Și Agata îl vedea aievea pe Dumnezeu și-n brațele lui era fetița ei. Iar dacă ești nimic, nimicul ăsta îl iubesc și-l înmoi cu lacrimile mele și-l ocrotesc cu toată ființa mea. Mă auzi, nimicul îl iubesc eu! Tu ești nimicul meu acum, singurul meu nimic. Și nimicul avea ochii ei. Dacă ți-e rău, fac schimb cu tine, să-mi fie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
baltonul lu’ tata, Dumnezeu să-l ierte, și dubă vreo zece minute l-am găsit be bălanul ăla, întins ca mort, da nu murise, și l-am luat și be el sus. Conu Costache îl privi fără să se fi înmuiat. Când și dacă voia, îi paraliza pe cei din jur cu ochii, era în stare să poruncească fără să deschidă gura. Nu ridicase niciodată mâna asupra cuiva, își stăpânea vocea coborând-o până la șoaptă, dar obținea orice mai repede decât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Și, dată fiind șovăiala celor din jur, era perfect posibil ca nimeni să nu fi încercat. Păși înainte, apucă clanța rotundă și trase. Ușa se deschise cu o ușurință nefirească ce-i făcu în treacăt impresia că această clanță se înmuiase chiar în mâna lui. Icnind, ca și cum și-ar fi pierdut respirația, Fara deschise larg ușa: - Jor, strigă el, intră! Polițaiul făcu o mișcare strâmbă - deformată probabil de ceea ce trebuia să fi fost dorința de precauție -, urmată imediat de revelația faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
că o să iasă un jidan de acolo, iar vărului Ștșefan nu i-a zis nimic că știa că suntem veri buni și cotat foarte bun la învățătură, a și făcut de altfel două facultăți. Apoi un coleg cu o cârpă înmuiată în gaz lampant, m-a frecat la rană, urmând tratament acasă, mi-a trecut foarte repede dar semnul îl am și acum. Dornic de învățătură, am insistat pe lângă părinți și în special pe lângă mama să mă dea mai departe și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
atâtea reîntâlniri, gândește Corto în vreme ce dimineața se ridică deasupra câmpului de bătălie. Atâtea miraje și atâtea nostalgii. Poate că este timpul să plec, poate că este timpul să las în urmă această Spanie ce pare să trezească din pământul ei înmuiat de sânge spectrele trecutului meu. Poate că este timpul să se topească din nou în aventura din care s-a ivit, poate că a venit vremea ca totul să fie reînceput, spre a alunga acest gust de cenușă care se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îndoială, este cultivată ura de neîmpăcat, sunt necesare numeroase motive de iertare, care să facă să strălucească iubirea în mediile lipsite de ea. În fața neputinței noastre, simțim nevoia să cerem lui Dumnezeu, să pună iertarea în inima noastră, și să înmoaie și inimile celor care se află mult prea departe de iertare. Am trăit această zi, Doamne, după cum vrei tu? Am fost răbdători, simpli și iubitori? Am acordat destul timp celor care au venit la noi? Am răspuns la speranța lor
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
care suiau sau coborau treptele. Glumea și izbucnea singur în râs... M-am hotărât să mă duc mai întîi pe țărm. Nu mai fusesem de multă vreme la mare, iar ziua era prea frumoasă ca să rezist dorinței de a-mi înmuia picioarele în apă și de a umbla puțin pe nisip. Mai purtam încă în mine frigul nopților în care, îmbrăcat cu puloverul peste pijama și cu două pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nici urmă de milă; se uita la el cu ochi înrăiți de furie și-l încuraja pe frate-său să-l lovească și mai tare. În cele din urmă mai mult din pricina acestui chip desfigurat de furie rea s-a înmuiat ca o cârpă. "Bine, o să fac cum ziceți voi, lăsați-mă", s-a rugat. Dacă nu mi-ar fi povestit Dinu însuși această întîmplare, n-aș fi crezut-o. Ea îl exprima însă foarte bine. Mereu avusese un Rubicon de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-am dus la cafenea. Acolo, m-am sprijinit de una din mese, ca să nu mă clatin și să-mi dau curaj și i-am întrebat pe pescari, încercînd să par sigur de mine, deși vorbeam greu și mi se înmuiasem picioarele, cine erau nemernicii care își bătuseră joc de Marta, fiindcă vroiam să-i învăț minte. Aveam, bănuiesc, un aer jalnic, de cavaler caraghios și beat care își provoca adversarii, dar pescarii nu s-au sinchisit prea mult de vitejia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă împăcasem cu Moașa. Numai Mopsul, cu mintea lui diabolică, a mirosit că era ceva necurat la mijloc și m-a privit chiorâș. Dar și el a trebuit să-și înghită antipatia pe care mi-o purta, după ce i-am înmuiat inima lui Filip spunîndu-i că tot umblând prin bălării mă lovise dragostea pentru păsări și i-am stârnit lui Dominic amintirile de prin bordeluri istorisindu-i câteva întîmplări deocheate. Lui Siminel a fost de ajuns să-i vorbesc încă o dată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de poliție. Șeful de birou clătină din cap. Părea atât de rafinat. Domnul Gonzalez îl privi pe domnul Zalatimo cum își bagă degetul arătător, foarte lung, într-una din nări. Ce-o să mai facă și ăsta? Simți că i se înmoaie picioarele de frică. Ușa fabricii se deschise brusc și unul dintre muncitori strigă: — Hei, domnule Gonzalez, domnul Palermo tocmai și-a ars mâna rezemându-se de ușa unui cuptor. Din fabrică se auzea gălăgie. Un bărbat înjura. — O, Doamne! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe tine, zise Lynn. Nu te băga în asta. Apoi, îngheță. Se întoarse spre el. Holbându-se. — Vorbește? — Da, zise Dave. Ești mama mea? Lynn Kendall nu leșină de-a binelea, dar începu să tremure, iar când genunchii i se înmuiară, Henry o prinse și o ajută să se așeze în fotoliul ei favorit, cu fața spre măsuța de cafea de lângă canapea. Dave nu se mișcă. Doar îi privea, cu ochii mari. Henry se duse în bucătărie, îi pregăti soției sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]