2,073 matches
-
ai gătit așa? zise ea încet. —Așa, ca să fiu frumoasă... zise tare, râzând, Haia. Și se așeză pe pat, alăturea. —Hm. Ți-i drag poate cineva... Fata lui Sanis simți două priviri, care dintrodată aveau o lucire aprigă, și se înroși. Nu răspunse. Tudorița se sculă încet. Apoi se așeză într-un colț, pe un scaun, cu un geamăt ușor. Era galbenă ca ceara, și-i ardeau ochii. — Ce este? ce ai? întrebă Haia, țintind-o. —N-am nimic, dragă; mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zeamă de pește, ulei de măsline, usturoi, dovlecel, creveți, unt și o roșie Punem ulei de măsline în tigaie, apoi adăugăm ficatul la prăjit. Punem creveți și un fir de rozmarin, sare și piper ficatul se rumenește, iar creveții se înroșesc. Punem ciupercile - două bucăți și două linguri de fasole fierte boboloane albe. După ce s-au călit, le stropim cu vin și trei linguri de zeamă de pește. Când este fiert, punem roșia și doi căței de usturoi. Se aranjează pe
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: "Parcă s-a dus un fir". S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. "Tîmpitule", a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzînd-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat, întorcîndu-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de neplăcută pe care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tăcută, fără să schițeze nici un gest de împotrivire. Mi s-a urcat un val de sânge la creieri și am înfruntat-o pe Moașa ca pe o servitoare, făcînd-o de două parale sub privirile îngrozite ale Laurei. Moașa s-a înroșit violent, rămânând cum rămăsesem eu în fața lui Vecu. Nu i se întîmplase așa ceva niciodată. Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni care au asistat, de la o oarecare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca să i le despartă, Nelson o ținea de mâini, iar Filip și-a dat jos ismenele, rămânând cu halatul pe el, și s-a vârât între picioarele Laurei. Parcă era un vierme, domnule sculptor, zău așa. Se chinuia, transpira, se înroșea, fără să reușească să-i facă nimic. Dominic l-a înhățat atunci de halat și l-a dat la o parte, zicîndu-i: "Hai, ține-o tu de picioare, că se zbate ca o iapă. Lasă-mă pe mine". Dar nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
asta produce impresie, înduioșează. ― Ești cinic, șopti pierdut Dinu. ― Eu cinic? ― Îmi vorbești de parcă aș fi un șobolan oarecare. Vorbea cu ultimele resurse de mândrie jignită. ― Știi ce ești? i-am zis. Un căcăcios. Tremuri ca un vierme. S-a înroșit violent și a înghițit în sec. ― Tot ce mai pot face pentru tine, am continuat, e să-ți cioplesc o piatră funerară frumoasă. Atât. Dacă voi fi lăsat. Dinu mă privea fără să zică nimic. Buza de jos îi tremura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cap, ca la roata norocului. Tot de la această școală îmi amintesc că am stat îngazdă la un fierar pe nume Polac și în timpul liber pe care mi-l făceam eu mai trăgeam la foale să ardă cărbunii și să se înroșească fierul care urma să intre la ciocan, contribuind la confecționarea potcoavelor și alte obiecte fiind o distracție pentru mine. Într-una din zile în timp ce a trecut preotul Constantin Tărcuță din sat m-a văzut și a întrebat-o pe mama
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
vroia să pună restul alături de ceilalți bani observă dispariția acestora. Atunci am oprit plecarea trenului spre București și mergând din vagon în vagon cu femeia gășim o tânără frumoasă și elegantă care a tresărit când a văzut femeia de lângă mine. Înroșindu-se ca o sfeclă a fost nevoită să coboare din tren și să mărturisească fapta comisă. Tremurând și plângând mi-a zis că-i medic stagiar la Tulcea și că nu-i ajung banii și văzând atâția bani în fața ei
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
bieții mei ochelari. Ca de fiecare dată, inima îmi stătu în loc. Alături, în prelungirea raftului central, se deschidea o nouă porțiune de vitrină, unde păliră brusc, ca și cum nimic nu ar mai fi putut străluci în încăpere dacă obrajii ei erau înroșiți și ochii îi înotau, parcă, în lacrimi, somptuoase jeleuri de anko închise la culoare. Până mai înainte explodaseră în carnea lor irizații aurii ca niște grăunțe înflorite din jad. Și, într-adevăr, obrajii ei erau înroșiți ca niciodată, mâinile i
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dacă obrajii ei erau înroșiți și ochii îi înotau, parcă, în lacrimi, somptuoase jeleuri de anko închise la culoare. Până mai înainte explodaseră în carnea lor irizații aurii ca niște grăunțe înflorite din jad. Și, într-adevăr, obrajii ei erau înroșiți ca niciodată, mâinile i se frângeau, întreaga-i făptură, atât de fragedă în ciuda unor ușoare rotunjimi care nu făceau decât să îi dea și mai mult farmec, părea zguduită de o povară imposibil de purtat. În jurul gâtului, se zbătea cercul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
așezi la duș, ți-ai lăsat yukata, kimono-ul de bumbac pe care l-ai primit de la început, la vestiar, într-un coșuleț de bambus, trup se înșiruie lângă trup, în clăbuc și abur, cele vârstnice se freacă energic, până se înroșesc, tragi cu coada ochiului, îți poți turna, dacă vrei, apă cu o găletușă rustică, deși cosmeticele pe care le poți folosi din abundență sunt de mare lux, nu te poți hotărî să bagi mâna între picioare, să te cureți în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un defect, că, altfel, n-ar fugi așa fetele de el. Mai știi, poate... dar nu, el era un om întreg, ca toți oamenii, doar că era cam ... mut, adică nu prea avea inițiativă în relațiile cu sexul opus; se-nroșea ca un rac, limba-n gură i se lega și, gata! Încolo era un băiat bun: nu bea, nu fuma, era bun gospodar, bun meseriaș (e mecanic auto), avea (și, poate, mai are și azi) un ban pus deoparte. Singura
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fericit că m aude căznindu-mă să spun ceva în limba mă-sii, face radios: Only English. Pe când “sporovăiam” noi așa, nu știu ce m-a făcut să mă uit la ceas, mai aveam cam șapte opt minute până la decolare. Gesticulez, mă-nroșesc ca un rac, cred că i-am trântit și vreo câteva de dulce în limba noastră (ce bine că nu m-a înțeles!) și-i repet în disperare de cauză: New York, New York. Englezul, tacticos, ia o foaie de hârtie și-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
când, urmărind pe sub gene felul cum îl privea din ușă una din infirmiere, i-a spus Ioanei Sandi: „Nu-i așa că-s nemaipomenit de sexy, cu tuburile astea legate de brațul meu?“. A întors capul spre infirmiera care s-a înroșit și-a dispărut. Ce s-a declanșat în mintea lui îmi explică și multe din ciudățeniile lui. Cel puțin eu așa înțeleg din tot ce mi-a povestit, și mai ales din ce presupun din vorbele lui încâlcite. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au temut când au bănuit ce poate fi. Ședea pe veranda unde mâncau, beau vin și jucau cărți, în a doua seară, care avea să fie și ultima pentru el, subțirel, cu bluza largă descheiată la toți nasturii, cu fața înroșită de soare, dar încă palidă pe lângă ale lor, arătând mai proaspăt decât ieri și tânăr, cu o vigoare care răzbătea din privire și din gesturile iuți dar stăpânite, ca una din plantele acelea care se întind acoperind totul, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
E o situație paradoxală - zicea, după ce își trecuse mâna prin părul albit și răsucise pe o parte și pe alta peticul de hârtie din mână, privind bâzdâgăniile de semne pe care numai el le-ar fi înțeles, începând să se înroșească în măsura în care accentua anumite cuvinte și anumite fraze, nu mă uitam la el, dar e imposibil să nu fi făcut cum îți spun, ca întotdeauna -, e o situație paradoxală, repetând, la această revistă, de ani de zile, o situație gravă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
măturat toate camerele, le-a privit, le-a mai măturat o dată, însă parchetul se încăpățâna să rămână închis la culoare, iar pereții înnegriți, cu pete mai deschise în locurile unde se aflaseră tablouri sau mobile. Îl usturau mâinile, i se înroșiseră buricele degetelor și pielea din jurul unghiilor se albise și se umflase, încrețită, mergea îndoit de la mijloc. S-a așezat pe un scaun în mijlocul acelui spațiu gol în care își mutase patul îngust și în care nu se mai aflau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi vrut s-o aibă alături în acele clipe. Era convins că nu l-ar crede dacă i-ar povesti. Și atunci se auzea soneria. În pragul ușii pe care o deschidea cu nedumerire se ivea Ioana Sandi, cu obrajii înroșiți de ger, cu căciula de blană îndesată peste urechi, înfofolită în fular, speriată de gestul ei. „Mă bați?“, șoptea. „Nu. Intră.“ Cu o expresie pierită își lăsa în hol hainele groase, intra cu pași mărunți în camera lui, se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lepădătură! Cum îți permiți? Să mă faci tu pe mine curvă? Tu, nenorocitule?“ Glasul ei devenise ascuțit și violent, puțin îi păsa că o vor auzi vecinii, și-a scuturat de câteva ori părul mult și galben, fața i se înroșea, ochii îi sclipeau, era mândră și fermă și tare și amazoană și deloc tristă și foița de pergament se așternuse iarăși pe chipul ei. Vorbea din ce în ce mai gâfâit, scuipându-și vorbele, făcea pauză să găsească cuvântul potrivit, apoi dintr-odată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimic. Voia să știe cine erau cei care i-au istorisit „mârșăviile alea“. Andrei Vlădescu a refuzat să-i spună. Ședea pe scaun, cu mâinile împreunate, privind-o grav și obosit. Și atunci ea a izbucnit și obrajii i se înroșeau pe măsură ce vorbea, făcându-și vânt cu niște fișe medicale. Întâi un val de reproșuri, că nu s-a purtat ca un bărbat adevărat și nu-i aducea fiică-si flori, și n-o ducea la petreceri, o ținea închisă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu picioarele ridicate În camera de serviciu. Apoi, motorul se opri și se auzi imediat o Învălmășeală de voci furioase, soldații și șoferul certîndu-se În legătură cu destinația camionului. — Woosung... Sergentul Uchida Își lăsă În jos masca de bumbac. Fața i se Înroșea și picături de salivă i se formau pe buze, ca puroiul care iese dintr-o rană. Deja furios pe șofer, ieși pe poarta deschisă. Șoferul coborîse din cabină, fără să-și dea seama de vîrtejul ce avea să-l cuprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
muncesc. Și nici nu stă prea mult pe gânduri, se apropie tiptil, tiptil de puișorii de găină gata gata să înhațe unul. Văzând toată scena Gogu Pintenogu s-a făcut foc de mânie, s-a umflat în pene, și-a înroșit creasta și s-a repezit spre motan. Motanul Silvestru a înlemnit căci știa ce poate Gogu Pintenogu. A început să spună ceva cu glas tremurat: - Eu nu am vrut să fac nimic. Voiam doar să mă joc cu ei. Vreau
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
pocni călcâiele și răcni ca la raport, turuind pe limba lui: ― Generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov vă oferă aceste flori rare și vă urează mult succes... și... omagiu... pentru... pentru... Ordonanța uitase ce fusese învățat să mai spună. Holbă ochii, se înroși tot și se prăbuși într-un genunchi. ― Ce dracu’ spune ăla acolo? Nu înțeleg nimic. ― N-are importanță! Ia-i coșul și zâmbește-i frumos. Florile sunt chiar de la general. Și hămesita mâncătoare de corn redeveni, într-o clipă, celebra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]