1,931 matches
-
Zău, Darcey. Nu prea ieși tu cu tipi din Dublin, dar știu eu că ai parte de câte-o cină romantică de fiecare dată când ești prin Europa. Ai vreun iubit ascuns prin Barcelona sau Milano? Darcey simți cum se înroșește ca sfecla și Anna zâmbi triumfătoare. —Nu-mi spune că am nimerit-o! — Nu, absolut deloc, își reveni Darcey imediat. E adevărat că am avut o... aventură... două. — Sigur, și de ce n-ar fi așa? încuviință Anna. Când te trezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la față când îi întinse cana. —Sunt așa un idiot, mărturisi el. Și un adevărat fătălău. Tu în schimb erai atât de puternică și de hotărâtă, și nu aveai pe tine decât un halat de baie! Sunt impresionat. Darcey se înroși, sărutându-l pe obraz. —Mersi. Mă duc acum să-mi usuc părul și să mă îmbrac cu ceva mai mult decât un halat de baie. Din partea mea nu e nevoie. Îi zâmbi slab când ieși din cameră. Nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
liniști Anna. Eram la cină și discutam și am ajuns să vorbim despre tine. Darcey fu din nou cât pe-aci să se înece. —Cum așa? Voia să știe cum te integrezi pe-aici. Dacă ești fericită. —Ce? Darcey se înroși. Nu-l privește. A fost o discuție relaxată, nu te mai agita atât. Ideea e că la un moment dat, tot vorbind, i-am zis că mi se pare că voi doi vă știți de dinainte. Iar el mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ușor. O, iartă-mă. N-are nimic. Darcey trase aer în piept și își ținu respirația. Chestia asta funcționează? o întrebă el. Darcy pufni. Cât timp poți să-ți ții respirația? Darcey se strâmbă la el. — Știi că te-ai înroșit? Și nu se prea asortează cu rochia ta. Dădu drumul aerului și chicoti. Sughițul îi trecuse. Neil râdea și el. — Da, funcționează, spuse ea. Dar nu-mi permit să nu fiu asortată. —Minunat, zise el, vrei să dansezi? —De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
carieră extraordinară. —Serios? — Da, sigur. Vorbeam cu Rosa despre tine. Ea spunea că într-o zi o să ți se aprindă și ție beculețul și că n-o să te mai prefaci că nu vrei să fii bună la nimic. Darcey se înroși până în vârful urechilor și Carol râse de ea. Cât mai voiai să fii ca toți ceilalți! Sper că ai vreo superslujbă. Nu prea. Și apoi, ridicând din umeri: Păi, de fapt, cred că da. Săptămâna viitoare mă duc la Singapore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să vedem ce zice doctorul. Am s-o sun pe Anna ca să-i spun cum stă treaba. Dar de documentele pentru cei din Singapore vreau să mă ocup personal. Am mari speranțe de la ei. Mai ales de la Asia Holdings. Se înroși puțin aducându-și aminte de Jason White. Poate că dacă i-ar fi acceptat invitația de a se culca cu el, și-ar fi petrecut ultima zi în apartamentul lui și nu ar fi căzut pe scări. —Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe drumul spre Galway. Ești foarte tăcută. —N-am nimic. —Te doare brațul? Nu. —Glezna? —Maman, n-am nimic, repetă Darcey iritată. Minette îi aruncă o privire piezișă. —Ești foarte palidă, ma petite, zise ea. — Spre deosebire de tine, care te-ai înroșit toată de atâta amor, i-o întoarse Darcey. —Pentru Dumnezeu! Minette schimbă brusc viteza, iar Darcey icni de durere simțind hurducătura mașinii. Doar nu ești geloasă că mă distrez puțin cu Malachy, nu-i așa? — Sigur că nu! exclamă Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și de maman și de ciocolata caldă! Ar trebui să purtăm o conversație profesională. — Poftim? Își dădu seama că Neil schimbase subiectul. Te întrebam despre Asia Holdings, repetă el. Se pare că ai tras lozul cel mare. Simți cum se înroșește gândindu-se la Jason White. —Darcey? —Scuze. Începu să vorbească despre Asia Holdings, referindu-se o singură dată la managerul financiar, despre care spuse că era un om foarte informat în legătură cu aspectele tehnice ale portofoliilor. Discuția lor se reduse numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
scrie Cartea, mi-aș fi lăsat 24 jupuită pielea de pe mine, și în pielea mea vie, cu capilare și rețele nervoase și glomerule sudoripare, aș fi legat volumul atotcuprinzător. Seri întregi, pe când pereții camerei mele din Ștefan cel Mare se înroșeau de amurg, mă ghemuiam sub cearșaful umed și, în imaginație, răsfoiam iar paginile orbitoare. închipuiam tabele de corespondență care ar fi unit constelațiile de pe boltă cu florile de mină din adâncul pământului, organele corpului omenesc cu numele luxuriante din Almanahul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Nuu, că aia nu se mișcă!" O fi vreun ham lăsat mai moale?" "Nuu, că aia era foarte tare!" "O fi vreun picior, bătu-l-ar sfîntul?" Nu, că aia n-atingea pămîntul!" în fine, Lulu, ridicat în picioare, conchidea înroșindu-se de efort: "Frunză verde-a bobului / Era aia calului/ Și calul, băiat deștept,/Se bătea cu ea pe piept!" Să fi fost cu noi vreun autor de cărți cu adolescenți sfioși și idealiști, ar fi uitat și de Macarenko
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
știau. "Mă-ta se regulează pe chifle", îi arunca unul celuilalt. "Mă-ta pe cârlige de rufe", răspundea celălalt, și o țineau tot așa până când unul dintre ei se enerva și putea ieși cîte-o încăierare. De-o-dată îi vedeai că se înroșesc și tremură de furie. Până la urmă se apucau de păr și se tăvăleau penibil pe jos. Se despărțeau roșii, gâfâind și lăcrimând, iar apoi fiecare se lăuda că l-a aranjat pe celălalt. De obicei, când se saturau de bancuri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un copil, și Ileana atentă îi dă cu mâna ei să guste din dulceață, E bună! confirmă și Theo prima mea impresie, Theo îi înconjoară cu brațul mijlocul aducând-o spre el, Te-ai făcut mare și frumoasă, Ileana, ea înroșindu-se, evitându-mi privirea nesățioasă, încercând să se smulgă timidă îmbrățișării lui, având grijă de farfuria pe care ea o ferește de Theo, ca nu cumva acesta neatent să, În mine se ciocnesc ca două trenuri, pe de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mea, despre sfintele moaște descoperite sub asfaltul de pe aleea ce duce spre biserica mare ne povestește cu aceeași domoală patimă, despre cele unsprezece clopote, și tu îi ceri cu nevinovăție să-ți acorde câteva minute pentru a-i schița trăsăturile, înroșindu-se ușor, nu te refuză, ne face, îți face semn să-l urmezi, vă urmez și eu pe aleea pietruită, ajungem într-o poieniță plină de lumină, ferită cu grijă de priviri, probabil căutat loc de meditație pentru cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bine ca într-o oglindă, Și ridicând către mine ochii lui triști de la o vreme, Grazia! Cum se spune asta pe limba ta? Mulțumesc! Allora, mulțumesc! Ți-o dăruiesc Andrea! Dar n-o pot primi! De ce? Nu pot! și se înroșește tot ca o fată coborându-și ochii, Atunci o cumpăr eu! sare Boris, și începem să ne târguim, eu că nu-i pot cere bani, el că vrea să-mi plătească și Andrea în tot acest timp privind lung tabloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea, săraca, și plângea pe prispă, știa și ea, proasta, că părintele moare, Florița era acolo?! mă minunez eu auzind acest lucru pentru întâia oară, nu mi-o amintesc pe Florița, nu-mi amintesc decât lumina de miere din pădurea înroșită de soare, să fi luat Florița din Drăgosteni Cartea părintelui?! Și am în sufletul meu credința confuză că va trebui negreșit să pornesc în căutarea nebunei, nu voi avea liniște până nu voi găsi Cartea părintelui Ioan, lăsată mie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nimic și este atât de viu acest nimic din răspunsul meu încât mă jupoaie de piele, cum făcea fratele Rafael cu mielul de Paști, pe mine mă punea să-i țin blidul de sare, apoi el presăra pe pielea încă înroșită de sângele mielului nevinovat, presăra cu sare, strângea pielea sul, o lega cu sârmă și, așa e sufletul meu acum, vorbesc despre suflet?! am apucat pe drumul spre sat, încă nu cred că este la amiază, dimineață devreme am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ieșim. Ashling tocmai își amintise de una dintre regulile de bază ale relațiilor dintre bărbați și femei. Bineînțeles că Marcus nu sunase - doar ea așteptase telefonul lui! Tot ce trebuia să facă era să plece din apartament și el va înroși firele de telefon. Înainte să plece, a luat câteva cărți pentru Boo. Fusese prinsă pe picior greșit cu o seară înainte, când nu avusese un roman în poșetă cu care să îi înlocuiască enciclopedia despre ciuperci. Dar când a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
El vru să spună ceva, dar Thad Green îl opri, punându-i o mână pe umăr. — Spune-ne cum ți s-a părut, domnule polițist. Fii sincer. Am înghițit în sec, ca să nu-mi tremure vocea. — E subtil. Stensland se înroși. Green și Malloy rânjiră. Blanchard mă huidui de-a binelea. Ellis Loew spuse: — Propunerea B o să cadă în mod cert, dar avem șanse să o reintroducem în anul neelectoral, în primăvara următoare. Ce am avut... — Ellis, te rog, îl întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spus el să vii? — Nu. N-ar face asta niciodată. — E genul de tip sensibil, nu? Kay se căută în buzunare după țigări și chibrituri, apoi își aprinse una. Da. Exact ca tine, dar fără frustrări. Am simțit că mă-nroșesc ca racul. Vă susțineți întotdeauna unul pe altul? La bine și la rău și-n toate cele? — Încercăm. — Atunci de ce nu v-ați căsătorit? Concubinajul e interzis de regulament, iar dacă șefii se hotărăsc să-și bage nasul, Lee ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ridice, rotindu-și capul să vadă cine râde. Fritz Vogel îl trase de mânecă, silindu-l să se așeze, apoi răspunse: — Domnule, am mai făcut niște cercetări pentru domnul Loew. I-am adus martori. Fața palidă a lui Tierney se înroși ca sfecla. — Fritzie, eu sunt comandantul Diviziei Centrale de Detectivi, nu domnul Loew. Sergentul Blanchard și agentul Bleichert lucrează pentru domnul Loew, tu și sergentul Koenig, nu! Sistează ce făceai pentru domnul Loew, lasă-i naibii pe hoții de buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ellis despre mărturisire? — Ellis îi spun cei de la gradul de locotenent în sus, mârâi Vogel. Lee izbucni în râs. — Eu sunt un personaj privilegiat. În plus, tu-i zici pe la spate târtan și ovreiaș, așa că ce-ți pasă? Vogel se înroși ca racul. Koenig se uită în jur, cu gura căscată. Mișcarea îi dezveli piepții cămășii, care erau pătați cu sânge. Vogel spuse: — Hai să mergem, Billy. Koenig îl urmă ca un cățeluș devotat înapoi în biroul detectivilor. — Să fac frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în ton cu crima. Ellis Loew stătea în pragul ușii, cu Fritz Vogel și Bill Koenig în spatele lui. Millard se uită țintă în ochii ahtiatului după publicitate. — Prea multă reclamă strică, Ellis. Dacă ai fi polițist, ai ști. Loew se înroși și își apucă brelocul Phi Beta Kappa. Sunt un demnitar ce menține legătura între poliție și societatea civilă, învestit special de către Primăria orașului Los Angeles. — Ești civil, domnule consilier, replică Millard, zâmbind. Loew se zbârli, după care se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Fritzie anunță: — Am să-l sun pe domnul Loew. Ar trebui să participe și el la interogatoriu. Nu înainte să obținem o declarație. — Las-o pe mâna mea și scot eu declarația. — O declarație dată de bunăvoie, sergent. Fritzie se înroși: — Mă insulți, Millard. — Poți să crezi ce vrei, dar, la naiba, ai să faci ce-ți spun eu, cu sau fără domnul Loew! Fritz Vogel înlemni. Arăta ca o bombă umană pe cale să explodeze, iar vocea îi era fitilul: — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a luat traista În băț și s-a mutat În Dundee! Dintre toate locurile, tocmai În Dundee! Prietena Își Înfipse o țigară În gură și o aprinse. Trase adânc În piept, Înainte să dea fumul afară pe nas, capătul țigării Înroșindu-se. — Nenorocitul n-a mai putut să aștepte și a plecat În lume, nu? Adică, aici e copilul lui care crește, crescând fără tată și el o Întinde la Dundee cu prima ocazie! Trase din nou adânc. — Trebuie să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era unul dintre cele mai romantice nume de alint. Deschise ușa sălii de consiliu și fu Întâmpinat de o furtună de aplauze. Roșind, Logan Își croi drum spre un loc din față, instalându-se pe scaun În vreme ce fața i se Înroșise ca sfecla. — OK, OK, zise inspectorul Insch, ridicând o mână ca să se facă liniște. Treptat, aplauzele se stinseră. — Doamnelor și domnilor, continuă el când se făcuse din nou liniște. După cum știți, aseară, sergentul Logan McRae l-a Înapoiat pe Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]