1,882 matches
-
între degetele sale pătate de tutun și de vopsea, eu cu greu îmi stăpânesc dorința pătimașă de a smulge o țigară din pachetul de pe masă, stăm pe întuneric din cauza țânțarilor, cu toate ferestrele deschise și toate acestea, povestea meșterului Luca, înserarea, bâzâitul nerăbdător al țânțarilor, încăperea învăluită în fum de țigară, toate acestea îmi dau sentimentul nelămutrit că am trăit cândva o scenă asemănătoare și nu-mi amintesc când, Tot așa, continuă meșterul Luca, și Vasile din Fălticeni a stat vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
privirii mele i se arăta o cu totul altă imagine decât o știam de sus, m-am hotărât imediat să-l urmez pe meșterul Luca și nu regret, Tace Janos fumându-și liniștit țigara și dinspre pădure se răspândește imperceptibil înserarea dulce de vară, undeva, în vale, apele izvorului își fac datoria cu sfințenie, neîntârziind nici o clipă să iasă la lumină din pântecul muntelui care le sloboade cu pașnică resemnare și în acest, Tu de ce, îmi întrerupe Janos firul gândurilor, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neîntârziind nici o clipă să iasă la lumină din pântecul muntelui care le sloboade cu pașnică resemnare și în acest, Tu de ce, îmi întrerupe Janos firul gândurilor, tu de ce vrei să pictezi biserici? Și eu cuprins de vraja fără scăpare a înserării nu pot ocoli adevărul, Vreau să mă înțeleg pe mine însumi și adevărul adevărat, vreau să mă apropii de Dumnezeu! Atunci te sfătuiesc să faci filosofie și nu pictură, se-ntoarce Janos spre mine cu jumătatea stângă a trupului, Apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dădeam seama care era acel organ atrofiat din trupul meu care știa această limbă fără s-o fi învățat vreodată, ce căutai la Paris? Ploaia cu vânt scuturându-se în copacii de la fereastră, soba de teracotă în care bubuie gazul, înserarea amenințătoare a vremii urâte de afară, ceaiul excelent, de fructe uscate, fursecurile cu migdale după o rețetă, ce căutai la Paris? Și, ca să nu adorm învăluit în această imagine tulburătoare adusă din cine știe ce neguri îndepărtate ale ființei mele, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oară de când vine aici se lasă în mereu evitatul balansoar, je voudrais te dire toute l’histoire mais pas en roumain, D’accord! Je t’écoute! și, doamne, scena aceasta mi-e cunoscută, am sentimentul că acum o repet, afară înserarea pe geamurile mari, o femeie care îmi vorbește într-o limbă străină, fără ca eu să înțeleg mare lucru, ea îmi vorbește despre mine însumi, Andrzej, era pictor din câte înțeleg, il y a longtemps, vingt et, ans, polonez, frecventau același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
uita năuc la femeia rostogolită în iarbă așteptând minunea, n-aș fi vrut să mă vadă și totuși aș fi vrut să mă cheme, jocul ei în iarbă a durat câteva clipe, până când soarele a trecut peste coroanele copacilor spre înserare și deodată s-a făcut parcă mai întuneric, Florița și-a adunat fustele și a pornit-o grăbită spre mănăstire, eu prin spatele copacilor după ea, urcând dealul spre biserica cea veche, copii neastâmpărați o înconjură în cercul lor obraznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Vasile Alecsandri”, dar din clasa a III-a au decis să mă mute la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, un liceu pe care ei îl consideră mai bun. Sunt un băiat de statură mijlocie, dezvoltat frumos; ochii îmi sunt căprui ca înserarea, părul șaten și nasul foarte mic. Pentru că am ceva probleme cu vederea, port ochelari, de care sper să scap când voi mai crește. Sunt un copil isteț, harnic, cuminte, foarte respectuos și cinstit. Unii colegi îmi spun că sunt cam
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
În concluzie, acesta ar fi autoportretul meu. Voi ce credeți? Numele meu este Bianca Bădărău și am 11 ani. Îmi place când unele persoane mă strigă Didi. Sunt înaltă și slăbuță, cu fața rotunjoară, ochii mari, luminoși și căprui că înserarea,cu părul șaten că fructele castanului și genele arcuite și dese. Nasul mic, puțin cârn și cu un simț al mirosului extraordinar, urechile cu care aud perfect, mă fac să cred că intr-o altă viață am fost cățel! Cei
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
unde îmi face plăcere să merg zi de zi și unde învăț multe lucruri bune. Sunt o fată de statură medie, cu părul blondcastaniu că frunzele copacilor toamna, cu nasul mic, cu genele negre ca noaptea și ochii căprui că înserarea. Sunt un copil cu multe calități; mă consider destul de inteligentă și foarte conștiincioasă. Sunt sociabilă și o bună prietenă. Punctul meu forte este că învăț bine și iau note bune, materia mea preferată fiind matematica. Pot spune despre mine că
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
tu nu ești reporter, ești polițai. − Mulțumesc pentru comentariul perspicace, i-am replicat și am plecat. Conform hărții mele, Medfordul era la vreo douăzeci de kilometri în linie dreaptă, pornind de pe Massachusetts Avenue. Am ajuns acolo chiar când se lăsa înserarea. Mai întâi l-am mirosit și numai după aceea l-am văzut. Medford era un orășel industrial, cu perimetrul delimitat de coșurile fumegânde ale turnătoriei. Am închis geamul de la portieră, ca să nu las mirosul puturos de sulf să-mi pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
simți că-i dau lacrimile, și le Înghiți În gîtul uscat. Ar putea oare doctorul Ransome să-l Învețe cum să plîngă? Se uită la capătul strălucitor al țigării sergentului și la cenușa caldă a sobei cu cărbuni În lumina Înserării. Grupul de muncitori de lîngă gardul de sîrmă ghimpată se Întorcea la adăpostul din bambus. — Obosești pe toată lumea, Jim, Îi atrase atenția doctorul Ransome. Șezi liniștit sau am să-i cer lui Basie să te vîndă japonezilor. — N-or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Dacă japonezii triumfau, acea mică parte a minții lui care era legată pentru totdeauna de pistă, va fi Împăcată. Dar dacă vor fi Învinși, toate temerile lui nu vor mai avea nici o valoare. Jim Își amintea de acei piloți ai Înserării care Îl scoseseră din grupul de lucru. De cîte ori Îi urmărea pe japonezi plimbîndu-se În jurul avioanelor, se gîndea la cei trei tineri piloți și la echipa lor de la sol, care veniseră, prin lumina Înserării, să inspecteze pista. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
amintea de acei piloți ai Înserării care Îl scoseseră din grupul de lucru. De cîte ori Îi urmărea pe japonezi plimbîndu-se În jurul avioanelor, se gîndea la cei trei tineri piloți și la echipa lor de la sol, care veniseră, prin lumina Înserării, să inspecteze pista. Dacă n-ar fi fost băiatul acela englez care să se plimbe spre avioanele parcate, japonezii nici n-ar fi remarcat vreodată echipa de lucru. Aviatorii Îl fascinau pe Jim cu mult mai mult decît armura kendo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avion B-29, coada lui ridicîndu-se În aerul serii ca un panou argintiu care face reclamă Însemnelor escadrilei sale. Jim se uită fix la uriașul avion distrus și se așeză lîngă domnul Maxted, printre trupurilor Înghesuite unele de altele sub lumina Înserării. Foamea Îl amorțea. Își supse Încheieturile degetelor, mulțumit chiar și de gustul puroiului lui, apoi rupse tulpini de plante de pe marginea drumului și mestecă frunzele acide. Un caporal japonez Îi escorta pe doctorul Ransome și pe doamna Pearce spre docuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fură schimbate pe vasele cu vin. După ce negustorul plecă, urmat de hamali, cu balotul de mătase roșie, englezii fură curînd beți. Jim decise să nu se Întoarcă În seara aceea În casa paznicilor. Trupul alb al locotenentului Price străluci În Înserare, arsurile de țigară de pe piept fiind inflamate de vin. De la balcon, Jim privi peste aeroportul Lunghua. Deschise cu grijă cutia de Spam. Ce păcat că doctorul Ransome nu o va Împărți cu el. CÎnd duse la gură carnea caldă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a aeroportului. La patru sute de metri depărtare, tînărul pilot japonez se plimba printre avioanele distruse. Cu bățul de bambus În mînă, cerceta urzicile. Costumul umflat de zbor luminat de aerul serii, Îi aminti lui Jim de un alt pilot al Înserării, care Îl salvase, cu trei ani În urmă, și Îi deschisese porțile la Lunghua. 37 O cameră rezervată În zori, Jim fu trezit de primele zboruri de recunoaștere ale avioanelor americane de luptă. Își petrecuse noaptea dormind pe priciul doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care mergea pe lîngă terasament. Unii Își deschiseseră gențile de muniții și Își curățau puștile. Alții fumau și beau vin din vasele de ceramică pe care le așezaseră pe capota Buickului. Fiecare cu ale lui, bărbații stăteau tăcuți În lumina Înserării. În timp ce țipetele și fluierăturile căpitanului Soong se estompară În urma lui, Jim mergea repede pe pămîntul tare al orezăriei. Își ciupi nasul, sperînd să oprească sîngerarea, apoi lăsă sîngele să-i mînjească fața În vînt. Cu puțin noroc, orice santinelă staționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Pămînturi zvîrcolindu-se, pulverizate, prin văzduh. Un oraș cuprins de vijelie, În care personajul caută o stradă, o casă, un prieten. Un coleg de armată. Un coleg de pe front. Acolo, demult, departe, au fost neasemuți eroi. Orașul este pustiu, straniu. Amurg. Înserare. HÎrtii sînt ridicate În ceruri, amestecate cu praful galben, rozaliu, rozaliu. HÎrtii nefolositoare, uzate, nefericite, necitite. Manucrise. Bilete de tramvai. Chitanțe. Ce or fi fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cîntă „Republica măreața vatră”. TU În cor. Omul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de vântul ușor, și el, vântul, topindu-se ca un fuior subțire În vinețeala amurgului. El pornește prin grâul Înalt spre firul de beton al șoselei naționale. Se făcea din ce În ce mai mic, un punct care cu greu se mai citea În Înserare și, când nu se mai vede deloc, el era deja la marginea șoselei, unde Mercedesul alb Îl aștepta cu farurile aprinse. Ștergătoarele de parbriz loveau ritmic aerul și ștergeau geamul gri neudat de nici o picătură de ploaie. Erau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lumea asta. Trece timpul și se face seară și este abia una mie nouă sute cincizeci și doi. Tancurile năpustite pe străzi. Luptându-se cu troienele Înalte de doi metri. Se luptă ce se luptă și se duc. Liniștea apăsătoare În Înserările de peste oraș. Lumina de cânepă a acestor Înserări. Fumul ridicându-se drept În sus, ca o ață, din coșurile caselor. Tu, copilandru, răvășit de bucurie, prin tunelele acestei lumi de gheață. Bântui fericit de la un acoperiș la altul peste toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și este abia una mie nouă sute cincizeci și doi. Tancurile năpustite pe străzi. Luptându-se cu troienele Înalte de doi metri. Se luptă ce se luptă și se duc. Liniștea apăsătoare În Înserările de peste oraș. Lumina de cânepă a acestor Înserări. Fumul ridicându-se drept În sus, ca o ață, din coșurile caselor. Tu, copilandru, răvășit de bucurie, prin tunelele acestei lumi de gheață. Bântui fericit de la un acoperiș la altul peste toate casele mahalalei. Ciorapii aspri de lână nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zvârcolindu-se, pulverizate, prin văzduh. Un oraș cuprins de vijelie. În care personajul caută o stradă, o casă, un prieten. Un coleg de armată. Un coleg de pe front. Acolo, demult, departe, au fost neasemuiți eroi. Orașul este pustiu, straniu. Amurg. Înserare. Hârtii sunt ridicate În ceruri, amestecate cu praful galben, rozaliu, rozaliu. Hârtii nefolositoare, uzate, nefericite, necitite. Manuscrise. Bilete de tramvai. Chitanțe. Ce or fi fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cântă „Republică măreață vatră”. TU În cor. Omul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sprijinindu-se În coborâre pe șoldurile ei de fată frumoasă. Mâna o trage hotărât Înainte și Onica simte cum o zgârie crengile prunilor din fundul grădinii, ea se ferește Întorcând privirea Înapoi, șura lui Vasile a rămas departe, În albastrul Înserării răzbat galbene lămpașele și acolo Ciobi cântă mai departe un cântec trist și lin de parcă n-ar fi horă și ar fi nuntă și Onicăi inima Îi sparge pieptul și lătureanul cel frumos, ajuns dincolo de grădini, În hotar, se-ntoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și le aruncă la coș, pentru ca biroul să fie În sfârșit gol și pregătit pentru lucru. Se duse În bucătărie să-și facă Încă o ceașcă de cafea și, În timp ce aștepta să fiarbă apa, stând În semiîntuneric, Își aminti luminile Înserării În Ierusalim, cu treizeci de ani În urmă, În strada Agrippa, la ieșirea din cinematograful Eden, la câteva săptămâni după excursia sa În Grecia. Yael Îi spusese atunci: Da, Effy, te iubesc destul de mult și Îmi place să te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de bufniță. Ziua în care am revăzut-o pe Laura, după multe săptămâni, o însemn acum, ca să mi-o păstrez albă și ferită de umbre. Soarele să n-o părăsească și norii să n-o întunece, căci albă și fără înserare trebuie să rămână ziua aceea, chiar dacă întunericul din mine nu se va mai risipi niciodată. Intrase încetișor în camera mea. Totuși, deși eram așezat cu spatele spre ușă și nu o puteam zări, o recunoscui după mers. - Laura, vino mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]