1,702 matches
-
În P.“ - și așa mai departe, toate acestea adâncind misterul, În loc să elucideze sobru aluziile la amorul de curtezană pe care l-am Întâlnit În primele mele contacte cu Cehov sau Andreev. Vânătoarea de fluturi și diverse sporturi Îmi ocupau orele Însorite, dar oricâte exerciții fizice aș fi practicat, nu scăpam de neliniștea care mă propulsa În fiecare seară În confuze călătorii de descoperiri. După ce călăream aproape toată după-amiaza, plimbarea cu bicicleta În amurgul colorat Îmi dădea o senzație ciudat de subtilă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aveam absolut nimic. Dar aceasta era o chestiune minoră. Guvernul tătar local fusese Înlăturat de la putere de un Soviet nou-nouț și am fost supuși scandalosului și umilitorului sentiment de nesiguranță. În timpul iernii 1917-1918 și al unei bune părți din primăvara Însorită și vântoasă din Crimeea, moartea absurdă ne dădea târcoale. La două zile, pe cheiul alb de la Ialta (unde, după cum vă amintiți, „Doamna cu cățelul„ a lui Cehov și-a pierdut lornieta În mulțimea de vilegiaturiști), diverși oameni inofensivi, după ce li
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru mine partea optică a chestiunii părea foarte nouă, ca un mod ciudat de a pune masa, pentru că nu văzusem niciodată acea stradă În zori, deși, pe de altă parte, trecusem deseori pe acolo, când n-aveam copii, În seri Însorite. În puritatea și goliciunea orei mai puțin familiare, umbrele erau pe partea străzii unde ele nu cădeau de obicei, investigând-o cu un simț al inversiunii destul de elegant, ca atunci când vezi reflectată În oglinda unei frizerii fereastra spre care melancolicul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
minte frânturi de amintire a fost un coșmar și, Doamne, câte au mai fost... Lumina unui soare obosit, la asfințit, soare de toamnă târzie, inundă paraclisul destrămând, parcă, umbrele trecutului întunecat. Un cârd de rațe sălbatice zboară spre zări mai însorite, gâgâind răgușit a jale că-și părăsesc cuibul unde au bătut din aripi dintâi... Undeva, departe, un clopot bate rar, greu și dangătul strecoară o undă de tristețe. La biserica Mirăuților toacă de vecernie. Ștefan respiră adânc... Într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bucură de primele raze de soare ale primăverii. La Stambul se adună nori negri, glăsuiește Ștefan, încruntat, măsurând cu pași rari spătăria și boierii, cu capetele plecate, tac. S-au înturnat păsările noastre călătoare. Și nici Apusul nu pare mai însorit... Ioane, ochi și urechi suntem, să ascultăm povestea cu cocoșu-roșu. Țamblac, cu ochii în pământ, amărât, bolborosește: Rău îmi pare... Noi ne-am dat osteneala... Am căutat să... "Lasciate ogni speranza"... Te cred, Ioane. Ați făcut totul... Vă mulțumim pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se putea lucra, mă instalasem în camera mare, unde se făcea foc, mutasem masa la geam și toată ziua, de dimineață până seara, și chiar și seara - eram eu însumi mai tânăr pe atunci - scriam. Într-o după-amiază de februarie însorită, o mică pată trandafirie mi s-a așezat pe masă, discretă, complice, prevestitoare de bine. O, cât i-am fost de recunoscător acelui cerculeț de lumină, apărut pe neașteptate lângă mine, anume pentru mine, ca o răsplată pentru truda acelei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe care îl pândea de mult, am înțeles că trebuie să vin aici. Ne aflăm în marele parc, în care stau risipite pavilioanele prea bine cunoscutului spital. Fiind „zi de vizită” venisem să-mi văd prietenul internat. Era o după-amiază însorită, aproape caldă, de toamnă. Pe când căutam pavilionul unde mi se spusese că se afla (soția lui îmi dăduse toate datele), l-am întâlnit în curte. Se plimba, cu o carte sub braț, îmbrăcat în acel halat vișiniu care întotdeauna ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Șoseaua trece pe langă Marea Mediterana. Uimitor de frumos. Parcă ai opri autocarul să te saturi de privit, că prea repede merge. Cât vezi cu ochii, cât cuprind ei, numai apă liniștită. Culoarea e un albastru frumos, cum e cerul însorit. Iar marea cu mici valuri parcă se leagănă răspândind stropi că perlele. Doamne, ce frumos peisaj, ce plăcut e s-o privești! îți dă sănătate și te hrănește psihic. Așa zic eu. Am văzut sate modeste, cu căsuțe mici și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
exaltant prezența a ceva „sfânt și însemnat”. Poate fi un semn imperceptibil, evanescent, în aparență cu totul oarecare. Bunăoară, în Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, momentul perceperii, în sordida celulă a închisorii Jilava, a unei fracțiuni infime de cer însorit reflectat într-o mică băltoacă de apă murdară, printr un interstițiu al oblonului ce interzicea lumina zilei. Veți întreba : pe ce criteriu poți dumneata decide că acest lucru este „sfânt și însemnat”, iar altul, poate similar, nu? Pe nici un criteriu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Te strâng la piept - avec douceur și disperare. René. P.S. Ți-am trimis într-un plic separat o carte a foarte demoniacului Bobby Fischer, sperând sincer că mă vei bate data viitoare când vom juca șah împreună. Fără dată. Zi însorită. Am fost convocată de oficialități la poliție, pentru un interviu în vederea obținerii cetățeniei suedeze. Plină de emoție, am urcat scările clădirii bine cunoscute - ușile se deschideau electronic ca în O mie și una de nopți, pentru că eram însoțită de un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că acest fel de a simți e necunoscut de marea masă a cititorilor occidentali, rămânând parcă numai privilegiul marilor cărturari, cum ar fi traducătorul lui Attar în suedeză, Erik Hermelin, și al altora în marile limbi europene. E o zi însorită, am deschis toate ferestrele marelui apartament, ca să comunicăm și cu restul lumii, când vom petrece. La ora două după-amiaza, primul oaspete: Birgitta (Trotzig), cu un tablou mare în brațe și chip strălucind de iubire. E o gravură de Ulf, totul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ocupasem de grupul de ziariști din Israel care-l însoțiseră pe primul-ministru. După încheierea convorbirilor, am plecat cu șase din ziariști la Suceava. MAE închiriase de la ONT un Mercedes de 8 locuri și am pornit la drum într-o dimineață însorită. Nici n-am ieșit bine din București că oaspeții mei s-au ambalat într-o susținută partidă de poker, neîntreruptă decât sub zidurile mănăstirii Sucevița. Ca român și istoric, le-am spus un hotărât "pasparol", au coborât din mașină, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Vestimentația corectă, poate puțin cam exagerat de pusă la punct". La sfârșit de noiembrie am plecat! Era un început de iarnă urâtă, cu lapoviță, îngheț, viscol, frig și noi, ca marii îmbogățiți ai Europei, urma să fugim de iarnă în însorita Americă de Sud! La Otopeni pândeam, până la decolare, dacă nu vine vreun "mesager" de la MAE să mă dea jos din avion, gândind că toate NOTELE "Cooperativei" cu "comentariile" mele împotriva partidului și guvernului, cu "unchiul "polițist, cu cumnatul, cumnata și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vedem pe Părintele Vania. Credeam că acolo sunt stafii; aceasta era dispoziția mea ca musafir al părintelui. Camere mari, mucegăite, închise cu lacăte duble; printre grilele obloanelor nu se zăreau decât câteva roze care aminteau că afară este o vreme însorită. Folosea o singură cameră, dormind pe o zdreanță de canapea veche, și avea acolo doua sau trei scaune desperecheate. Pe perete, o iconiță afumată, murdară, care mi se părea că îmi cere să o iau de acolo, să o eliberez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
după ce, de la halta Sârca, mai străbați pe jos vreo șapte kilometri. Bogat în vechi mărturii de viață, podișul se întinde de o parte și alta a drumului ce leagă Goeștii de Lungani. Chiar de la intrarea în sat, pe o terasă însorită care domină valea, se vede conacul fostului proprietar Ștefănescu. Construcția este azi schimbată, așa că vechea ei formă e de nerecunoscut. Adăpostește un leagăn de copii; mai demult a fost spital. Lângă conac, în fostul parc care nu mai este, se
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Copou! îi propune Ioanei GÎNDUL neobosit. - Să mergem, doar nu am ceva mai bun de făcut, răspunde îmbufnată fetița. Parcul e ca un furnicar. Tineri, bătrâni și copii au ieșit ca gâzele la soare, să se bucure de frumusețea zilei însorite. Primăvara grijulie e prezentă pe aleile parcului.Presară, printre bătrânii arbori, iarbă nouă. Sărută gingaș mugurașii, ca aceștia să-și deschidă primele frunzulițe spre lumină.Pregătește ramurile golașe să-și anine în curând ciorchini de flori. Împrăștie, peste tot, zămbete
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
cerinți moderne!... În tăcerea ce-l apasă sorb al veacurilor timbru Și-ale ornicului clipe răbdătoare par eterne. Am lăsat la ușă geanta cu volume prăfuite, Cu muncite file pline de trunchiate însemnări, Ca să fiu din nou copilul cu privirile-nsorite, Când neștiutor de toate alergam spre larg de zări. G. V. BACOVIA G. Bacovia moștenește de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, ținuta de refractar, nostalgia maladivă, "filozofiile" triste și mai ales tonul de romanță sfâșietoare, cu complicări estetice, precum audiția colorată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tradusă la anul 2002 la editura Axa. Autorul era consilierul regelui fiind jurist dar a avut preocupări pentru lămurirea istoriei neamului său. Spune despre neamul goților care au coborît din Scandia în secolul l al erei noastre spre locuri mai însorite și înțolite, ajungînd pe Volga pînă la Marea Caspică unde au stat peste trei sute de ani apoi s-au bulucit pe unde au auzit că este ceva de prădat, ducîndu-i năravurile și apucăturile pînă în nordul Africii. Pe lîngă numele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
yang și yin”. Opozițiile yang-yin se referă la opozițiile cosmice, la antitezele arhetipale, la contrariile existente peste tot în lume și în univers. Yin, de exemplu, reprezintă „vremea răcoroasă și acoperită”, „lăuntricul”, „obscuritatea”, „feminitatea”. La rândul său, Yang simbolizează „timpul însorit și călduros”, „exteriorul”, „lumina”, „masculinitatea”. „Transformarea neîntreruptă a universului printr-o alternanță de yang și yin reprezintă, ca să spunem așa, aspectul exterior al lui Dao.” ce este însă Dao? în sens propriu, scrie Mircea Eliade, Dao se traduce prin „drum
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și sănătate morală, a dispărut într-o țară sumbră unde adevărul este ferecat în lanțuri și betonat precum groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nu vă sunt necesare. Adresa ei este: Iași, str. Talpalari 18, Piața Unirii. Eu vă mulțumesc pentru grija ce o purtați lucrărilor mele și pentru bunăvoința cu care menționați numele meu. În altă ordine de idei, așteptăm un timp mai Însorit ca să ne plimbăm prin frumoasele locuri ale Brașovului. Noi amândoi, repetăm invitația de a veni Dvs., Împreună cu soția, pentru un timp mai Îndelungat la Brașov. Poate pe toamnă, să se mai liniștească timpul. Cele cuvenite Doamnei și Dvs., din partea mea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în care ne vom revedea cu toții laolaltă este mai aproape decât credem. O fotografie stă mereu pe biroul meu. Ea te reprezintă într o zi cu soare, mușcând dintr-un măr. Mai mușcă o dată din măr, fata mea, pentru zilele însorite ce vor veni. Te iubesc mult, scumpa mea Dana. Doi ascultători, [aprilie] 1985, scrisori difuzate la 15 mai 1985 Scrisoarea I-a Hotărât lucru, lumea se află în secolul vitezei. însă în România cu adevărat nu circulă decât zvonurile și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la o conversație normală, ca Între colegi care nu se văzuseră o vreme. În timp ce număra banii, poștașul Își povestea necazurile de familie. MRP, atent la poveste, i-a lăsat, am Înțeles, un bacșiș mare. Am ieșit din nou pe strada Însorită. Se uita după femei. Îl ațâțau minijupele. Auzisem câte ceva despre cele cinci neveste, despre priapismul și nevrozele sale. L-am Însoțit apoi la Gazeta literară. În frumoasa clădire de pe bulevardul Ana Ipătescu, fusese imediat Înconjurat de redactori și vizitatori. Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Un extraordinar fragment memorialistic despre tatăl ei, publicat În Apostrof, anunță, s-ar zice, viitoare surprize deloc surprinzătoare În scrisul poetei. Dacă timpul mai Îngăduie vârstele noastre viitoare, mi-aș Îngădui speranța să aflu, cândva, de la Marta, Într-o amiază Însorită, „amiaza tinerelor doamne”, În Central Park din New York, mai mult despre o astfel de autoscopie. New York, februarie 2004 (Familia, nr. 3/2004) Citatetc "Citate" Plecarea din România a dus, firește, la teribile deposedări. Faptul că le prevăzusem nu a diminuat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În română. „Când a văzut că acolo unde stătea, În locuința surorii doamnei Bagdasar, se puneau perne pe telefoane, se dădea radioul la maxim ca să se poată vorbi, a fost șocat complet”... Nimic din acest șoc nu era vizibil În Însorita Încăpere În care se desfășura dialogul scriitoricesc româno-american. Bellow nu menționase nimic deranjant pentru gazdele sale de la Uniune sau pentru megafoanele și informatorii aflați la post Între noi și nu părea să observe provocările. Aveam senzația că am reîntâlnit un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]