10,469 matches
-
pretinzi... Nici pomeneală să-l atingă pe bătrân presupusele aluzii ale lui Rafael. N-arată că s-ar preta la numere lacrimogene. Rafael îl citește din mers: neclintit și tare ca stânca, pe cât o părea el de spășit și de înstrăinat, cu fața asta ca arama încinsă, ciocănită mărunt. Bineînțeles că-i priește în cătunul ăla de munte unde s-a dus să-și mănânce pensia ca să-i elibereze lui fiu-său apartamentul de la Câmpulung, dar uite că degeaba și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mi-e clar că n-am nici cea mai vagă idee despre cum ar trebui să mă port și asta mă sperie. Dacă se dovedește că nu pot fi un prieten adevărat? Vom mai putea fi amici sau ne vom înstrăina unul de celălalt? Mă gândesc că Davey nu m-ar fi rugat să vin dacă nu ar fi avut încredere că o să fac față situației și, oricum, nu depinde numai de mine. Asta nu mi-e de nici un folos. Realizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mai mult, la sfârșit, îmi spune că mă iubește. Eu l-am învățat asta și amintirea acelor clipe are un impact dureros asupra mea. Următoarele patru sunt cele înregistrate după ultima mea vizită la New York, când deja începuserăm să ne înstrăinăm. Nu s-a mai simțit în stare să spună: „Sunt eu“, ci „Bună, Rebecca, sunt Patrick!“ Vorbea ca și cum l-ar fi strâns cineva de gât și încheia cu „Rebecca, te iubesc cu adevărat!“, încet, ezitând, simțind parcă lipsa mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunt prea puțini proprietari ca voi. Marea, imensa majoritate a pierdut de mult contactul cu pământul. O măsură generală nu se poate lua după cei puțini, ci după ceilalți. ― De ce n-ai lua întîi măsuri față de cei ce s-au înstrăinat de moșiile lor? De ce vă gândiți numaidecât să distrugeți o clasă socială, poate cea mai loială, cea care reprezintă bogăția de bază a țării? A, firește, n-au rămas mulți proprietari la datorie. A început să le vie unora greu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chestia țărănească! Predeleanu, după ce își așeză la loc comorile, spuse că tocmai și ei se pregătesc să plece cu toții la Delga, pentru vreo două săptămâni, sfîrșind: ― Cu ocazia asta, vom lăsa și pe Olguța acasă la ea, să nu se înstrăineze prea tare de Craiova noastră iubită! ― O, dacă-ți închipui că am să rămân la Craiova exact când începe sezonul la București! se revoltă fata. De doi ani, de când era socotită fată mare, Olga mai mult a stat în București
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigore totuși răspunse cu un gest de indiferență: ― Nu știu. Se poate. Din partea mea n-are decât s-o vânză, dacă-i place. E zestrea ei, și-o administrează cum crede... ― Dar fără consimțământul tău știi bine că nu poate înstrăina nimic! făcu Miron, privindu-l drept în ochi. ― Consimțământul meu îl are anticipat! De vreme ce Nadina a preferat să lase arendat pământul în loc să... ― Vasăzică are consimțământul tău? repetă bătrânul fără să-l slăbească din ochi. ― Negreșit! Fără discuție și oricând va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toiagul bătrâneților și i-a luat în casa ei, să trăiască toți împreună. O chema feciorul mereu la București, la dânsul, ca să nu se mai trudească și să fie tihnită după atâta amar de muncă. N-a vrut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. Împlinise șaizeci de ani, dar se simțea încă zdravănă, măcar că i se cocârjise puțin spinarea. Se hrănea bine, nu-i lipsea ciocănașul de țuică la nici o masă, porc avea, păsări avea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
biruindu-și sfiala, vorbi uitîndu-se drept în ochii Nadinei: ― D-apoi, coniță, să nu vă supărați că am cutezat, dar noi, dacă am auzit că umblați să vindeți moșia, ne-am tot chibzuit și am socotit că de ce s-o înstrăinați, că doar noi am muncit-o totdeauna și ne-om învrednici și noi să... Pe Nadina o indispusese întîi Platamonu, pe urmă mirosul de usturoi și vorbăria țăranului. Ea în realitate nu se gândea să vânză Babaroaga. A spus astă-primăvară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-a venit, la ciocoii ei, și să ne lase pe noi în pace, să nu ne chinuiască și să nu schilodească copiii oamenilor, că noi nu i-am făcut nici un rău, și nici să nu creadă că moșia are s-o înstrăineze, că... Izbucnirea aceasta totuși nu găsi răsunet decât la o parte din oameni, ceilalți întorcînd doar capetele spre dânsul cu o uimire binevoitoare. Plutonierul Boiangiu însă, închipuindu-și că s-a aprins și vorbește urât fără să-și dea seama
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și homeopatic pentru a ne liniști conștiința : salvați animalele, replantați copacii, condamnați omul ! Culmea ipocriziei este atunci cînd „omul” este taman țăranul, omul societății domestice, care totdeauna a conviețuit după rînduială cu animalele și pădurile, iar salvatorul este activistul citadin înstrăinat de ordinea naturii ! Reversul acestei victimizări și/sau fetișizări este ura. Nemaiștiind să ne purtăm firesc cu însoțitoarele noastre, respectîndu-le viața dimpreună cu viața noastră, fie le iubim în exces, fie le urîm peste măsură. În timp ce scriu aceste rînduri, Bogdan
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în sensul pozitiv al cuvântului. Adică, nici o persoană inteligentă de astăzi nu citește Biblia în mod „ingenuu”, infantil. Nu este posibil să luăm Biblia „literal”, după o filosofie inspirată, mai mult sau mai puțin conștient, din fundamentalism, fără să ne înstrăinăm de omul contemporan și mai ales de lumea care reflectează cu rigoare și onestitate asupra fundamentelor existenței umane. Cine caută astăzi sensul vieții, fie că este sau nu creștin, nu se poate mulțumi cu răspunsuri gata făcute, cu banalități și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se învîrtejeau în mintea mea. Nu mi-ar fi fost deloc ușor să spun prin ce diferea, să zicem, toanta de Garoafa de cea dinainte, în afară de faptul că începuse să fumeze. Grețosul damf de tabac prost să mi-o fi înstrăinat atît? Gemenele se înălțaseră binișor și te făceau să râzi de plăcere văzîndu-le zâmbetul simultan, pe jumătate tâmpit, pe jumătate ironic, luminat însă până la frumusețe de dinții albi și de ochii mari, cafenii. Puia, tot cu umbra ei hipotiroidiană după
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iulie 1940 Basarabia este provincia ruptă din trupul Moldovei în anul 1812 și revenită la Patria-mamă în anul 1918 prin voința unei populații care, după un veac de aservire, nu-și uitase nici originea, nici limba strămoșească și nu-și înstrăinase nici obiceiurile și simțirea. Unirea Basarabiei cu România nu a fost un act de cucerire, ci un act de eliberare săvârșit pe temeiul unor drepturi care au fost și au rămas în conștiința neamului nostru imprescriptibile. Bucovina este provincia românească
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
sau sfera posibilității de mobilitate ce distanțează fără un spațiu ce include un aici și un acolo fiind imposibilă survenirea distanțării propriu-zise și, în fine, însuși elementul care urmează a se depărta, acel ceva gata pregătit pentru staționarea ce separă, înstrăinează. Așadar, îndepărtarea presupune ca act existențial activarea acestor factori fundamentali ce interacționează glisându-și conlucrarea metafizică pe fundalul cursivității temporale. Prin urmare, se evidențiază, în acest context, nu numai un aici și un acolo ci și un acum alăturat conceptual
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
datei și a felului în care s-a destrămat căsnicia, precum și a faptului dacă sfârșitul a fost sau nu provocat de apariția Fionei Gates. Ca să fim drepți, atât cu Alan cât și cu Fiona, cei doi soți erau de mult înstrăinați unul de celălalt în momentul când a intrat Fiona în scenă. Se vorbea de multă vreme de divorț, poate chiar începuseră formalitățile. Și povestea Fionei Gates cunoaște diverse variante, dar o voi relata pe aceea care mi se pare mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se odihnească, să se refacă? — Să plece la mare, spuse Brian, urmărind să creeze o stare penibilă. — Vorbești fără rost, răspunse Alex. Nu are unde să se ducă la mare. Casa de la mare a familiei McCaffrey fusese vândută. Alex o înstrăinase fără să-și consulte copiii. Presupun că noi o să plecăm în excursie, ca de obicei, continuă Brian. Picnicul anual pe coasta mării era un vechi obicei de familie. Îl organizaseră și cu un an în urmă, deși casa fusese vândută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își frâna iritarea de dragul lui Adam. Nu-i plăcea nici Stella, în care vedea unica pricină a nefericirilor lui George. Stella, zăcând pe canapea și contemplând bucla pe care o făcea piciorul ei îndoit sub pătura cadrilată, se simțea total înstrăinată de realitatea ei obișnuită sau poate își dădea seama că, în ultima vreme, nu mai existase pentru ea o realitate obișnuită. Privea peste capul lui Brian la peticul de grădină, la șipcile încrucișate ale gardului, la cele câteva narcise galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și reconcilierea Biblia înfățișează într-un mod constant atât dorința clară a lui Dumnezeu ca omul să cunoască fericirea, trăind o viață de sfințenie, cât și privirea reticentă a omului în fața unei astfel de idei, fapt care adesea l-a înstrăinat de Creatorul său. Această opțiune l-a condus mereu pe om la viața de păcat, în timp ce Dumnezeu a fost constant determinat ca să-i propună acestuia iertarea. Se naște astfel un raport de dialog, în care reconcilierea e propusă, dar rareori
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în care o persoană se investește în viață și își asumă propria existență. Tendința de a deveni foarte implicată în ceea ce întreprinde și a crede în valoarea acelei munci. Persoanele care au un nivel scăzut de angajament tind să se înstrăineze de munca lor și de propria persoană. Controlul este în legătură cu recunoașterea impactului personal asupra evenimentelor. Credința că individul poate influența cursul evenimentelor și că nu e lipsit de putere. Provocarea se referă la orientarea către schimbare. Credința că e normal
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
cât soarele va veghea, fiind cârmuite și stăpânite de preasfântul și preafericitul patriarh al Ierusalimului, chir Theofan... Iar cei care după aceasta,... ar vrea în vreun chip... să strice hrisoavele domnești,... și ar trece cu vederea hotărârea noastră,... și ar înstrăina metohul de stăpânirea Sfântului Mormânt,... să fie afurisit de Dumnezeu Atotțiitorul și blestemat și neiertat și nedezlegat după moarte, în veacul de acum și în cel ce va să fie, și să fie supus blestemurilor patriarhicești și soboricești, și să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
au făcut secularizarea, faptă de căpătâi în devenirea neamului românesc! ― Sunt sigur, sfințite, că știi gândurile mele privind închinarea mănăstirilor către locurile sfinte. Acea îndrăzneață faptă a lui Alexandru Ioan Cuza de readucere în patrimoniul românesc a unor averi incomensurabile, înstrăinate pe calea închinării mănăstirilor și a dăruirii unor latifundii de către domnitori și marii boieri locurilor sfinte, este o faptă de căpătâi pentru neamul nostru. Așa că nu mă îndoesc că au apărut și oameni care au fost împotriva secularizării. ― Ca să încheiem
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
care omul a avut-o înainte de cădere. Deci, tratamentul bolilor este în primul rând (RE)SACRALIZAREA VIEȚII, fără de care simpla chimioterapie nu va avea succes dacă nu s-a eliminat cauza dezechilibrului, care este păcatul, prin care omul s-a înstrăinat de izvorul vieții cu Dumnezeu. Dacă nu se vindecă mai întâi sufletul, care este viața trupului, atunci trupul se va afla într-un permanent dezechilibru, care, în final va duce la moarte. Însă „boala, suferința și moartea nu sunt stări
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
fetițo", deși nu mai era la vârsta când i s-ar fi potrivit acest apelativ. Se apropia de patruzeci de ani. Dealtfel, nici eu nu-i spusesem numele meu. Nu pentru că n-am vrut, ci pentru că eu însumi m-am înstrăinat demult de acest nume. Când îmi aduc aminte câteodată de el mi se pare că nu l-am purtat niciodată și că din greșeală a fost trecut în actele mele. Ea s-a deprins să-mi zică "profesore" și nici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
privire, și le-a trimis soli în Haldea. 17. Și copiii Babilonului au venit la ea, în patul de dragoste și au spurcat-o cu curviile lor. Așa că ea s-a spurcat cu ei, și apoi inima i s-a înstrăinat de ei. 18. Și cînd și-a dezgolit ea necurăția, și-a descoperit goliciunea, și inima Mea s-a înstrăinat de ea, cum se înstrăinase și de soră-sa. 19. Dar ea și-a înmulțit curviile tot mai mult, gîndindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și au spurcat-o cu curviile lor. Așa că ea s-a spurcat cu ei, și apoi inima i s-a înstrăinat de ei. 18. Și cînd și-a dezgolit ea necurăția, și-a descoperit goliciunea, și inima Mea s-a înstrăinat de ea, cum se înstrăinase și de soră-sa. 19. Dar ea și-a înmulțit curviile tot mai mult, gîndindu-se iarăși la zilele tinereții ei, cînd curvea în țara Egiptului. 20. Ea s-a aprins după niște necurați, a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]