69,898 matches
-
că acolo te voi întâlni pe Tine și de aceea nu am a mă teme! Însă, dacă nu mă vei lua, am o mare rugăminte la Tine! Te rog să îmi permiți să trăiesc 102 ani, când doresc să ne întâlnim din nou și să avem o renegociere, unde nădăjduiesc să-mi mai dai 1 - 2 ani de odihnă, înaintea plecării pe drumul de întoarcere acasă. Te rog acest lucru, pentru că știu Doamne că m-am copt, am acumulat, am învățat
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
sortităde-a bea din cupa plinăpelinul, dar și vin,iar de-am greșit vreodată,eu, oaia rătăcită,am regăsit lumina-ncuvântul tău blajin... VII. CÂND MARTIE PLUTEA-N DECOR, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016. Se întâlniră-ntâmplător Printre tarabe, la Obor. Clipind ca libelula-n zbor, Ea îi zâmbi fermecător. El, crăișor de prin Bihor, Opt clase, dar viticultor, Pe dată se simți dator Să îi ofere-un mărțișor. Străfulgerați de-un cald fior Se-aprinse-n ei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
o rugini privireași vântul ne-o-nvârti sub tăvălugcu verdele iubirii peste inimisă-ncingem în nisip un ultim rug.Și-mpreunați ca într-un mistic dans... XVII. EFEMERITATE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1686 din 13 august 2015. Am întâlnit, cândva, un trubadur; nu avea chip, nici trup parcă n-avea, un abur doar simțeam, fără contur, săltând în dreapta sau în stânga mea. Părea ca rătăcit dintr-o poveste cu feți-frumoși și menestreli stângaci; uimită îl priveam, dar făr’ de veste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
spre timpul ne-’ntâmplat, atunci când treci frumosul clipelor să-i strângi drept zestre și du-l cu tine, când va fi să pleci. Fă-l să se simtă propriul lui stăpân și-n liniștea ce-ascunde-n ea ... Citește mai mult Am întâlnit, cândva, un trubadur;nu avea chip, nici trup parcă n-avea,un abur doar simțeam, fără contur,săltând în dreapta sau în stânga mea.Părea ca rătăcit dintr-o povestecu feți-frumoși și menestreli stângaci;uimită îl priveam, dar făr’ de vesteîmi zise
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
se-agață de pieptul cuvintelor. Închizi ochii... Respiri adânc... Le simți peste tot prelungirea haotică, străpungerea vieții... Pe acoperișurile literelor, pe firele de tensiune ale rândurilor, înnegrind cerul filelor, te privesc, te-așteaptă, se năpustesc deodată și devastează tot ce întâlnesc... Ah, voi, puncte, puncte, puncte! Stoluri de puncte în derivă, în liniștea de plumb și cerul din ce în ce mai greu de atins, atacă fiecare spațiu cu ciocurile, cu ghearele și aripile lor. Puncte, puncte, numai puncte... Terifiant apar pe marginea rândurilor. Invazie
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
timp, ne-ar aruncă direct (sau parțial) în epoca de piatră. Să ne gândim cum ar fi sa aprovizionam marile orașe cu fructe, legume și carne, toate aduse cu căruțele de la mare distanță. Cum ar fi să nu ne mai întâlnim niciodată cu prietenii sau rudele aflate peste mări și țări. La urma urmei, nu s-ar mai pune problema turismului care ar lipsi cu desăvârșire, ci ar deveni totul doar o chestiune de viață și de moarte pentru toși, mai
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
cere mai mult timp. La urma urmei, generații întregi înaintea noastră nu au beneficiat de aceste “indispensabile” tehnologii, dar erau cu toții mai sănătoși și mai fericiți. Și nu i-a omorât nici războaiele, nici cancerul și nici sedentarismul astăzi mult întâlnit. Poate că întoarcerea la o viață mai naturală, fie ea și forțată, ar putea fi chiar binele făcut cu forța de către prostia sau lipsa de prevedere a marilor conducători. Apoi, mai putine materiale sintetice obținute din hidrocarburi ar însemna o
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
comunele învecinate. Astăzi, când mă duc în Tigăneștiul natal, încă aud spunând cu admirație nereținută: „Eheiiii, cine a fost odată domnul Spirea Buică! Parcă îl văd și acuma, înalt ca bradul, pe unde călca, duduia pământul. Te bucurai când îl întâlneai.” Dacă eu m-am deosebit de frații mei care au luat calea finanțelor și am arătat interes pentru carte, tatăl meu a înțeles vocația mea și a contribuit cu eforturi supraomenești să îmi urmez chemarea, chiar dacă vremurile se schimbaseră devenind devastatoare
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
au putere de coeziune. Dacă în tinerețe Kazar descria obiecte și jubila mocnit în fața măreției lor, la senectute el reconstruiește simboluri, recuperează narații și se adîncește neîntrerupt în ordinea ascunsă a lumii. Spiritul curții vieneze și autoritarele mituri imperiale se întîlnesc în imagine cu viziunile lui Guenon și cu visul austerității franciscane. De altfel, ultimii ani, Vasile Kazar și i-a petrecut într-o rasă de călugăr franciscan, vorbind cu semnele sale explicite sau obscure de pe planșetă așa cun Sf. Francisc
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
s-a luptat gigantul Tiphon, Herodot îl numea țara arimilor (www.ariminia.ro). Arimaspii se mai numeau și cacidari (Pliniu, IV. 19), probabil o transcriere a epitetului de căciulari, căci am văzut că ei purtau căciulile cu vârful întors așa cum întâlnim la dacii de pe columna lui Traian, la zeul „persan” Mithra și alte monumente clasice, obicei păstrat până în vremurile noastre în portul tradițional al românilor. Încă de demult, reprezentați pe vechile monumente, îi găsim pe arimaspi purtând o căciulă cu vârful
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
august, cred că era ora 13, am primit un telefon de la Domnul profesor Viorel PĂTRA că ar vrea să stăm la taină, așa cum știa că se zice la el la Galiciuica, vădit surprins, îl întreb: - Veniți la mine sau ne întâlnim undeva, neîndrăz nind să mă invit singur la dânsul acasă. - Nu, îmi răspunde, vin eu și vă iau cu mașina și mergem la Cazasu unde, în voie și în liniște, putem sta la taină. Unei asemenea surprinzătoare invitații, dar, mărturisesc
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
Matizul Domnului Pătra, silențios și elegant, se înscrie repede în traficul extrem de aglomerat. Drumul, străbătut cândva spre Balta-Albă de căruțe și trăsuri alergând prin praf, este acum o arteră principală cu două benzi pe sens a orașului. Doar rareori mai întâlnești, și asta doar în cartiere, câte o căruță trasă de cai costelivi, semn că nu mai este timpul lor. Drumul spre Cazasu avea să-mi arate un lucru care mi s-a părut că timpul, și mă refer la perioada
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
vremurilor grele scriitorii din Cehia. Dar, vorba românului: "Mai bine mai târziu decât niciodată." În ceea ce privește profilul însuși al literaturii și al culturii, are și el ceva inedit, dar nu știu dacă este atât de inedit, dacă procesul acesta nu-l întâlnim și în celelalte țări din Est. În orice caz îl întâlnim de pildă în Rusia. În Rusia, vă amintiți, în primele ceasuri ale "perestroicăi", era o efervescență intelectuală, adică scriitorii nu mai stăteau să scrie romane, ci jurnale, memorii etc.
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
târziu decât niciodată." În ceea ce privește profilul însuși al literaturii și al culturii, are și el ceva inedit, dar nu știu dacă este atât de inedit, dacă procesul acesta nu-l întâlnim și în celelalte țări din Est. În orice caz îl întâlnim de pildă în Rusia. În Rusia, vă amintiți, în primele ceasuri ale "perestroicăi", era o efervescență intelectuală, adică scriitorii nu mai stăteau să scrie romane, ci jurnale, memorii etc. Deci, în asemenea momente, este o eclipsă a beletristicii pure și
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
iar autorul trăiește în Germania. Sunt memoriile lui "pure", dar este și o adevărată frescă a regimului concentrațional. În același timp a apărut Jurnalul fericirii de N. Steinhardt, care era un eseist literar foarte curajos în timpul lui Ceaușescu, când îi întâlneam numele în diferite publicații. Nimeni însă n-a fost la curent cu existența Jurnalului, afară de mine, fiindcă, puțin înainte de a muri, el mi-a trimis acest jurnal pe niște căi foarte ocolite. A fost un jurnal scris după ce el a
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
ori a fost deposedată de carnea proprie printr-un proces continuu de sublimare. Aici, în subteranele vizibilului, istoricul de artă se confruntă, de fapt, cu istoria lumii, cu tactilitatea și cu imponderabilul ei. O răbdare descriptivă de tip balzacian se întîlnește cu o memorie proustiană care năvălește, asemenea unei viituri, prin labirinturi și biblioteci borgesiene pentru ca, finalmente, să se închege, dacă de închegare poate fi vorba aici, în construcții cu nenumărate subsoluri, etaje și mansarde, vecine cu arhitecturile vizionare ale lui
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
trebuie respectată - și chinezii își respectă tradițiile. În ciuda distanțelor enorme care îi separă pe mulți dintre ei (China este a treia țară din lume ca suprafață, după Federația Rusă și Canada) o dată pe an cel puțin, familiile se reunesc, se întâlnesc, așa cum se obișnuiește de Crăciun și de Anul Nou în lume. Unii chinezi își cheltuiesc toate economiile numai să se întoarcă în locurile unde s-au născut, cel puțin o dată pe an, cu ocazia Festivalului Primăverii. Obiceiul este de a
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
aceste rânduri, Festivalul Primăverii este în toi. Pe afară se aud explozii. Cocoșii din curte nu cântă decât ziua, nu înțeleg de ce. Ar mai fi multe de povestit despre oamenii buni si prietenoși (cu mici excepții...) pe care i-am întâlnit prin aceste locuri parcă ireale, despre Kunming, despre misterioasa provincie Yunnan, despre China... dar mă opresc aici. Prosperitate și pace, Republică Populară Chineză! Tragedia din Kunming Zhan (gara Kunming) a zguduit China; 29 de chinezi care se duceau sau veneau
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
inclusiv în cadrul unei slujbe oficiate de un sobor de preoți de la Mitropolia Basarabiei în fața Academiei de Stiinte, unde se află corpul neînsuflețit al celui ce a avut curajul de a lupta mereu pentru adevăr. Apoi, membrii Consiliului Unirii s-au întîlnit la Marșul de la București, pe 20 octombrie, unde au trăit clipe înălțătoare de solidaritate românească, acțiunea avînd menirea să îi încurajeze pe guvernanți să ia în dezbatere inițiativă legislativă pentru care Platformă civică “Acțiunea-2012” a adunat 117 mii semnături și
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
Noi via Paris, paradisul bagajelor rătăcite. De data asta a fost rîndul lui Mihail Gălățanu să ajungă în Vietnam doar cu hainele de pe el, dar în vreo 30 de ore valiza l-a ajuns din urmă. Delegația română s-a întîlnit cu scriitori vietnamezi, cu membri ai conducerii USV, cu membri ai Asociației de prietenie Vietnam-România, cu reprezentați ai Ministerului de Externe vietnamez, cu reprezentanți ai Ambasadei României în Vietnam. De asemenea, delegația a întîlnit ziariști vietnamezi și oameni de afaceri
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
din urmă. Delegația română s-a întîlnit cu scriitori vietnamezi, cu membri ai conducerii USV, cu membri ai Asociației de prietenie Vietnam-România, cu reprezentați ai Ministerului de Externe vietnamez, cu reprezentanți ai Ambasadei României în Vietnam. De asemenea, delegația a întîlnit ziariști vietnamezi și oameni de afaceri. Ca de obicei, vizita delegației USR a fost reflectată în mod repetat în presa centrală și culturală din Vietnam. Pagina a treia a săptămînalului principal de cultură Van Nghe a fost consacrată în întregime
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
doi soți. Cînd peisajul s-a mai liniștit, cînd vagonul s-a mai golit, Rodica Ionesco, cu umorul ei cunoscut, ca după un reflux spectaculos, a revenit lîngă soțul său cu următoarea observație: "Domnule, am impresia că v-am mai întîlnit undeva..." n debutul zilelor francofoniei de la București, RFI s-a gîndit să facă un dar, pur și simplu un dar, celor care îl prețuiesc pe Ionesco, celor care l-au citit, care i-au văzut piese puse în scenă. Sau
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
împreună în aceeași cameră de cămin pot spune că am învățat mai mult decât de la unele prelegeri universitare, astfel încât după ce a părăsit căminul spre a se căsători, în 1965, cu Adriana Dumitreasa, am simțit ce pierdere suferisem, deși ne mai întâlneam la unele prelegeri comune. Dar, sunt multe de spus despre conviețuirea în căminul studențesc. Eu eram cel naiv, blaji nul, Eugen Papadima realizase despre trecutul lui Ghiță Calciu și, mai ales, despre rolul lui Ro mulus Haba de a-l
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
luat adresa din caietul meu de adrese și poate era acolo o greșală. Acum am scris adresa ta în computer - în mailing list, cum se spune aici - și nu vor mai fi probleme. Sunt sigur că în septembrie ne vom întâlni. Sunt curios să văd cum arăți. Atunci erai tânăr entuziast și curat. În general, prin forța împrejurărilor, imaginea mea despre voi toți, inclusiv foștii mei elevi de seminar, a rămas nealterată de timp. Acum, când i-am întâlnit pe mulți
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
ne vom întâlni. Sunt curios să văd cum arăți. Atunci erai tânăr entuziast și curat. În general, prin forța împrejurărilor, imaginea mea despre voi toți, inclusiv foștii mei elevi de seminar, a rămas nealterată de timp. Acum, când i-am întâlnit pe mulți dintre ei, oameni de 40 ani unii, am rămas uimit de cât am îmbătrânit eu. Sunt alb de tot. Poate că tu m-ai văzut la televizor, dar eu pe tine nu. Să știi că sunt puțin emoționat
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]