13,784 matches
-
Ticu, în lipsă de clienți, stătea așezat la o măsuță cu un jurnal în față și dezlega un joc de cuvinte încrucișate. A, ia te uită, nene Stelică, ce mai faci? N-ai mai trecut pe-aicea de mult! îl întâmpină fratele cel mic bucuros și vioi ca întotdeauna și se ridică de pe scaun, grăbindu-se să-l îmbrățișeze. Știi că s-a redeschis cârciuma lui Tănase?... îi dădu el de știre, în lipsă de ceva mai interesant. E drept că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și nu mai vrei să pleci?... Iorgu, care tocmai trăsese zăvorul la ușă, se întoarse spre frații săi și oftă. De-abia atunci observă Stelian că fratele lor vitreg nu arăta deloc în apele lui, în ciuda zâmbetului cu care îi întâmpinase la sosire. Se-nțelege că nu m-am răzgândit, răspunse Iorgu, dând cu bastonul mai la o parte o pereche de pantofi uitați în drum. Nu de asta-i vorba... Eu nu am obiceiul să mă răzgândesc... Altu-i necazul... L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce începuse să spună în legătură cu fiul său. Iertați-mă, se grăbi Iorgu să se scuze, are dreptate Amalia. Vă rog să poftiți înăuntru..., îi îndemnă el pe cei doi frați ai săi și le deschise ușa. Din dosul ușii îi întâmpină Amalia, cu un surâs de gazdă primitoare. Bine-ați venit la noi acasă...Nu ne-am mai văzut de-un car de vreme... Poftiți, nu e nevoie să vă mai descălțați... Mai tânără cu destui ani decât Iorgu, cumnata lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-l și pe camaradul său să pășească cu mare grijă. Totuși treptele vechi de lemn scârțâiau destul de tare la orice mișcare și nu avură ce face. Sus, în capătul scărilor ardea un bec economic de 25 de wați și îi întâmpină un câine mic de rasă, care se porni să latre ascuțit. În clipa următoare o ușă se deschise și în pragul ei își făcu apariția Titi Vlădăreanu în persoană. Bine-ai venit, mă Fănele, că de când te-aștept! vorbi omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
insistență de vicepreședintele Girolteanu. Așa că, punându-și pe el costumul cel bun, ieși grăbit într-o dimineață pe poarta casei și o porni cu pas întins spre sfat. Aa, bine-ați mai venit pe-aici, pe la noi, domnule Teodorescu! îl întâmpină, cu amabilitatea-i obișnuită, cel de-al doilea om din conducerea sfatului popular, invitându-l să ia loc pe scaun și strângându-i mâna prietenește. Nu v-am mai văzut de mult... Ce mai facețî? Cum o duceți?... Binișor, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
foarte de vizită, mai ales că nu-i mai călcase pragul de multă vreme, omul lăsă din mână maiul cu care bătea în pământ un bulumac nou lângă gardul dinspre mănăstire și veni cu pași săltați și țanțoși ca să-l întâmpine. Servus, mă Virgile, ce mai faci? îi dădu el binețe de departe. Ai uitat să mai treci pe la mine!... N-am avut timp, că aș fi venit, se scuză Virgil, intrând în curte și îi întinse ardeleanului mâna. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
picioare. Acum trebuie să plec, îi dădu de veste, privindu-și ceasul de mână. Cât te mai țin aici?... Fata rămase mai departe așezată pe marginea patului, privindu-l într-un anumit fel. Nu mai era privirea cu care îl întâmpinase la sosire, privire cuvenită unei cunoștințe oarecare, și nici privirea ironic-îngăduitoare, cu care-l sfidase adesea. În ochi i se aprinseseră parcă două luminițe, iar obrajii îi erau ușor îmbujorați. A, în două-trei zile cred că or să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de propria familie. De-acum încolo n-o să mai plecăm nicăieri! Cu matale o să rămânem! îl asigură Virgil, coborând din autocamionul cu care își adusese de la Brănești familia și calabalâcul, și dădu mâna cu tatăl său, care sărise să-i întâmpine și să-i ajute. De la porți și de prin dosul gardurilor, o mulțime de ochi de vărășteni iscoditori le urmărea fiecare mișcare. Vecinii aveau și ce vedea: Mariana, dichisită ca o cucoană, descinse din cabina autocamionului în praful uliței, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
loc și pentru tine aici!... Bătrânii își vedeau de treburile lor prin casă și venirea Feliciei îi lăsă câteva clipe pe amândoi fără grai. Dar imediat mama lui Victor se ridică de pe scaunul ei foarte bucuroasă și veni s-o întâmpine pe fată cu brațele deschise: A, ia te uită cine a venit la noi!... Faceți cunoștință, îi îndemnă Victor pe bătrâni. Ticu continuă să stea, însă, neclintit pe scaun și s-o privească pe fată cu niște ochi mirați, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care, sub efectul anestezicelor, a hălăduit într-un minunat și straniu univers necunoscut, sau el, care a vegheat la ușa pe care erau marcate înspăimântătoarele litere S. I. P. O. ?" Victor cutează, în fine, să iasă în tumultul marelui oraș. Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene. Salvare ? Pompieri ? Sunetul pătrunde ca un sfredel în urechile lui Victor, făcându-l să tresară cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unui bărbat înalt îmbrăcat într-un pardesiu negru și cea a unei femei suple în costum taior se disting pe fundalul unei mașini oprite în fața casei și a orizontului luminat încă de apusul de soare. Vocea lui Victor care îi întâmpină este gâtuită de o emoție pe care nu și-o poate stăpâni : Domnule profesor ! Doamna doctor Bosch ! Ce surpriză ! Intrați vă rog ! Intrați ! Dora este și ea surprinsă, surprinsă în mod plăcut, de această neașteptată vizită. Odată cu plăcerea surprizei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de omăt. "Trebuie să fie târziu", își spune Dora. Da, e trecut de ora nouă", confirmă minusculul cadran al ceasului ei. Casa este animată de zgomote pașnice și parfumul de pâine proaspătă și de cafea sunt îmbietoare. Bună dimineața, o întâmpină voioasă Ștefana, vă invit la masă; tocmai am scos plăcintele din cuptor. Dragoș trebuie să pice dintr-o clipă în alta. A tras o fugă, sau mai curând Murgu a tras un galop, până la Ciprian ; spunea că mai au niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Prutul ca să recucerească Basarabia și granița de Nord pentru a reîntregi Bucovina s-a răspândit într-o noapte. Oficialitățile rusești și-au luat în grabă tălpășița, iar românii din parte locului cântau și aclamau pe străzile Cernăuților, pregătindu-se să întâmpine trupele române eliberatoare. Și ? Și... Când trupele române au intrat în Cernăuți a fost o revărsare inimaginabilă de bucurie, de cântări, de îmbrățișări... Bătrânii sărutau cizmele cavaleriștilor, femeile aveau buchete de flori. Eram și eu printre ele cu un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ne rătăcim, căci uneori era greu de presupus pe unde să continuăm prin hățișul care s-a îndesit deîndată ce am început să urcăm dealul împădurit zărit în ajun și care s-a dovedit destul de abrupt. Înainte de amiază am fost întâmpinate de doi câini care ne-au mirosit, ne-au arătat colții și ne-au urmat pas cu pas. Câini ! Deci eram în apropierea oamenilor. Într-adevăr, erau câinii paznicilor coloniilor de muncă din zonă care ne-au identificat fără întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
motor și din ea a coborât șoferul care a deschis reverențios ușa ajutând să coboare doi militari. Când s-au apropiat, mi-am dat seama că erau mari în grad. Copiii nu erau în preajmă iar noi, femeile, i-am întâmpinat cu capetele plecate ca și cum am fi așteptat ca cine știe ce reproșuri sau pedepse să cadă asupra noastră. Motive nu erau, dar oare trebuiau motive ca un deținut să fie înjurat, bătut, călcat în picioare, ucis ? Am fost surprinsă auzind câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ne-au verificat cu atenție "bumaga" de deținut. De jur împrejurul îngrăditurii cu sârmă ghimpată vegheau amenințătoare miradoare de pază. "Spitalul femeii", acesta era deci destinația noastră. Baraca în care urma să locuim era proaspăt văruită și mirosea a dezinfectant. Ne-a întâmpinat o femeie ursuză care ne-a arătat unde să ne instalăm : o cameră mare cu două paturi de spital, o masă și două scaune pentru mine și Minodora, o alta de aceleași dimensiuni dar cu nimic altceva decât patru paturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iar într-un colț, direct pe pardoseală, un primus și două cratițe. Din holul ăsta se mai făceau o ușă pe care era prinsă cu pioneze o plăcuță cu numele ocupantului "Gerhard Bosch". Am întrebat-o pe femeia care ne întâmpinase unde ne putem spăla și mi-a arătat afară un jgheab cu un robinet și o chiuvetă rudimentară alături de care, într-o gheretă minusculă, un WC turcesc. Deci făcusem un progres ! De la un bordei în pământ la ceea ce era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gândurile noastre le vom îndrepta numai către viitor, cinstite voievoade! Numaidecât, Luminăția Voastră! Și oștirea invincibilă își continua marșul triumfal către Iași, cu toată partea de Sus a Țării Moldovei la picioare și cu roadele toamnei la îndemână, fără să întâmpine măcar și vreo mică rezistență, spre marea veselie a nesățioșilor năvălitori. * * * Da' ce târg se ivește la orizont, vornice Moțoace? Că doar n-o fi Iașul către care țintim... Nu, slăvite Rex! Este Târgul cel Frumos... De acolo și până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bărbate! Ceea ce gospodarul păgubit a și făcut! Pășea dârz și apăsat, și parcă mai hotărât ca niciodată să lupte până la capăt pentru apărarea proprietății încălcate de urecheați. Pregătită pentru o confruntare previzibilă dintre cele mai dure, Roza, împăciuitoare, l-a întâmpinat cu un zâmbet abia schițat încă de la poartă: Bei Goth, Her Georg, ich hab kein Futter fűr die Kaninchen! (Pentru Dumnezeu, domnule Gheorg, eu nu am hrană pentru iepuri!) din care Her Georg, cu nemțeasca lui, a reținut doar acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cearcăne la ochi cât potcoava calului și cu o migrenă rebelă în cutia craniană, incapabil de a mai lega fie și una‑două idei, Ghiță s-a prezentat la birou cu un sfert de oră mai devreme și și-a întâmpinat colegii unul câte unul, care l-au asaltat cu ironii, observații, cu afirmații insinuante și cu întrebări incomode: Salut, părinte! L-ai vizitat pe bunicul? Ceva colaci? Ceva pitaci? Te-ai mai închinat în baie cu Visul Maicii Domnului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
veni și legea mea! Anticriștii vor tomba! Vânzătorii de iluzii De data asta, tata a venit acasă ceva mai bine dispus decât în ultima vreme, motiv de surprindere, fără îndoială, pentru mama și ceilalți membri ai familiei, obișnuiți să-l întâmpine mai mult abătut ori, dacă nu, arțăgos. Da ce vești ne mai aduci, Dinule? Că, după cum se pare, o fi ceva mai de Doamne-ajută, nu numai rele și belele ca până de curând. Desigur, Vetucă! i-a răspuns acesta. Papagalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
greu au reușit bieții tineri să înfrângă înverșunata opoziție a părinților și să-și întemeieze mult râvnita lor familie de intelectuali din tată în fiu și din mamă în fiică. De fapt, acesta a și fost motivul adevărat al necazurilor întâmpinate pe parcursul desăvârșirii mezalianței lor: mamele și tații își doreau noră-ginere din alte categorii, ca politicieni, diriguitori ai comerțului, directori de întreprinderi și de mari șantiere ca o primă condiție de suprimare a sărăciei și de evitare a traiului pe sponci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prea mult. Dulce pentru că se termină în mare grabă, așa cum, de altfel, a și început... Că iubita-amanta trebuie să înlăture cât ai clipi orice urmă cauzatoare de suspiciune, să dea, după caz, cu flit ori cu parfum și să-și întâmpine partenerul legitim cu zâmbetul pe buze, bucuroasă că acesta n-a venit cu un ceas mai devreme. La rândul lui, amantul trebuie să se strecoare printre priviri curioase cât mai repede cu putință la copii și la nevastă, mulțumit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se face că în numai câteva luni de învățătură a ajuns el însuși să-i ajute pe micuții lui colegi la mai toate obiectele, în special la matematică, de a cărei importanță nu se îndoiește nimeni în afară de unii elevi care întâmpină greutăți la însușirea cunoștințelor în domeniu. Oricum, cu sprijinul lui, câțiva dintre acești copii reușeau să țină pasul cu clasa. Și recompensele nu au întârziat să apară: un senvici, un suc, un caiet, un dolar picau bine oricând, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
copiii marilor nacialnici, din rândul cărora urmează să se recruteze grosul diplomației sovietice. Că, de curând, la cancelarie a sosit o adresă cum că douăzeci de pionieri echipați în uniformă de gală, în frunte cu pionier vajataia, urmează să-l întâmpine pe noul ambasador al USA când acesta va ateriza la Aeroportul Șeremetievo 2. Data sosirii și ora exactă se vor comunica ulterior, preciza organul emitent în finalul adresei în care se mai atrăgea atenția că pregătirile trebuie să înceapă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]