19,547 matches
-
Respiră adânc aer cu miros imperceptibil de noxe. Trece în bucătărie și pune de cafea. La filtru. Dă drumul la radio, pentru fond sonor. De-acum nu mai e cale de întoarcere. Nu, dragul meu, nu mai e cale de întoarcere. Ursuz. Așa se spune despre el. Că ar fi ursuz. Singuratic. — Evgheni, tu ți-ai dorit vreodată să ai o familie? Evgheni aproape că sparge ceainicul de porțelan pe care deabia îl luase de pe masă. Trebuia să vină și asta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Câteva zile, imaginează rețete cu fervoarea din tinerețe și redesenează febril interioarele saloanelor de pe Thule. Pe urmă însă, țărmul îl cheamă din nou, așa cum îl che mase, odinioară, Nordul. Așteaptă. Pe urmă, încearcă iar. Fiecare coborâre îl arde ca o întoarcere în Infern. Îi pune câte cinci ani pe umeri. Îl aduce de spate. Îi vălurește pielea de pe gât. Îi încărunțește barba din ce în ce mai neîngrijită. Orașele, toate, sunt fierbinți ca niște cazane din care iese smolit și singur. Ochii îi scapără însă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și s-au tolănit în hamace, prima oară după mulți, mulți ani de zile, fără să simtă că le-ngheață oasele. Când bucătarul-șef a ieșit dimineața pe punte, fără să fie nevoie să-și scuture mustața de promoroacă la întoarcerea în bucătăria în cinsă de cuptoare. Când ghețarii au dispărut de pe linia orizontului. Când, în enormul salon al stalagmitelor de pe Thule, a în ceput să se audă, întâi molcom, apoi din ce în ce mai semeț, picurul coloanelor care se dezghețau. Când stalactita de la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lup era încrezător în forțele proprii și în destinul ce-i fusese hărăzit și care i-o scosese în cale pe lupoaică. Nu regreta o clipă că, întîlnind-o și îndrăgostindu-se de ea pentru totdeauna, nu le rămăsese cale de întoarcere. În lumea lupilor, așa ceva nu era permis. Doi membri a două haite diferite nu se întîlneau cît să se cunoască; dacă se întîlneau, nu se plăceau; dacă se plăceau, nu formau alianțe de nici un fel; cît despre uniunea unui lup
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
avea mai multe șanse să vă regăsiți. Nu-nțelegi. Nu-nțelegi nici asta... Puiul n-avea de gînd acum să mai plîngă de singurătate. În compania lupului se simțea în siguranță. "Noroc" cu foamea, care nu-i lăsă cale de întoarcere. În scurt timp, micuțul căprior scîrțîia de foame. Asta e! Așa, voinicule, strigă cît poți tu de tare! Cheam-o pe mama, să vină să te ia! Nu judecase greșit Lupino. Cît de departe de puiul ei poate să stea o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupul înțelept îl ascultase vrăjit. Așa, învăluită în ceață, o visa și el adesea. Detaliile înșirate de Lupino îl surprinseseră, însă, mai mult decît vroia s-o arate. Sesizîndu-i tulburarea, Lupino continuase: Este timpul să-mi dezvălui adevăratul motiv al întoarcerii tale aici. Ai spus că vrei să mă protejezi. Îți mulțumesc. Sînt fericit să cunosc, întîia dată, sentimentul pe care ți-l dă gîndul că părintele tău se gîndește la siguranța ta. Dar eu nu mai sînt un copil, tată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de bucurie sau de mânie. Se puseseră între timp pariuri. Cei cu mize mari aveau ochii injectați, își agitau pumnii. Pe neașteptate, teatrul de luptă începe să se învălmășească. Atacă „albele”. Doi pioni au încolțit un cal, acesta execută o întoarcere neregulamentară, pe când unul dintre luptătorii pedeștri se aruncă cu toată puterea și-l doboară pe dată la pământ. „Ce minunată execuție!” exclamă măria sa în megafon, fără să ia aminte la „nechezatul” dureros al celui căzut. Pionii albi se aruncă cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
atâtea ori cu periculoasa întrebare: „Prima silabă a numelui meu o știi? Cap! D’aia să ții minte: unde nu-i cap, vai de picioare!” Și o țineau minte: amenințări, mustrări, avertismente. Pleca într-o deplasare pe o săptămână? La întoarcere se și repezea să taie câte o zi așa, retroactiv, magazionerului, că avea grijă contabila să-i spună tot... O grăsană spălăcită, Cernevschi Ilenuța, care debita incoerent, abia trăgându-și sufletul, pe un ton plângăreț, tot ce a făcut ea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nimic. Nu se gândise nici o clipă că imaginea vie - și atât de clară! - a operei sale receptate de critică ar putea să-l inhibe câtuși de puțin. Speră să se redreseze în cele câteva zile care au mai rămas până la întoarcerea familiei de la mare. A hotărât să țină secret asupra frământărilor sale. Ce pot pricepe femeile din chinurile creației? Fără îndoială, și nevasta îl va întreba tot de murături... Va răspunde afirmativ, ca să nu lungească discuția: oricum, n-ar duce la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu desăvârșire. Intră la idei. Să fi pățit ceva era exclus, ar fi vuit tot blocul încă de aseară. De mutat nici vorbă, îl văzuse pe fiu-său chiar ieri jucându se în spate. Gândul că-și schimbase ora de întoarcere se lega în capul domnului Avram de o tragedie existențială. Că așa n-are omul noroc, că o mulțumire are și el, o bucurie acolo, că și-așa viața asta e cum e, mai vine și o nenorocire de-asta
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Autorul era sincer dezamăgit. Dar, pentru că o viață întreagă se lăsase păgubaș de câte ori se lovise de vreo chestiune nu tocmai pe placul lui, se avântă mai departe cu gândul limpede conturat că de data aceasta nu mai era cale de întoarcere. Reveni ceva mai răgușit, dar hotărât să nu abandoneze lupta. — Un roman din care să nu poți afla prea multe despre personaje? încercă el să o mai îndulcească. Așa cum, de altfel, nici în viață nu ajungi să știi mai nimic
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lăsase singură în pădure în momentul în care avusese nevoie de el. Și doar îi ceruse să rămână, dar nu o ascultase, parcă nici nu o auzise. Se descurcase și singură în pădurea necunoscută și întunecată să găsească drumul de întoarcere spre căsuța bunicilor prietenei ei, dar nu pentru asta avea nevoie de el. Avea nevoie de îmbrățișarea aceea care-i insuflase siguranță, în care trăise ceea ce nu mai simțise în brațele altui bărbat. Și nu era vorba de dorința pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vrei să fie spre binele tău. Ana o prinse pe Karina protector de după umeri îndreptându-se împreună spre căsuța mică și primitoare. Ordonară puțin lucrurile pe care le folosise Karina, luară bagajul și urcară vesele în mașină. Pe drumul de întoarcere Karina îi povesti Anei despre cum își petrecuse timpul cât fusese singură, omițând însă întâlnirea cu acel necunoscut și gândurile sumbre care o bântuiseră în noaptea de după întâlnire. Se strecurară ușor prin traficul care nu era foarte aglomerat la ora
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ar fi atras atenția plicul alb care se zărea prin găurile cutiei metalice. În general nu primea decât reviste cu reclame si facturi, de aceea s-a oprit în momentul în care a văzut altceva acolo. O să-l ia la întoarcere. Curiozitatea fu însă mai puternică și o întoarse din drum când se pregătea să se îndepărteze de panoul cu acele cutii metalice aranjate ordonat. Plicul nu avea nici destinatar, nici expeditor, era complet alb, dar era lipit. Karina îl răsuci
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe care și-l dorea alături? Ce ascundea? Dacă era doar un joc urât în care fusese atrasă fără să-și dea seama și acceptase jocul, inconștient, doar pentru că voia să afle cine e? Eșarfa pentru a-i ascunde identitatea, întoarcerea pentru a-i arăta că-i pasă de ce i se întâmplă, scrisoarea care-i sădise în suflet speranța cu acel „deocamdată” și pentru a-i menține atenția îndreptată asupra lui. Erau câteva indicii care îi dădeau de gândit. Și dacă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acesta râzând. - La revedere și o zi ușoară vă doresc! îi spuse Karina în timp ce cobora, îndreptându-se spre mașina care o aștepta cu motorul pornit. Urcă în autobuz salutându-l pe noul șofer responsabil de călătoria ei pe drumul de întoarcere. Constată cu surprindere că era același cu cel din visul ei. Se așeză pe un scaun în așa fel încât să poată să-i urmărească privirea în oglindă. Era curioasă dacă era atent la ochii călătorilor, dacă le analiza privirea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-te la locul pe care-l ocupi, la meritele tale, la răutatea lor... Viața-i plină de surprize; cântăreș-te-le bine valoarea, dacă merită sau nu să le da-i curs, nu care-cumva să faci pasul greșit în vreo răspântie fără de întoarcere! Nu spune niciodată că ceva este imposibil de realizat, ca să nu rămâi țintuit locului. Încearcă, cine nu riscă nu câștigă, nu-i așa?! Nu te căzni să fii asemenea cu cel de alături! Fii tu însuți, încaltea să pierzi ori
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cititorul află înțelepciunea de care are multă nevoie și care-i mai adâncă în înțelesuri decât tăcerea (despre aceasta, zic unii, că-i de aur!). La un chef este bine să mai faci pauze pentru a nu greși drumul la întoarcere spre casă! De la naștere oamenii se împart în: unii născuți a face numai bine alții a face numai rău; mai sunt „florile rare” care-și văd fiecare de treaba lor. Unii, la patruzeci și cinci de ani spun că „am
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pământului se cer ascultate cu toată atenția... Graba strică treaba e un lucru unanim recunoscut de toți „grăbiții” lumii! De unde sfatul celor mai înțelepți: „grăbește-te încet”! Viața este ca o clepsidră al cărei conținut se scurge ușor, dar fără... „întoarcere”! Numai cine nu știe ce este singurătatea refuză să-și ducă zilele și nopțile alături de cineva... Viitorul trebuie așteptat din timp, întâmpinat ca un oaspete de seamă, iar nu ca pe un musafir nepoftit! Bunăstarea (sau... mizeria, sărăcia) pensionarilor este
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
scrii cărți este o bucurie; să le citești o încântare. Cartea - puntea de legătură dintre scriitor și cititor... Iubirea se cade a fi curată precum apa izvorului născut din pieptul muntelui! Privirea țintă înainte spre atingerea unui ideal, nu exclude întoarcerea în trecut „din vreme-n vreme”vorba poetului. În întreaga lor viață unii întreabă, alții răspund... Ciudat e că pe unii îi interesează doar întrebările, pe alții doar răspunsurile... Sunt scriitori mai sensibili la critici decât la laude. Sunt oameni
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
spus că zburând... O specie de Apolo... Dacă în școală.... Nimic, nimic, la școală, la școală! Apoi intrăm noi... Apoi... apoi... mereu apoi.... Și se întoarce Apolodoro la școală, și azi, prima zi după al doilea test de școală, la întoarcere îi spune tatălui său: Papá, eu știu cine e cel mai deștept din școală.... Și cine e? Joaquin este cel mai deștept din școală, el care știe mai mult... Și crezi tu, fiule, că cel ce știe mai mult e
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Don Epifanio, Menaguti, Federico, Clarita. Începând cu Menaguti, trebuie spus că, atunci când preotul de la Nuestra Señora la Belleza a aflat incidentul în cauză, a început să tremure ca un neliniștit și l-a cuprins o frică teribilă și că la întoarcere într-o zi acasă, obsedat de amintirea lui Apolodoro, trecând pe lângă o bisericuță la acea oră deschisă, a privit în jur și când a văzut că nimeni nu-l vede, a intrat în ea pe furiș și s-a împiedicat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
propriul tată (și bunică, el nu poate săvârși crima, întorcându-se împotriva lui Atreu. Generația următoare va duce mai departe blestemul: Agamemnon trebuie să-și sacrifice fiica, pe Ifigenia, pentru ca zeii să îngăduie plecarea aheilor în expediție împotriva Troiei. La întoarcerea din război, regele este ucis de Clitemnestra și de amantul ei, Egist, urmând ca după mulți ani, Oreste și Electra să-și ucidă unchiul și pe mama adulteră, pentru a împlini dreptatea, la porunca zeului Apolo. Din această legendă se
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
un cortegiu de femei în doliu, din care tânăra se detașează prin profunzimea suferinței sale. Spusele femeilor îi confirmă ipoteza. De partea sa, Electra este angajată într-o adevărată muncă de recunoaștere din momentul în care descoperă semne revelatoare ale întoarcerii fratelui ei la mormântul lui Agamemnon: este vorba despre o șuviță de păr și de urme de pași; Oreste se lasă astfel recunoscut prin semnele pe care le lasă în urma sa. Cu toate acestea, sora sa nu-l recunoaște atunci când
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
care Oreste i le dă; pornind de la aceste elemente, Electra începe un raționament care o conduce la recunoașterea efectivă. Această schemă de recunoaștere și-a impus marca asupra tradiției și o regăsim în mod frecvent în tragediile care evoluează în jurul întoarcerii unui personaj (Euripide în Electra reia tema recunoașterii, căreia îi aduce întârzieri și modificări prin prezența unui intermediară. După ce îi mărturisește Electrei motivul reîntoarcerii sale, Oreste, travestit, bate la poarta palatului, urmat de Pilade, prezentându-se ca un străin ce
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]