1,698 matches
-
șase luni de stat pentru a-și împlini pedeapsa. Făcui deci cum putui, pentru a-mi aranja un trai mai puțin nesuferit. La dejun și la masă stam cu Ménéstrier și soția lui, și în societatea lor, mărturisesc că uitam întrucâtva că mă găsesc într-un cuib atât de odios. Ambii erau veseli și simpatici, dar mai cu samă el era un tip de vieux troupier français37, cum rar să mai văd astăzi, om de o vervă nesecată și un povestitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de vânătoare la moșie la dânsul, unde de astă dată n-am avut nevoie să-i împușcăm găinile, ca să mâncăm în adevăr împărătește. Vra să zică zgârcenia se poate număra între boalele cu leac. Dacă voi fi contribuit și eu întrucâtva prin baș-buzucia mea la tămăduirea prietinului nostru Manolucă, o, desigur, acest păcat va fi acela de care mă voi căi mai puțin în viața mea și care nu-mi va îngreuia sufletul pe ceea lume. MILORDACHI I Orice s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
schimb, ea e bazată pe raționament, iar nu pe sentiment și, ca urmare, ar putea genera controverse. Ea pune două probleme: una de procedură experimentală și de interpretare, alta de strategie a acțiunilor noastre În privința protecției mediului. Părerea mea e Întrucâtva deosebită, dar nu opusă, de cele devenite deja clasice, datorită unui mod inedit de abordare teoretică și experimentală pe care Îl voi expune pe scurt. Îmi pun Întrebarea esențială: pentru ce dorim protecția mediului? Pentru a-l conserva așa cum l
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pot Încheia decât parafrazând pe simpaticul meu concurent la emisiune, prieten al liliecilor, domnul profesor Valenciuc: nu prigoniți pisicile negre; mâine-poimâine pisicile vor fi negre nu numai noaptea. Dar ziua, Soarele va lumina o natură, cu sau fără voia noastră Întrucâtva deosebită, așa cum e de pildă a noastră față de cea din mezozoic, dar la fel de diversă și vie, ba chiar mai mult. Va trebui Însă să ne adaptăm noi Înșine, odată cu mediul pe care, noi și Întreaga biosferă, Îl schimbăm. “Radiosfera”, 5
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
șoptit și lui la ureche, deși pe atunci nu exista Încă o criză ambientală: “De aceea propun să facem țepele din lemn de prun/Vor fi bețivi mai puțini, iar lemnul e destul de bun”. Eu i-aș fi șoptit ceva Întrucâtva diferit; adică capitolul de față. Nu știu dacă Brazilia are astăzi mai puțini bețivi decât acum 20 de ani când le-a găsit un concurent: automobilul. Cert este Însă că are mai puține probleme cu poluarea. Din ce motive, vom
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a oferi cunoașterea căilor și energia necesare atingerii acestui ideal. Mă întreb dacă greșesc foarte mult atunci cînd apreciez că rolul celui de-al treilea aspect al culturii formative cultivarea capacității de a stabili raporturi logice și cantitative se apropie întrucîtva de acela pe care psihologul J. Piaget l-a acordat operațiilor logico-matematice, ca instrumente ale unei gîndiri operaționale. G. G. Antonescu a intuit necesitatea unor instrumente ale gîndirii cultivate prin studiul logicii și matematicii care să permită efectuarea unei activități
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din Vest, de la 8 septembrie 1944 până la sfârșitul războiului este comandant al Grupului 1 Vânătoare. Rămâne în această funcție până în august 1946. Din mai 1945 fusese avansat la gradul de locotenent-comandor. Ca stare de spirit, campania din Vest a fost întrucâtva diferită de luptele de până la 23 august. Lipsea motivația, iar aviatorii se vedeau siliți să lupte contra foștilor aliați, de care îi legase, cu adevărat, o frăție de arme. Mai ales după eliberarea Transilvaniei, lupta contra germanilor, deși dusă până la
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
te pândesc cu mii de guri din necunoscut, așteptând sorocul răfuielilor și al socotelilor, pentru că odată, într-o clipă de uitare sau de fericire, ai pășit strâmb, sau te-ai bucurat, și pe coadă le-ai călcat? Cine, Doamne?... Liniștit întrucâtva de faptul că pe ambele fronturi nu se stârnea nimic nou, pe la începutul primăverii, atât de dragă inimii sale, Mihai luă hotărârea să-și ia concediul și să dispară pentru un timp din București, cu atât mai mult cu cât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
când mă priveam. Îl lăsam să-mi pătrundă în păr, peste obraji, să se apropie de nas și de gât. Eram însă cu mare băgare de seamă ca nu cumva să-mi atingă ochii și gura. Ce spunea mama era întrucâtva mai complicat: „Podeaua n-ai șters-o așa cum ți-am spus, mai întâi cu o cârpă udă, apoi cu una umedă, apoi cu una uscată. E plină de dungi, n-ai șters-o decât cu cârpa umedă, ai fost șleampătă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
clipe, septuagenarii și-au scăldat privirile în baia de frumos oferită de meteorica apariție, iar gândurile li s-au întors, fulgerător, în trecutul îndepărtat al tinereților lor de mult apuse. Lui Dumitru Dascălu i-a revenit în memorie un episod întrucâtva asemănător. Era la plimbare, la braț cu Mărioara lui și, la un moment dat, ochii i s-au fixat instantaneu asupra unei siluete trase prin inel, cu picioare lungi, perfecte, dăltuite parcă de un Phidias modern, emoționându-l ca pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Pe când ceea ce mi se întâmplă acum, când inima mea a început a-și câștiga calmul la care aspir de atâta timp, iar cugetul meu devine, pe zi ce trece, tot mai rece, mai lucid și deci mai sceptic lucrul e întrucâtva neașteptat. Grădina mea! Palierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele mele... De fiecare sezon, altă toaletă, altă trenă, altă înfățișare... Mereu nouă, și totuși aceeași, cu aleile sale înguste, peste care liliecii deutzia și toată colecția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
turnul Golia e ceea ce a fost la București Turnul Colței. Restaurat din grija comisiunii monumentelor istorice, împreună cu masivele ziduri ale mânăstirii, turnul din Iași va rămâne însă. Totuși reconstrucția de la 1900 îi va suprima partea superioară, a cărei arhitectură amintește întrucâtva pe cea a încântătorului turn din fața mânăstirii Bărboi. Deși trunchiat (și poate din această cauză), noul turn se va înfățișa ca o lucrare originală, cât se poate de interesantă și de atrăgătoare. Să revenim acum pe urma pașilor noștri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe care nici nu mai țin minte de când n-am deschis-o. Dacă descoperirea aceasta s-ar fi produs altă dată, mai de mult sau mai târziu, lucrul mi-ar fi părut natural și simplu. Acum însă, el s-apropie întrucâtva de miracol (ca toate coincidențele care ne surprind prin neprevăzutul lor și care, lucrând asupra imaginației, iau, în ochii noștri, o semnificație misterioasă și impresionantă); acum, tocmai acum când mă silesc să redau puțină viață unor lucruri de demult, cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Veche, deși existența sa nu se ridică mai sus de anul 1860, așa de veche totuși, prin conținutul ei, față de tot ce fizica și metafizica de azi ne învață să știm despre structura intimă a materiei, cartea aceasta, îndrăzneață și întrucâtva revoluționară la data când a fost scrisă, s-a bucurat de o mare și justificată celebritate, care nu dispăruse încă la data când îi dezbăteam cuprinsul în lungi și zgomotoase discuții cu amicii mei. Forța nu e un zeu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
drept, n-a fost în sine un fenomen tocmai nou. Sub altă formă, el se mai produsese, cu aproape un secol în urmă, în Transilvania, sub acțiunea propagandei protestante săsești, căreia îi datorim tipărirea primelor cărți în limba română și întrucâtva, poate, înlocuirea limbei slavone prin cea națională în slujba bisericească. Dar la formarea și dezvoltarea culturei noastre, și în raport cu propaganda calvină și luterană, influența polonă ocupă un loc cu totul deosebit, atât prin valoarea sa proprie și prin efectele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ce datorim acestei influențe, două lucruri, mai ales, merită să fie scoase în evidență. Primul, că a dat sufletului românesc ocaziunea de a pune în valoare toate aptitudinile sale, toate posibilitățile care dormeau în el și de a face astfel întrucâtva proba nobilei sale origini. Și al doilea, că l-a ajutat să transforme sentimentul nativ, instinctiv, de iubire de țară, într-unul cu mult mai larg și de o superioară valoare morală, de iubire de neam, cu lucida înțelegere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care a survenit șase sau șapte ani mai târziu, n-ar trebui privită ca o prea mare nenorocire și nici judecată cu prea multă asprime. La timpul când s-a produs, ea intervine mai curând ca o întâmplare fatală și întrucâtva fericită. Fatală, pentru că nota intelectuală care o domină și prezența în rândurile conducătorilor ei a tot ce generația de atunci avea mai distins și mai cult nu puteau duce mișcarea la nici un succes politic, mai ales că mediul social și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care ordonă un gest sau o atitudine, se reflectă din interior în figura celui care face gestul sau ia atitudinea... Dar curând, în paginile ce urmează, alte elemente nouă se vor adăoga de la sine la cele de până aici, lămurind întrucâtva nu numai procesul formațiunei sufletului colectiv al vechei capitale, ci toate curbele evoluției lui. Soartă vitregă Sunt orașe nefericite cum sunt pe lume oameni fără noroc. Nefericite, nu pentru că le-ar lipsi însușirile necesare unei dezvoltări favorabile, sau din cauza a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de câteva decenii, orașul a trăit din resursele trecutului, cu prestigiul de veche capitală și de centru de cultură. La acea epocă au trăit în el Eminescu, Hajdeu, Conta, Maiorescu, Creangă, care veneau după Asachi, după Negruzzi, după Russo și întrucâtva după contimporanul lor Alecsandri. Artele erau în plină înflorire. Teatrul cel mare de la Copou a cunoscut cele mai frumoase zile, cu cei mai mari artiști ai țării și ai Europei; iar interiorul său impunător, dacă n-avea decorațiunea somptuoasă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aici încrederea nemăsurată ce o au în puterile lor proprii, în destinul lor. De aici iluzia că trecutul nu înseamnă prea mult lucru și că viața trebuie reluată de la capăt, pe alte baze, în condițiuni nouă. Dar noi am trăit întrucâtva în umbra marilor predecesori, a căror glorie am prețuit-o fără nici o rezervă, cu sinceritate, cu admirație. Ca eroii din Ciclul theban, nici nu ne socoteam alta decât epigoni, nici nu nutream altă ambiție decât cea de a merita epitetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
foarte rar; nu pentru c-aș pune mare grijă s-o evit; nici pentru c-aș avea prea multă deferență pentru preocupările, adeseori comice și întotdeauna misterioase, ale Oficialităței. Dar pentru că scrisul meu e, prin el însuși și de la sine, întrucâtva ferit de riscul acesta. Dar când mi se-ntâmplă să vin în conflict cu cenzura, destul de rar cum am spus-o și tocmai de aceasta, mă supăr. Asta nu înseamnă mare lucru, pentru că supărarea mea nu ia de obicei forme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trăit-o eu însumi, în condiții de același fel cu cele care au putut influența gândirea și voința mea? Sunt încredințat că, așa cum se pune la noi problema evreiască (la noi, și, uneori, aiurea, în țările unde lucrurile se prezintă întrucâtva la fel), cineva nu poate fi decât sau antisemit sau potrivnic antisemitizmului. Psihologicește, poziția mijlocie îmi pare greu de conceput; după cum din punct de vedere moral e tot atât de greu de aprobat. Căci, în ordinea aceasta, indiferența nu poate însemna decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am crezut de datoria mea să lămuresc această împrejurare printr-un fel de scrisoare deschisă adresată cititorilor mei. Așa cum îl arată titlul, mesajul acesta e o profesiune de credință, un fel de punere la punct a câtorva lucruri delicate și întrucâtva o scurtă spovedanie. La timpul în care intervine și în seria faptelor în care se așează, e poate și o încheiere... ...Pentru aceste însemnări ale unui ziarist din alte timpuri, în orice caz. De aproape cinci luni, cetitorii acestui mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care mă descopăr. Pledând, intru direct în cauza pe care o apăr, ca și cum aș pleda procesul meu propriu, procesul convingerilor mele, al nemulțumirilor mele, al revoltelor mele, procesul meu cu justiția umană. Defectul acesta e poate mai puțin grav, și întrucâtva mai acceptabil. În lucrarea sa cu totul recentă "Journal", care nu cuprinde alta decât o serie de articole de ziar, François Mauriac spune: "Eu concep jurnalismul ca un fel de jurnal pe jumătate intim; ca o transpunere pentru uzul marelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
putut afla din povestirile orale, adeseori îndoielnice, ale celor care au trăit în mediul Junimii. În cartea sa "Către Noua Generație", raportându-se la epoca Junimii, d. S. Mehedinți pronunță undeva cuvintele: "a fost primăvara literilor române". Mai pretențios și întrucâtva mai solemn, Maiorescu spusese despre societatea de la Iași "un vis al inteligenței". D. Mehedinți pare mai aproape de adevăr. Din toate punctele de vedere, Junimea reflectă, puternic, tinerețea societății române, cu exhuberanța, cu iluziile, cu inconsecvențele sale. Dacă în contemplațiunea trecutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]