2,580 matches
-
opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix qui sortait de là avait des vibrations de cristal, et leș idées imprévues, mordantes, d'un tour particulier, méchant et drôle, d'un charme destructeur, la séduction corruptrice et froide, la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Way and How to Handle them" [1974] de ce femeile franceze s-au eliberat atât de târziu și presupune că acest fapt se datoreaza reputației lor internaționale de jucărie frivola. Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe care inconștientul colectiv masculin ezita să le proiecteze asupra femeilor din propriile lor țări. Domeniul cel mai important al bărbatului francez sunt femeile; ele constituie, cum menționează R.Barthes în Mythologies [p.26-32], terenul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
explică prin rolul pe care femeile îl joacă în viață Parisului. Există, în mod sigur, un aspect prin care Parisul se deosebește: "une élegance, un goût, une manière de sentir, d'être et de s'occuper" [Forestier, p.387]. Femeia întruchipează destul de vizibil toate acestea 97. Pariziana, concluzionează Louis Chevalier, nu este doar personajul cel mai vechi și cel mai rezistent al societății capitalei, dar și, din toate timpurile, opinia o confundă cu orașul și incarnează în el aspectele esențiale ale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
parfum" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.364]. Francezului, consemnează S. de Gramont [p.84], îi place să seducă și să fie iubit. Elegantă și farmecul fac parte din arsenalul seducerii. Ce are în plus Pariziana față de alte femei? Pariziana întruchipează grațioasa finețe, rafinamentul și senzualitatea feminină. Totul se conjuga cu elegantă: a reuși cu elegantă, a seduce, a trata, "elegantă este o armă, o insignă, un obiect care atrage respectul, o scrisoare de recomandare" [Beauvoir 1998, ÎI, p.280]. Elegantă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
assez ridicule. Quelle différence avec une femme comme Mme Dambreuse!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.371]. Din punctul de vedere al subiectului nostru se impun câteva tipuri de opoziție între personajele feminine. Dacă doamna Arnoux, sensibilă, tandra, resemnata și visătoare, întruchipează iubirea ideală a protagonistului, doamna Dambreuse este o mondenă rece și calculată. Alte figuri feminine sunt cea a Louisei Roque și cea a lui Rosanette, loretă senzuala. A. Thibaudet consideră că cele trei amoruri ale lui Frédéric doamna Arnoux, Rosanette
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
moderne. Din această perioadă vom menționa L'Aventurière, 1848 de Augier, La veuve și Leș Honnêtes femmes, 1880, La Dupe, 1891 de Henri Becques. Românul și dramaturgia perioadei cercetate posedă o vizibilă organizare dramatică, oferind imaginea dinamică a unei societăți întruchipate în figuri reprezentative, printre care femeia pariziana este una centrală. Putem conchide că la sfârșitul secolului al XIX-lea teatrul determina înțelegerea estetică a lumii moderne. 2.1.2. Comedia urbană și Pariziana-spectacol Din timpurile antice, orașul își oferea spațiile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
interesul față de sentimente. Feminitatea este pentru Clorinde doar o armă în lupta pentru putere. În comparație cu alte femei, Pariziana este femeia care nu cunoaște ezitarea, incertitudinea, necesitatea cotidiană și vitală a compromisului. Ea știe să impună bărbaților capriciile și legea să, întruchipând puterea femeii asupra bărbatului și asupra lumii. Guvernarea femeilor pariziene are sorți de izbândă, deoarece se bazează pe simulare. Ea disimulează superioritatea intelectuală feminină (când este cazul) prin scoaterea în evidență a intereselor mărunte. Astfel, ele au reușit să înșele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Libertinajul ridică marile curtezane la rang de regine. Nana devine prototipul femeii galante, precum madame Bovary cel al femeii adultere. Fără o autonomie veritabilă, femeia se deda adulterului că unei șanse de valorizare. Amantul este, de regulă, rezultatul decepției și întruchipează aventură și plăcerea. Mai mult decât oricare altă femeie, Pariziana este plictisita de privirea prea cotidiană a soțului ei, ea are nevoie ca alți ochi, inca plini de mister, să o descopere. Urmându-și dorințele, excitata de noul său rol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Gestiunea rutinara a casei și teatrul muncilor casnice nu sunt specifice pentru Pariziana. Doar Parizienele venite din provincie, că doamna Arnoux sau Hélène Grandjean, apar aproape întotdeauna în poze maternale, cosând, brodând, învățând copilul să citească, ținând băiatul în brațe, întruchipând tandrețea și caritatea. "Presque toujours, îl trouvait Mme Arnoux montrant à lire à son bambin, ou derrière la chaise de Marthe qui faisait des gammes sur son piano; quand elle travaillait à un ouvrage de couture..." [Flaubert, L'Éducation sentimentale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
gorge et caressaient la chair pale des seins de leur chair roșe et rouge de fleurs surnaturelles. Șes cheveux blonds étaient poudrés de violettes d'émail où luisaient de minuscules diamants" [Maupassant, Notre coeur, p.208]. 113 Portretul femeii moderne întruchipează astfel "frumusețea ei ce-i vine de la Râu, veșnic lipsită de duh", "frumusețea specială a râului, frumosul înlăuntrul îngrozitorului" [Baudelaire, 1971, pp. 218, 220]. "L'arbuste derrière lequel elle se cachait à demi était une plante maudite, un Tanghin de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
furnizat confucianismului (ideologie de stat de pe vremea împăratului Wu 110 î.Hr.) armătura conceptuală, teologică necesară, cel care a rezistat încercărilor de penetrare a altor religii în spațiul chinez: budismului (devenit Zen, după întîl-nirea cu daoismul), iudaismului, islamismului ș.a. Daoismul a întruchipat continuitatea culturii chineze, grație remarcabilelor sale capacități de adaptare, a fost păstrătorul unei morale specifice, care încurajează atît libertatea, cît și responsabilitatea individuală, a fost baza tuturor sistemelor de gîndire, curentul profund al gîndirii chineze, izvorul oricărei reînnoiri. Chiar dacă templele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
convingă de necesitatea lui în viața noastră, ca lectori), semioticianul nuanțează distanța semantică dintre nou și proaspăt, iar noi nu putem să nu ne gândim la faptul că împrospătarea este efectul întâlnirii (vechiului) hipotext cu (noul) hipertext. "Proaspăt" e bun, întruchipează mișcarea fericită a Textului: prospețimea este justificată istoric în orice societate care, din cauza regimului, este amenințată de regresie; "nou", în schimb, este rău: trebuie să te lupți cu o haină nouă ca să o poți purta; noul încorsetează, se opune trupului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Cred că vei recunoaște că există un conflict de interese /.../ între căsătorie și artă" (p.179). Vita activa și vita contemplativa nu reușesc să coexiste în armonie, excelența uneia dintre ele presupunînd sacrificiul necondiționat al celei de-a doua. James întruchipează în Domville, în opțiunea lui radicală, tocmai acest ideal absolut, al "contemplației înalte", necorupte de aspirațiile mărunte ale vulgatei. Cifrul său nu era atît neinteligibil pentru publicul hedonist, de teatru londonez premodern, cît inacceptabil. Nimeni nu părăsește o femeie frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
alcoolică și schizofrenică Zelda Fitzgerald!). Nu altele sînt conotațiile de profunzime ale capodoperei The Great Gatsby/Marele Gatsby, din 1925, unde Nick Carraway (tot un "dublu" ficțional al prozatorului) e absorbit de lumea magică (dar vidată sufletește) a "visului american" (întruchipat de Gatsby). Această "glisare" psihologică spre un spațiu utopic trebuie interpretată, similar, ca un "refugiu" din fața realității sociale traumatizante. Nici ultimul roman (încheiat) al lui Fitzgerald nu face excepție de la menționata rețetă de construcție narativă (axată pe tema debusolării și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rimă și cu măsură regulată, pe parcurs, poemul se dezice de la aceasta, în favoarea unui vers alb, cu păstrarea sporadică a rimei. Stilistic, "puritatea, văzută ca soluție de salvare, e o stare ideală și raportată la ideea de specie, de continuitate, întruchipează, prin paradox, condiția tragică a existenței"76. Desprinderea de vârsta inocentă a copilăriei se face, însă, treptat, maturizarea fiind aproape refuzată: "Am crescut? Suntem oameni maturi?/ Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare.../ Dragi și ridicole sunt zilele/ Când lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Viața acestui acvatic popor,/ Ninge cu o încrâncenare/ Omenească,/ Ninge otrăvitor". (Ninge cu dușmănie) Contextul ideologic, dominat de persecuția comunistă, "instaurează" la scriitorii subversivi metafora opacă. Ninsoarea simbol clasic al purității și al luminii este reconsiderată în poezia Anei Blandiana, întruchipând tăișul ideologie comuniste. Ura se alătură oximoronic a tot ce este frumos, aducând dezbinare în prezentul persecutor. O ultimă încercare de întoarcere către vârsta începutului se dovedește zadarnică, drumul ducând spre moarte: Tot tineri și frumoși fără-ncetare,/ Mereu împleticiți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
De altfel și Shannon și Weaver propuneau În 1949, dar dintr-o altă perspectivă, comportamentalistă, tot o structură hexadică pentru a descrie orice acțiune de comunicare: emițător, mesaj, receptor, cod, canal, situație. Variabila agentului acțiunii politice (numită „A”Ă este Întruchipată de promotorul sau inițiatorul acțiunii politice, care poate fi „elita decidentă”: guvernanți, instituții politice sau personalități politice, fiecare cu virtuțile și cu viciile proprii, eroi generoși sau politicieni veroși, cei ce au vocație politică și verticalitate morală sau oportuniști, impostori
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ar găsi locul Într-o evocare plasată sub semnul istoriei și spiritualității ortodoxe a Voronețului? În primul rând, pentru că o perspectivă care angajează filosofia morală este necesară spre a surprinde plusul de spiritualitate pe care gândirea și religia noastră ortodoxă, Întruchipată la Voroneț, o reprezintă. În al doilea rând, pentru că o filosofie nu-și propune să informeze, ci să transmită și să creeze o stare de spirit, sau să regăsească o stare de spirit, pe care mie mi se pare că
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
al istoriei, în Dumnezeu sau în puterea scrisului cartea-candelă propune un alt topos, sacru, al luminii străjuind gândul învățăturii 73 și un timp al arderii, al combustiei spirituale consacrate atingerii finalității cunoașterii de sine și de Dumnezeu, unde modelele umane întruchipate de scriitor ar fi, în termenii lui Balthasar Gracián, cel al discernătorului, dublat de al cuminecătorului.74 Opera ca răgaz simbolic al ospățului sapiențial și spațiu metaforic al mesei înțelepciunii, dublată de imaginea semnificativă a oglinzii (deschizând, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
află moartea. Cei care se încăpățînează să spere sunt, în ochii săi, niște naivi și niște fraieri. Noaptea căzu și, odată cu ea, această evidență: nici o ființă umană n-ar fi trebuit să asiste, nici să supraviețuiască viziunii pe care a întruchipat-o acea noapte. Conștienți de acest lucru, nici un gardian, italian sau german, n-a căutat să vadă cum își petreceau timpul acești oameni cînd știau că vor muri." Destinația poartă un nume necunoscut pentru ei, Auschwitz. În noul lagăr, simțindu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este "inumanitatea"? Un imposibil: imposibil să-ți judeci semenii, să faci să fie imposibil ca celălalt să te judece. Cum a putut rezista un om obișnuit la Auschwitz, fără să ajungă să colaboreze? Prin străfulgerarea unui posibil: "îndepărtata posibilitate pozitivă" întruchipată de Lorenzo. Dar Primo Levi ne spune mai ales că ceea ce l-a ajutat să supraviețuiască a fost capacitatea de a nu se proiecta în viitor, facultatea de a uita ziua de mîine. Într-un lagăr de concentrare nu proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că acesta s-a produs, după încheierea misiunii asumate, trei ani mai târziu. Recepția lucrărilor, pe ansamblu, avea să se facă în primăvara anului 1849, de către o comisie special instituită de autorități, care, recunoscând meritele deosebite ale proiectantului și executantului, întruchipate de una și aceeași persoană, i-au eliberat lui Carol Mihalic de Hodocin, la 29 martie 1849, cuvenitul și doritul atestat, în versiune bilingvă, română și franceză 44, conferindu-i-se, după toate probabilitățile tot atunci, și rangul de comis
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Dubrovka, unde teroriștii ceceni luaseră ostatic publicul. Limonov e o ființă halucinantă, cum numai țara lui Neciaev și a lui Cehov putea produce, un personaj care, dacă ar fi fost inventat, ar fi părut complet neverosimil. În formidabila sa energie întruchipează toată confuzia politică, ideologică și morală a Rusiei contemporane, dar și misterul unui popor neîmblînzit. Probabil că nimeni nu știe dacă opțiunile sale diverse și contradictorii, uneori simultane, sunt autentice sau dacă ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
această înțelegere a realității se întemeiază pe conceptele de sens și decodificare), și o viziune periferică realului ("excentrique au réel"), în care ideile nu reprezintă decât o iluzie sau un joc cu realitatea. Prin urmare, două moduri de a gândi întruchipează două proiecte opuse: primul dintre ele impune un model al realității obiective, al doilea încearcă să reinventeze și să repună în drepturi iluzia din care el însuși pare a face parte. Gândirea radicală instituie incompatibilitatea dintre teorie și realitate, între
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]