2,732 matches
-
glasul de copil! Apoi, secole de-a rândul, turci, mongoli, alani și slavi Pârjoliră-ntregi popoare până la Carpații bravi Și, ajunși în țara noastră, parc-au dat de-un colț de rai, Că și-ai lor nepoți din urmă vin întruna cu alai. După aste vremuri negre ar putea să mă mai mire Că românul moștenește ce-i mai josnic după fire?! Că politica-i coruptă? Nimic nou nu văd în asta - Îi slăvim pe toți Cezarii și pe generalul Basta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
teamă că tramvaiul va ajunge la cap de linie... — Spune-mi ce culoare avea costumul. Dacă continui tot așa și-ndrugi la baliverne... batem pasul pe loc ca niște proști. — Vă rog să mă scuzați. Se trase Înapoi rușinat, Înghițind Întruna În sec. Culoarea costumului... dacă-mi amintesc bine... parcă era o pelerină de ploaie, nu costum... — Ești sigur? Nu ploua atunci, dar am impresia că era Înnorat. Domnul Nemuro a fost Întotdeauna un prudent. Toată lumea rîdea de el, spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lumea sobră, academică. După aceea te duceai la councellerul tău să-i spui la ureche că ai făcut-o lată. La noi tout est pris à la legere. Iar noi suntem prea doldora de autenticitate țărănească încât să ne cenzurăm întruna. Cred că tot ceea ce ne animă pe amândoi e mai degrabă să nu-i reprimăm și să nu-i disprețuim pe alții și mai puțin un mod foarte normativist. Instituțiile pe care le ajutăm să crească ni-s de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de property, că pădurile se taie în disperare... Am descins în SUA după un zbor pentru care mă înarmasem cu o plasă enormă cu sandviciuri, să nu mor de foame crossing the ocean. De unde să știu eu că ne dau întruna de mâncare și că o să mi se rupă inima după paharele și furculițele de plastic pe care stewardesele le aruncă? O dată ajunse acolo, n-am văzut nici o Miss Liberty, ci un câmp cu bălării și apoi, în noapte, un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
băgat în colhoz, da’ vorbind acum o neotablă despre integrarea europeană, eventual cu o cabală mai școlită), pe polițai nu-l vede, necum să-l reclame. În schimb, într-adevăr, el devine telepopor. Mircea, te-ai înfuriat că oamenii joacă întruna la Bingo și că alta decât să țină ochii pe concursuri nu fac, toată ziua decupează etichete, scot capace și le trimit, așteptând izbăvirea de sărăcie în mod glorios. Vine Horia Brenciu și îți scandează numele, într-o duminică seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spre ușă să o văd intrând. Eram agitată fiindcă, după cum îți închipui, fusesem printre cei puțini care organizaseră toată tărășenia. Restaurantul Bucur, o cramă elegantă, cu adevărat domnească, servicii ca pe vremurile boierești. Eu mândră, înțepată și stresată. Mă agitam întruna, nu-mi găseam liniștea, eram supărată pe colegi care nu mișcau un deget, dar făceau mofturi. Mă uitam la ei cum dansează, îi număram din ochi, supravegheam sosirea chelnerilor și succesiunea meniurilor, primeam profesorii și îi conduceam la locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nevoie să ai gustul vieții normale profesional și bune uman, poți să le ai ca fapte. La noi, normalitatea e o luptă. Bucuros aș mai lăsa-o și altora. Chiar mi-ar plăcea să trăiesc în ea, nu să lupt întruna pentru ea. 9 noiembrie Așa cum pe 7 noiembrie am sărbătorit Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, aproape un veac de comunism, acum, pe 9 noiembrie, sărbătorim 8 Noiembrie. Și care de obicei era cea mai dragă mie, minus telefoanele, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iar dulciurile se împuținau pe platoul albastru din față, bunicul zâmbea din fotografia mărită, aflată deasupra bibliotecii, privindu-și cu dragoste nepotul care, ca și în copilărie, își uita de toate în fața unui platou cu dulciuri... Și doamna Pavel vorbea întruna, apoi și neprețuita ei nepoată. - Începură cafelele și nu se mai termină ziua aceea părelnică, la care se adăugă și domnul Pavel în ținuta lui marțială, cu papion, după o oră o lepădă, își sumese mânecile cămășii, se vorbiră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
reluată până la contopirea din urmă. Atunci va fi întâlnirea definitivă.” Îi simții capul rezemat la pieptul meu, apoi pe umărul drept, mă sărută, părul ei negru mă învălui, se uita în ochii mei cu privirea dilatată. „- Te iubesc”, îmi repeta întruna, și umerii i se dezveliră în lumina zilei de primăvară, și-i sărutai pielea albă ca din altă lume, cu capul îngropat în arcuirea molatică a gâtului. - „Noi suntem esența, grăi, n-avem nimic comun cu toate aceste cupluri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vârf), fiecare însă cam la aceeași vârstă, nevoie de rememorare a părinților - în jur de 5-6 ani -, fotografiile dovedeau, stând nemișcate, aidoma clipei aceleia, asemănarea dintre noi, necunoscută nici nouă înșine, spulberată apoi de curgerea schimbătoare a vremii. Tata vorbea întruna, iluminat de biruința medicală a unui coleg al său care salvase viața unui soldat ce suferea de o boală foarte complicată, al cărui diagnostic ascuns și rar reușise să-l stabilească - vorbea, iar eu care voiam să-i comunic ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o să-mi mai facă la vârsta asta? Au distrus tot, și n-au pus nimic în loc, nici măcar speranța, o brumă măcar din ideile pe care le trâmbițau altădată. Sunt conștienți de asta, e vorba de cei de sus, căci repetă întruna, pentru noi proștii de jos că „deocamdată”, și asta e de douăzeci de ani, „suntem chemați să construim noua societate”, dar care nu se poate construi. Tăcu câteva secunde, timp în care își aprinse o nouă țigară, apoi reluă: - Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să-i uit prezența de-a lungul anilor. Ar fi și nedrept. Moartea, care era departe cândva, a început să-și facă arătată prezența. Primul a fost tata. Mormântul lui e sub zăpadă. Al lui Lung la fel, căci ninge întruna. Îmi trec timpul cu mama și cu soțul, dar el e mai toată ziua plecat cu treburile școlii, cu activitățile obștești; ne vedem în general serile târziu. De aceea rămân mai tot timpul numai cu mama. Povestim, eu mai croșetez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Marin, că el întreba pe rumân dacă te-a cunoscut bine... A întrebat dacă m-a cunoscut bine? Nu, eu dimineața am alte treburi; nici n-am vreme să vin la vânat... Asta spuneam și eu... Dar neică Marin întreba întruna pe rumân... Omul spunea acum că nu poate ști, i s-a părut... —Bine, de ce întreba? El nu știa că n-am fost?... Simții că prea întrebam și răspundeam ușor. Trebuia mai bine să curm dintrodată ciorovăiala aceasta. Sandu, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zicea moș Ștefan Leu; și doi cai albi băteau șoseaua prunduită, nici prea iute, nici prea domol. Vizitiul de pe capră era și el bătrân, cam de vârsta lui moș Ștefan, cu o păreche de mustăți albe ca două caiere, și întruna vorbea cu „zmeii“ lui. La drum drept le dădea sfaturi, la deal îi îndemna, la vale-i certa. Bătrânul de lângă mine privea gânditor și zâmbind locurile pe unde treceam. Ne apropiam de capitală (moș Ștefan Leu zicea: „reședință“); dar ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
eu, da’ iaca, Dumnezeu mă bate... Pe urmă își încleștă dinții și se lăsă în apa drumului. Boierul sta neclintit pe cal. Nu știa ce hotărâre să ia. Nu știa ce să creadă. Chihaia Gavril aștepta și-și purta ochii întruna de la stăpân la căzut. Apoi se hotărî și se îndreptă spre boier: —Cucoane, eu zic să-l iau și să-l duc până la bordeiul meu... Cum să-l lăsăm aici?... Are el ceva... —Bine, ia-l și du-l... rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum a vrea Dumnezeu, scurt!... Numai să nu fii proastă... Să nu cumva s-aud eu ceva, c-apoi atâta ți-i leacul. Ion Rusu mormăia multă vreme, pe nas, amenințând. Tudorița se știa străină de inima lui, deși el întruna striga: fata mea așa, fata mea pe dincolo; știa că el o singură dragoste are: pentru considerația ce i se cuvenea și pentru vorba cucoane. De-aceea chiar ar fi fost în stare s-o calce în picioare „dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înțelese, și dădu năvală afară. Glasul i se auzi prelung, tărăgănat, în uliță, chemând. Femei ieșiră din casele scunde și o împresurară; sosi și Haia cu maică-sa; dar nu stătu mult; numai maică-sa rămase cu părul zbârlit, întrebând întruna, cu milă și cu curiozitate. Etel, baba harabagiului din colțul hudiții, își lăsă gâsca nejumulită lângă coșteiele de pene, și veni repede cu colțurile șalului târându-se pe lângă papuci. —Moașă! moașă! hai degrabă!... strigă Reiza bălăbănindu-și brațele în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curtea lui Iorgu Canta, trăia, între mulți slujbași ai moșiei, ș-un vătaf, Alexa Grecu, pripășit de prin lume, gospodărit și așezat pe lângă boier. Acest Alexa Grecu era însurat și zuliar; și când umbla călare prin lanuri și pe la mori, întruna își vâra degetele în barba-i neagră și zbârlită și mormăia cu ciudă. Firelepe care și le smulgea din măturoi le risipea repede în vânt; după aceea smulgea din tureatca ciubotei harapnicul și-ncepea să bată în buiestrașul cel alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o potecă, unde totdeauna se adună o ceață lăptoasă! Ce-i și cu aceste muieri! Toate-s la fel - fie bătrâne, fie tinere. Își au ele vorbele lor anumite și socotelile lor viclene. Acum, când o vede pe soacră umblând întruna de la fereastră la vatră și de la vatră la fereastră - ce-o fi spunând cealaltă, care stă bolnavă de douăsprezece zile în pat? Cealaltă, Ana, care stă de douăsprezece zile în pat și nu vrea să se mai facă sănătoasă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe cel cu coarne și cu coadă! Amândouă - și maică-sa și nevastă-sa - îl hărțuiesc de patru zile. Când vine mai ales acel ceas de arșiță al după-amiezii și Ana suflă pripit pe nări și dă la o parte întruna învălitoarea, nana Floarea prinde a se tângui cătră cineva care nu-i de față: —Vai, așa bărbat n-am văzut, și așa copil din sângele meu și din oasele mele n-am nădăjduit. I se prăpădește femeia și el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ai avut febră mai mică, se învoi el, atunci e mai bine. Așa socot și eu, Culi. Mama zice că putem merge. — Unde să mergeți? Se amestecă nana Floarea: Ascultă, suflete, nu te osteni și nu vorbi. În după-amiaza asta, întruna ai vorbit. Spune-i și tu, Culi, să se odihnească. Dacă mâni dimineață nu-i ceață, putem să ne coborâm. Unde? întrebă Culi a doua oară, ridicând glasul. Se uita când la una, când la alta. —Tu, băiete, nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
obiect de plăcere. Iată-l pe marele Soliman pătruns de veninul subtil al unei muieri de altă specie. Amorul ei avea rezerve necontenite; noaptea următoare făgăduia alte delicii care totuși rămâneau niște oaze ale unor deșerturi neistovite. Trupul ei rămânea întruna proaspăt; stăpânul simțea întruna nevoia să se întoarcă la el. Inteligența viperiană a acelei europene curând a înlănțuit deplin pe marele stăpân al lumii. Patriciana a dobândit nu numai locul de tovarășă oficială, nu numai juvaerurile și brocarturile, și horbotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-l pe marele Soliman pătruns de veninul subtil al unei muieri de altă specie. Amorul ei avea rezerve necontenite; noaptea următoare făgăduia alte delicii care totuși rămâneau niște oaze ale unor deșerturi neistovite. Trupul ei rămânea întruna proaspăt; stăpânul simțea întruna nevoia să se întoarcă la el. Inteligența viperiană a acelei europene curând a înlănțuit deplin pe marele stăpân al lumii. Patriciana a dobândit nu numai locul de tovarășă oficială, nu numai juvaerurile și brocarturile, și horbotele de matasă și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sau bani, dar poți să-ți dorești o soacră bogată. Din nou, de îndată ce a realizat ce zisese, a rămas țintuită locului cu bățul înfipt în locul cunoscut. —E în regulă, am zis. E în regulă. Nu putem să o mai ocolim întruna. —Sincer? Am dat din cap. —Ești sigură? Am repetat gestul. —OK, hai să-ți vedem trusa de machiaj. Pentru un timp, înghesuită între Rachel, Helen și mama, uitându-ne la cosmeticale, totul părea normal. Apoi am început s-o imităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu mușchi pe partea din spate a coapselor, era încă și mai apetisant decât mi-l imaginasem. Aplecându-se asupra mea, cu umerii încordați, m-a dezbrăcat încet de parcă ar fi desfăcut un cadou. —Anna, ești atât de frumoasă, repeta întruna. Ești atât de frumoasă. Erecția lui era ca mătasea la atingere, catifelată și tare între pulpele mele, și m-a sărutat în fiecare locșor, începând cu pleoapele și terminând cu partea din spatele genunchilor. Tot ce învățasem s-a dus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]