1,988 matches
-
Un miros familiar plutea În aer, amintindu-i de dormitorul mamei lui din Amherst Avenue, parfumul pudrei de față, al apei de colonie și al țigărilor Craven A, iar pentru o clipă fu Încredințat că ea va apărea din odăița Întunecoasă precum zîna Crăciunului și Îi va spune că războiul s-a terminat. 11 Frank și Basie O sobiță pe cărbuni ardea Încet În mijlocul cabinei, fumul ei dulceag ridicîndu-se printr-un laminator deschis. Podeaua era acoperită de cîrpe pline de ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iar pe pereți atârnau litografii biblice, dintre care una îl înfățișa - parcă o văd și-acuma - pe Moise scoțând cu o nuielușă apă din stâncă, așa cum eu acum scot amintirile acestea din stânca eternității copilăriei mele. Lângă salon, o odaie întunecoasă unde se ascundea Marmotă, ființă misterioasă și enigmatică. Ei bine, când am izbutit într-o bună zi să intru în interzisul și liturgicul salon de primire, l-am întâlnit pe tata - tăticul! -, care m-a luat în brațe, așezat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
1939, Hermann, Auguste și Peter van Pels au fost puși pe lista de așteptare pentru emigrarea în America. —Părinții mei sunt morți. Continuă să se uite la mine. —Victime de război. Cuvântul se transformă într-o șoaptă șuierătoare în biroul întunecos. —Surori sau frați? Va fi ca și cum ai avea două surori. Va fi ca și cum ai avea două iubite - în aceeași casă. Uite-l cum se înroșește, Kerli. Nici frați, nici surori. —Alte rude în viață? Voia o listă? Bunicul Aaron arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o văzusem în pavilionul vămii. Era bine să fii diferit. Să fii un mucea era cu totul altceva. Să fii imigrant era o condamnare la moarte sau așa credeam eu pe atunci. Ne plăcea să stăm în săli de cinema întunecoase, umerii ei netezi se adăposteau în curbura brațului meu, genunchiul meu în flanelă gri - am spus că hainele sunt cel mai la îndemână camuflaj - presat de coapsa ei în dres de nailon. Cutreieram străzile, cu degetele înlănțuite într-un lacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
chiar Tamarei și Yaelei, și fiecărei femei din lume, În special celor urâte și respinse, dragoste fizică adevărată, dragoste paternă și frățească, dragoste filială și compasiune, și dragoste spirituală de asemenea. Un câine Începu să latre furios Într-o curte Întunecoasă. Fima Îl Întrebă speriat: — Ce s-a Întâmplat? Ce ți-am făcut? Apoi continuă ușor indignat: —Scuză-mă. Nu cred că ne cunoaștem. Își imagină ce se petrece În clipa aceea În spatele fațadelor clădirilor, În spatele jaluzelelor, ferestrelor și perdelelor. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
putea fi reparat. Între timp trecu târșâindu-și picioarele prin fața unei tâmplării, a unei băcănii din care răzbătea un miros puternic de pește sărat, a unei măcelării care i se păru pătată de sânge și de crime, a unei prăvălioare Întunecoase În care se vindeau baticuri și peruci și se opri la chioșcul de alături de unde cumpără edițiile de weekend ale ziarelor Maariv, Yediot Aharonot și Hadașot. Și astfel, Încărcat cu un munte de ziare - din pură curiozitate cumpărase și ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înfricoșător. I se păru o exprimare exactă și pătrunzătoare. Minaretele moscheilor de pe dealurile ce Înconjurau Ierusalimul, ruinele și zidurile de piatră cu cioburi de sticlă colorată pe deasupra, ce adăposteau mânăstiri neștiute, porțile grele de fier, grilajele de fier forjat, pivnițele Întunecoase, stelele, Ierusalimul fanatic și complotist, scufundat până la gât În coșmarurile profeților lapidați, ale mântuitorilor răstigniți și ale izbăvitorilor tăiați În bucăți, Înconjurat de un șir de dealuri pietroase, goliciunea pantelor pline de grote și canale, măslinii părăsiți care aproape Încetaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în casă, în încăperile goale, răsunând de ecouri: — Mi-am închipuit-o cu totul altfel, a spus mama când a intrat, venind din viitoarea sufragerie, prin ușa glisantă, în camera de zi. Și eu m-am dus la fereastra odăii întunecoase pe care urma s-o împart cu fratele meu; priveam afară peisajul înzăpezit, întinzându-se sub ceața gri până la poalele șirului de coline, o suprafață plană fără nici un detaliu în stare să-ți ațină privirea. Și m-a cuprins un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
asemenea hal, încât aproape că renunțase să se mai uite pe geam, fiindcă nu voia să vadă împrejurimea, cu totul alta decât cea din B., și zăpada întinzându-se în spatele grădinii pe o suprafață vastă, orbitoare și pustie, până la pădurea întunecoasă care-ți sărea brusc în față. În B., zăpada nu exista decât în cuvinte: Chiar cură de-adevăratelea bumbac de sus? Toarnă cu ghiotura pe grădini și pe case; dară ninge, e cum dai binețe... ... zăpada în cuvintele unui dialect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de roți și de butoaie, nu mai renta, și tata dădu din cap, pentru că știa el ce știa. Da, trebuia să fii în pas cu timpul, iar W., în paltonul lui gri de lână, sta înalt și drept în atelierul întunecos, era un domn care vorbea oricum altfel cu bătrânul decât cu directorul școlii, îl apucă de cot făcându-l să simtă o solidaritate sinceră pe care și-o demonstra vorbind în dialectul lui. —Doagele, spuse bătrânul, unul din acele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din gura lui W., sunând așa, de parcă n-ar fi vrut să-l lovească numai pe Curt, ci și pe bărbatul tânăr care fusese cândva el însuși și care căutase exact aceeași atmosferă, strecurată odată cu dungile de lumină în odăile întunecoase: —Și ce mare brânză mai e și un bancheraș care trebuie să facă speculă cu banii altora când el însuși nu are nimic, decât datorii la o bancă? Păi unul ca ăsta nu-i altceva decât un prăpădit de angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și-l disprețuia în primul rând pe fratele lui, dar și pe Hackler, doar erau amândoi însurați. Dar era, firește, și invidie în el, amintirea fetei aceleia dinainte de a se fi mutat la B. Și W. o privea în umbra întunecoasă a copacului, împrejmuită de frunze, apărată de lumina unei zile înrourate. Ce-ar fi fost dacă și el s-ar fi încurcat cu una din funcționarele alea tinere de la birou? Doar Gerda venise din cauza lui din Germania, era tânără, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
l-am cumpărat a fost scump și nu mi l-aș fi permis fără banii lăsați de tatăl meu. Mi-a luat aproape zece ani să-l transform într-o casă adevărată. Am schimbat ferestrele ca să intre lumina în partea întunecoasă și umedă de la subsol, am dărâmat peretele dintre cele două sufragerii mai mici pentru a face o singură încăpere și am transformat micuța grădină într-un fel de terasă în prelungirea camerei de zi. Toată mobila a fost luată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întrebă când văzu ce supărată eram. — Nu te prosti! am zis eu. Dacă aș anula ceva de câte ori primesc vești proaste, ar trebui să mă obișnuiesc cu ideea de a-mi petrece cele mai multe zile plângându-mi de milă într-o cameră întunecoasă. — Dar am putea merge în alt loc, mai puțin agitat. Chiar nu mă deranjează. Am dat din cap în semn că nu. De două zile mă gândesc la asta. Distracțiile sunt singurul lucru garantat să mă scoată din starea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îi simt bătaia la ureche și nu mai pot să beau alcool, în nopțile în care Gloria doarme. Nu mai sunt dispus să număr bătăile inimii. Din pricina ei cobor din pat și umblu noaptea ca un strigoi alb, prin camerele întunecoase. Sau încremenesc la fereastra deschisă, privind în afară. În umbrele pliurilor din pietrele de pe caldarâm, văd cum se prelinge tristețea ce mă va ucide. Autocamioanele scrâșnesc din frâne și scârțâitul lor îmi intră în creier, ca un cuțit știrb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la fațada veche și decolorată, Întrebându-se dacă faptul că era Îndreptată spre nord, spre Canal Grande, rareori Încălzită de razele soarelui, nu contribuise cumva la depresia finală, letală a lui Fenimore, sau privind În sus de pe Ramo Barbaro, aleea Întunecoasă, strâmtă și urât mirositoare din spatele casei, la geamul de unde Fenimore se aruncase pe pietrele tari ale pavajului de dedesubt. Era unul dintre dezavantajele Închipuirii de scriitor faptul că avea imaginea clară, viscerală, a ultimelor clipe ale bietei femei - zborul precipitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gestul meu răzbunător s-a petrecut în realitate și chiar ca o poveste demnă de a fi relatată; în orice caz, nu-i lipsește poanta. Cu noaptea în cap, mă văd bâjbâind printr-o bucată de pădure ninsă, dar încă întunecoasă, cu căni de tablă atârnându-mi și pe dreapta, și pe stânga. La dus am mers în pas alergător, acum nu mai înaintez decât agale. Ascuns în pădure, dar semnalat de ferestre luminate, se află un conac care seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
podea erau așternute covoare, iar tavanele erau acoperite În Întregime cu o căptușeală moale, care făcea ca interiorul să pară o canapea matlasată. Dar, În ciuda culorilor vii și a decorațiunilor Îngrijite, lui Norman locul i se păru prea strâmt și Întunecos. Hublourile erau meschine și nu dezvăluiau decât Întunericul de afară. În locurile neacoperite de căptușeală, se iveau buloane masive prinse În pereții masivi de oțel; asta ca să nu uite unde se aflau. Se simțeau ca Într-un uriaș plămân metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a fost violată a căutat-o cu lumânarea“, asta ai vrut să spui? — Nu, spuse Harry, continuând să salte panourile din podea, pe urma cablurilor. Dar câteodată nu poți să nu te Întrebi ce caută o fată pe o alee Întunecoasă, la trei dimineața, În cartierul rău famat al orașului. — Eram Îndrăgostită de el. — Oricum, tot cartier rămîne... — N-aveam decât douăzeci și doi de ani. Și cam câți ani ar fi trebuit să ai? — Cam cât tine, Harry. Harry clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
izbit cu o forță uriașă, iar Norman putu jura că auzise un țipăt, deși ar fi putut să fie zgomotul metalului suprasolicitat, iar tentaculele se prelinseră cu repeziciune, părăsind sasul. Văzură pentru ultima oară corpul lui Ted, târât În apa Întunecoasă, iar Fletcher smuci În jos maneta cutiei verzi. Dar deja alarmele Începuseră să țipe și avertizoarele optice să licărească. — Foc! strigă Fletcher. Foc În Cilindrul E! Fletcher le dădu măști de gaze; lui Norman masca Îi tot aluneca pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe vremea împăratului Teodosie. Doar că aceste mănăstiri au fost în timp pustiite de hoardele năvălitorilor. Petru Athonitul, plecat de la Roma din porunca Maicii Domnului apărută în visul lui, a gasit muntele pustiu. El s-a adăpostit într-o peșteră întunecoasă plină cu tot felul de târâtoare otrăvitoare, pe care le-a dat afară cu rugăciunea sa, fără luptă sau foc ori altceva. El s-a hrănit cu ierburile ce creșteau în apropierea peșterii. Mai târziu a primit hrană cerească, o dată
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
floare, Lumina nu se mai aprinde, E bezna mai ațâțătoare Și-o vrajă rece se intinde. În noaptea teiului în floare, Alunecoasă luna trece, Salut-a cerului grandoare, Rămâne însă pururi rece. În noaptea teiului în floare, Colind pe străzi întunecoase, Dau mâna cu înfiorare, Cu flori, copaci, garduri și case. În noaptea teiului în floare, Mă-mpac cu cerul și pământul, Iubesc și mângâi iarba mare, Vorbesc cu stelele și vântul. În noaptea teiului în floare, Tristețea-n taină mă
?n noaptea teiului ?n floare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83277_a_84602]
-
până departe, un fel de coridor fără sfârșit în care nu se zărea deloc forța în stare s-o poarte după ea, încăperi din ce în ce mai mici, încât probabil puteau fi desfăcute și așezate una într-alta, ca într-un joc, din ce în ce mai întunecoase, la răstimpuri izbucnind într-o lumină formidabilă, palpitând preț de o clipă, ca o respirație, orbind-o și răspândindu-i-se în creier, mușchi, membre, măruntaie, după care șirul de încăperi se desfășura mai departe, mereu mai întunecoase, toate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
joc, din ce în ce mai întunecoase, la răstimpuri izbucnind într-o lumină formidabilă, palpitând preț de o clipă, ca o respirație, orbind-o și răspândindu-i-se în creier, mușchi, membre, măruntaie, după care șirul de încăperi se desfășura mai departe, mereu mai întunecoase, toate cu un miros persistent de clor sau camfor sau iod sau toate la un loc, un miros ridicându-se din penumbrele pereților de sticlă, iarăși lumina orbitoare palpitând, încăperile se continuau mereu mai întunecoase, o cuprindea teama, simțea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
desfășura mai departe, mereu mai întunecoase, toate cu un miros persistent de clor sau camfor sau iod sau toate la un loc, un miros ridicându-se din penumbrele pereților de sticlă, iarăși lumina orbitoare palpitând, încăperile se continuau mereu mai întunecoase, o cuprindea teama, simțea cum i se răspândește teama în trup, dar nu se putea împotrivi acelei formidabile înaintări de automat și nici atracției; și dintr-odată în apropierea ei, lângă ea, deasupra ei chiar a izbucnit un îngrozitor tărăboi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]