3,096 matches
-
prin urmare, deseori, o necesitate, indusă devreme: de la mine are pretenții / asta aud de când sunt, fiindcă țelul celor care vor să formeze, să educe e, de cele mai multe ori, să fiu mai puțin eu și mai mult ei. Cu asemenea date, Învingătorul / nu trebuie să mai spună nimic / el e ovaționat, purtat pe brațe / învinsul rămâne în urmă / pe treptele ude / cuvântul lui nu se aude / plânge fără lacrimă... Cu atâtea „implanturi”, încercarea de reinstaurare a normalității, a naturaleței e stângace și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care se pot aprecia avantajele normalității, și pe bolnavii din sala de mese a spitalului, și pe bărbatul copt, și pe călătorii din autobuze, și pe căutătorul de lucruri pierdute, și pe doctor, și pe șoferul rebegit, și învinsul și învingătorul, ca în muzeul de suflete, din care nu duce niciun drum înapoi. Toate aceste „icoane” ale imediatului par personaje dintr-un basorelief aflat pe o friză, peste care își poartă privirea poeta, contemplând varietatea alcătuirilor firii. Trecătoare pe această stradă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
te temi decât de urmașii care ar fi coborâtori din neamul principelui, iar, dacă acest neam se stinge, nu mai rămâne nimeni de care să ai a te teme, deoarece ceilalți nu au autoritate față de popor, și, după cum înainte de victorie învingătorul nu putea să și pună nădejdea în ei, tot astfel, după victorie, el nu trebuie să se teamă de ei. În statele guvernate după exemplul Franței se întâmplă contrariul: într-adevăr, este ușor să pătrunzi în această țară, câștigând de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Alexandru să stăpânească întreaga Asie, după cum vom înțelege de ce altora le-a fost greu să păstreze ceea ce cuceriseră, cum a fost cazul lui Pirus și al multor altora. Aceasta nu se explică prin capacitatea mai mare sau mai mică a învingătorului, ci prin natura diferită a situațiilor. CAPITOLUL V ÎN CE FEL TREBUIE GUVERNATE CETĂȚILE SAU PRINCIPATELE CARE, ÎNAINTE DE A FI OCUPATE, SE CONDUCEAU DUPĂ LEGILE LOR PROPRII Când țările care se cuceresc în felul arătat mai sus sunt obișnuite să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fost că s-a ivit o a treia împrejurare, care a făcut ca el să nu culeagă roadele hotărârii greșite pe care o luase. Într adevăr, soldații lui fiind învinși la Ravenna, iar elvețienii răsculându-se și alungându-i pe învingători, contrar oricărei așteptări și a lui, și a celorlalți, el nu a mai rămas prizonierul dușmanilor, întrucât aceștia fuseseră puși pe fugă, și nici al trupelor pe care le primise în ajutor, deoarece învinsese cu alte arme decât cu ale
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pe afecțiune; iar oamenii nu sunt niciodată atât de necinstiți încât să te doboare într-un caz ca acesta, deoarece ar însemna să dea un exemplu prea grav de ingratitudine. În plus, victoriile nu sunt niciodată atât de complete încât învingătorul să nu trebuiască să țină seama de anumite lucruri, și mai ales de dreptate. Iar, dacă pierde acela cu care te-ai aliat, vei găsi un refugiu la el; te va ajuta atât cât îi va fi cu putință și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
general, care nu se gândesc la furtună cât timp vremea este frumoasă), iar în momentul în care au început situațiile grele s-au gândit să fugă, și nu să se apere, și au sperat că popoarele lor, exasperate de îndrăzneala învingătorilor, îi vor chema înapoi. O hotărâre de felul acesta este bună numai atunci când altă nu este posibilă; dar este foarte greșit să renunți pentru aceasta la alte mijloace de scăpare. Căci nu este niciodată bine să te lași să cazi
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cei doi tineri chiar se luptau, nu se făceau doar. Cum în acea vreme jocul de fotbal nu era cunoscut, pentru că englezii nu-l inventaseră încă, nici blatul nu avea cum să apară. Se părea că, iată, Roland va fi învingătorul. Charlemagne se bucura. Girard se întrista. Ba nu! Iată, Oliver a început să dea semne că el va fi biruitorul. Se bucura Girard. Se întrista Charlemagne. Numai Aude tremura toată și suferea și într-o situație și în cealaltă. Toată
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
profitului - chiar și după o nenorocire, cum se dovedesc a fi războaiele - le supunea pe toate celelalte: dictatul celui mai puternic, în dauna învinsului, dar și diminuarea Îuneori până la excludereă a meritelor celor mici, chiar dacă aceștia au fost aliații învingătorului și s-au jertfit și ei pentru victorie. Era și cazul României. Felul în care a fost tratată România pe tot parcursul dezbaterilor din cadrul Consiliului Suprem al Aliaților a fost semnalat chiar din debutul acestora, într-un Memoriu al delegației
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
i-am văzut înlănțuiți, nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste și luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e luptă între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins. Și, oricum, pentru unul din șerpi nu mai avea importanță diferența dintre dragoste și luptă. Pentru el totul se sfârșise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a extins limitele până ce s-a prăbușit și că nimeni n-a studiat până acum ce rol au avut victoriile lui Napoleon în căderea lui ― cu atât mai sigur e că înfrîngerea nu înseamnă automat că dreptatea e de partea învingătorilor. Ce s-ar fi întîmplat, oare, dacă de la fereastră, la Hotel de Ville, nu s-ar fi spus fraza aceea care a alungat mulțimea? Când jandarmii au pătruns cu sabia scoasă, Robespierre tocmai semna un apel către secțiunea Sulițelor. El
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
câțiva pași mai într-o parte. Prinzând curaj, pasărea a început a ciuguli din carnea sângerândă. Se vedea cât de colo că-i plăcea. A mâncat pe săturate, după care a zburat pe trupul inert al ursului. Avea aer de învingător. îndată și-a șters ciocul de blana maronie și a început să-și lustruiască penele de pe aripi. După ce vânătorul a luat blana ursului și cât a putut din carnea acestuia, îndreptându-se către casă, a băgat de seamă că pe deasupra
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
oră uitam de orice remușcare? Spuneam adesea, dialogând cu mine: Dacă mi-ar păsa de suferința pe care o las în urmă și aș căta s-o alin, nu m-aș abate mereu din cale? Prefer să merg înainte! Drumul învingătorului e înainte! Chiar dacă ar călca pe cadavre. II După terminarea liceului m-am înscris la Facultatea de drept din București. Tatei i-ar fi plăcut să urmez medicina veterinară, pentru că aveam pe moșie o întinsă crescătorie de vite. Ne trăgeam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai ne-întîrziată. Într-o împrejurare ca asta, firea mă împingea să pun totul pe o singură carte, să-mi joc chiar viața pentru o izbândă care nu avea poate nici un preț, chiar în proprii mei ochi. Dar orgoliul meu de învingător nu ținea de rațiune. Mai mult: îmi dădeam lucid seama că iubirile de până acum nu fuseseră atât ale mele, cât ale Zor. Pentru că, în definitiv, ce greutăți am avut de învins, ce obstacole de înlăturat? Nici una. Nici unul... În ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gândeam, cu atâta izbânda va fi mai mare. Și îndîrjirea mea spori, alimentată de forța obstacolelor întîlnite în cale. Fusesem, prin urmare, umilit în două rânduri de fata aceasta semeață și mândră, care nu cunoștea supunerea. Era plămădită din aluatul învingătorilor, îi plăcea să poruncească, să fie ascultată fără cârtire, să nu-i iasă nimeni din voie. Cine era? De unde venea? Ce voia? Încotro o mânau pașii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. Nu știam nimic din viața ei și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Provocam ruptura de obicei într-o vreme când raporturile erau în floare ca să trăiesc acea voluptate bizară când ele veneau să mă roage să revin, să Se umilească în fața mea, cerșindu-mi dragostea. E adevărat, voluptatea se confunda cu bucuria învingătorului, dar nu pentru asta le întorceam spatele, căci odată cu voluptatea mă chinuia și pe mine suferința. Atunci? Ei, bine, le părăseam ca să n-ajung eu însumi la propria mea umilire. Mi-era teamă, imensă teamă, înfricoșată teamă de infidelitate. Să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
școlii de către soție. Mai erau puține zile până la ținerea “zborului” (o adaptare de la sobor, cuvânt rusesc desemnând o serbare, o adunare). Pe 29, la sobor urma să aibă loc și concursul de trânte, eveniment mult apreciat mai ales de către bulgari. Învingătorul, pelivanul, primea drept trofeu un juncan. Gardul trebuia să fie vopsit bleu cu vârfuri albe și cornizele gardului la fel, albe. Cum vopseaua pe bază de ulei fiert se usca greu, am hotărât împreună cu cei doi delegați și cu moș
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
primească. Bărbatul nu e în stare, se pare, să prețuiască așa cum se cuvine norocul de a primi în dar, e mândru numai de victoriile sale. În subconștientul său, dragostea e o luptă. O luptă în care, se înțelege, există un învingător și un învins (cînd nu se distrug amîndoi). Întrebarea e: cine e mai cîștigat? învingătorul sau învinsul? Dar problemele acestea ni le punem totdeauna prea târziu. Uneori, suport greu faptul că sunt singur, aici. În doi, e altceva. "Doi" reprezintă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a primi în dar, e mândru numai de victoriile sale. În subconștientul său, dragostea e o luptă. O luptă în care, se înțelege, există un învingător și un învins (cînd nu se distrug amîndoi). Întrebarea e: cine e mai cîștigat? învingătorul sau învinsul? Dar problemele acestea ni le punem totdeauna prea târziu. Uneori, suport greu faptul că sunt singur, aici. În doi, e altceva. "Doi" reprezintă, deja, "o lume". Nu-ți mai trebuie nimeni. Singur, am, uneori, senzația că fac figurație
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e frumoasă și că binele triumfa, până la urmă, asupra răului. După gustul american, Hamlet, Anna Karenina sau Romeo și Julieta ar fi trebuit să aibă alt final. Dar strigătul lui Brennus, "vai de cei învinși", intră perfect în aceeași mentalitate. Învingătorii au, în America, totdeauna dreptate, oricine ar fi și indiferent cum și-au obținut victoriile. Iar "învinșii", faliții, nu mai interesează pe nimeni. Poate că forța Americii stă într-o sinteză ciudată, Americanul, am notat undeva, e un barbar supercivilizat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a înlăturat tot ce ar fi putut s-o împiedice să ajungă la eficiența pustiitoare de azi? Învins, Sudul n-a mai putut să stânjenească progresul care a pârjolit psihologia americană? S-a cufundat în ruinele orgoliului său, lăsîndu-i pe învingători să transforme America într-o mare putere mondială în care civilizația pregătește cu febrilitate o nouă barbarie, dotată cu cele mai moderne mijloace de uscare a sufletelor? Sudul își ajungea sieși. Îi era de ajuns să se îmbete cu vorbe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
s-a restrâns ulterior la una personală și limitat privată. Dacă în epoca de tristă amintire, restrictiv socialistă, glumele spuse în surdină și doar în cercuri conspirative de prieteni siguri, vizau „capul tuturor răutăților”, creându-le o stare tonică de învingători subterani într-o societate cu botniță la gură, după triumful Revoluției derapate spre un făgaș de unde se poate lua fără a plăti nimic, focul sacru al epigramiștilor și-a adaptat calibrul și „punctul de ochire” spre alte realități, mai demne
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
stări închistate, pietrificate, în așteptarea unor sensibile schimbări care să revigoreze poporul. În momentul de față toată lumea e de acord că vor urma două săptămâni de foc până la 6 decembrie. Atunci Moș Nicolae ne va aduce președintele care va ieși învingător din această încrâncenată luptă politică. La „Nașul” Emil Boc vine cu noi și șocante dezvăluiri privind guvernarea liberală alături de PSD. La TVR se difuzează secvențe ale momentului 13 iunie 1990 cu minerii sosiți să se răfuiască la București cu cei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
drum care îți poate aduce în final consacrarea. De ce să nu mai apară la Priponești încă o nouă floare literară care să înveșnicească numele satului nostru drag? Îndrăznește, dragul meu, încearcă și este imposibil să nu ajungi în final un învingător în acest domeniu, după cum ai fost un învingător și în viața reală, pe care ai trăit-o cu deosebit simț de responsabilitate socio-profesională. Promițându-ți un răspuns la scrisoarea trimisă mie în ultimul timp, abia astăzi am satisfacția de a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
De ce să nu mai apară la Priponești încă o nouă floare literară care să înveșnicească numele satului nostru drag? Îndrăznește, dragul meu, încearcă și este imposibil să nu ajungi în final un învingător în acest domeniu, după cum ai fost un învingător și în viața reală, pe care ai trăit-o cu deosebit simț de responsabilitate socio-profesională. Promițându-ți un răspuns la scrisoarea trimisă mie în ultimul timp, abia astăzi am satisfacția de a-mi fi ținut promisiunea făcută, strecurând insistent îndemnul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]