1,518 matches
-
multă publicitatea în jurul acestui eveniment sportiv. Victimele agresivităților ce au urmat match-ului aparțineau acelorași grupuri etnice cu cel care a pierdut competiția. Rezultatele au arătat că după eșecul unui boxer alb, erau uciși mai mulți albi și vice-versa dacă boxerul învins era negru. Indivizii cu o anumită predispoziție pentru agresivitate sunt deci mult mai ușor influențabili de către violența mediatizată. Un alt efect al violenței mediatizate poate fi indiferența. Atunci când oamenii urmăresc în mod constant acte de violență, ei devin mult mai
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
războiului. Cercetările anterioare sugeraseră existența unei astfel de legături. Analiza efectuată de Archer și Gartner confirmă această presupoziție, valabilă atât pentru învingători, cât și pentru cei care au pierdut, dar cu un efect mult mai important pentru primii. În țările învinse efectul se manifestă mai ales în perioada imediat următoare unui război devastator. În lucrările anterioare, Archer și Gartner propuneau o explicație pentru acest fenomen, invocând mai multe cauze: învățarea prin observație, satisfacția personală, pierderea valorilor, pierderea atașamentului față de familie, lipsa
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
sfârși cu onoarea, cu unitatea și independența dacă se va spune că, în acest război mondial, singură Franța a capitulat și s-a împăcat cu aceasta. Căci, în acest caz, oricare avea să fie sfârșitul conflictului, fie că țara, categoric învinsă, va fi într-o zi scăpată de cotropitori cu ajutorul armelor străine, fie că va rămâne aservită, dezgustul pe care ea îl va resimți pentru sine, ca și cel inspirat celorlalți, i-ar otrăvi sufletul și viața timp de multe generații
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
electoral Uniunea Națională, Gheorghe Brătianu a declanșat o campanie dură împotriva noului președinte al partidului, I.G. Duca. Astfel, în Manifestul către țară, publicat în "Mișcarea" din 30 mai 1931, președintele georgiștilor afirma: " În fața acestei dezertări de la datorie a unei conduceri învinse fără a fi luptat, noi stăm neclintiți, străjeri ai [...] cinstei și ai demnității Partidului Național Liberal 511. Din listele de candidați și din rezultatele oficiale ale alegerilor, publicate în "Monitorul Oficial" rezultă că georgiștii nu au prezentat candidați în județele
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
schimbă proiectul inițial. Alteori, divinitatea se luptă cu o ființă care se opune intențiilor ei și pe care trebuie fie să o ucidă, fie să o păcălească - uneori, diferitele componente ale universului sunt create din diferite părți ale trupului ființei Învinse. Jocul dintre cosmogonia realizată integral de divinitatea primordială și cea În care lumea este făptuită de două figuri divine, aflate În relații, dacă nu de adversitate, cel puțin de concurență, poate fi ilustrat de un mit cosmogonic chinez și de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
știe el ce spune): Sau stă toată ziua, rezemat la bară, la Capșa. Didi (se pricepe și ea): Și se leagă de femei! Buiac (a prins argumentul, cu degetul împunge în gol, către femei): Eh! Vezi! Jean (nu se lasă învins, cu una cu două): Domnule casier, dumneata n-ar trebui să spui asta... Când ți-a fost fetița bolnavă, Mitică ți-a ținut locul și ți-a făcut și lucrările de la cealaltă slujbă!49 Se observă deja cum, în mod
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în raza sa de acțiune își pune problema proprie sale mortalități. Alexandru Macedon, Iulius Caesar, apoi ceilalți împărați ai lumii cunoscute de ei nu au rezistat prea bine în fața mirajului zeificării. Atunci când pacea și prosperitatea au fost asigurate, toți dușmanii învinși, sentimentul mortalități îi va face să-și dorească imortalitatea. Din momentul în care ultima redută a fost supusă voinței sale unificatoare omul își îndreaptă năzuințele către cer, către ultima redută. Incomparabilele realizări ale voinței lor, capacitatea lor de a aduce
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
tipuri. c) Obiectul rîsului joacă un rol și mai mare decît în rîsul de eliberare în cazul în care rîsul este expresia batjocurii. Obiectul semnifică aici o rezistență ce părea să fie sau se socotea extrem de puternică, dar care este învinsă și se prăbușește. Pe cîtă vreme în rîsul spontan obiectul nu are nici o însemnătate iar în rîsul de eliberare există ceva de care ne distanțăm și pe care îl uităm, poate curînd, în batjocură, obiectul joacă un rol pozitiv. Există
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Cupa Helveția, La Plume d' Or, sau campionatele internaționale deschise din Olanda, Danemarca, Suedia etc. datorită participării unui număr mare de jucători și totodată din cauza timpului limitat, ce stă la dispoziția organizatorilor, se folosește sistemul eliminatoriu, ceea ce înseamnă că jucătorii învinși părăsesc concursul, ultimii doi concurenți rămași neînvinși urmând să dispute finala, pentru stabilirea câștigătorului. În funcție de numărul jucătorilor înscriși la concurs, se alcătuiesc tabele de concurs cu 16, 32 sau 64 de locuri, jucătorii fiind trași la sorți, pentru stabilirea poziției
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
și întreceri cu recalificare, ceea ce asigură dreptul fiecărui participant de a disputa cel puțin două întâlniri. După desfășurarea primului tur, jucătorii care au câștigat vor continua să joace conform tabelei inițiale și vor desemna câștigătorul competiției (locul I). Cu jucătorii învinși se alcătuiește o altă tabelă de concurs, în cadrul căreia se vor disputa partidele conform sistemului eliminatoriu. Câștigătorul tabelei învinșilor se va întrece cu jucătorul clasat pe locul secund din tabela primă, pentru desemnarea celor clasați pe locurile II respectiv III
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
de fapt singurul lucru de așteptat, nu să joace rolul nu știu cărui lider regional. Dacă știa să fie lider aici, era mai mult decât era nevoie. Că n-a putut să facă asta, că din comoditate a preferat să se lase învins, mie îmi este indiferent, importante sunt rezultatele, care sunt nule din acest punct de vedere. Pe de altă parte, cazul d-lui Băsescu este foarte interesant. Mereu l-am suspectat de legături cu fosta poliție politică a regimului comunist pozițiile
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
care povestesc principalele fapte ale lui ¾attușili I (Imparati-Saporetti, 1965) se spune că acest rege a readus la Hattușaș, În templele zeiței Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna", a zeului furtunii și a fiicei lor Mezzulla, statuile și simbolurile zeilor cetăților Învinse, printre care trebuie amintiți zeul furtuniixe "zeul furtunii" de la Alep, zeița Allatumxe "Allatum", zeița Lilluri și zeița ¾epatxe "H~epat", al cărei cult se va afirma cu precădere În perioada imperială. Și ¾attușilli, la fel ca Anita, aducând prada de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Început procesul de Îmbogățire a panteonului din capitala hitită prin Înglobări succesive ale divinităților țărilor cu care hitiții au intrat În contact. Și succesorul lui ¾attușili, Murșili I, continuă practica de a transfera la Hattușaș statuile principalelor divinități ale cetăților Învinse, după cum reiese dintr-un text babilonian, care se referă la readucerea În Babilon a unei statui a zeului Mardukxe "Marduk", pe care Murșili o luase ca pradă de război și pe care o lăsase la ¾anza fără să o poată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care a absorbit și, totodată, a respins diverse aspecte ale morfologiei lui Baal. Alături de aceste figuri proeminente se regăsesc În miturile de la Ugarit și alte personaje divine. Cei doi mari dușmani ai lui Baalxe "Baal" sunt Yamxe "Yam" („Mare”), pretendent (Învins) la regalitate, entitate haotică ce trebuie supusă, și Motxe "Mot", personificare a Morții, care nu se bucură de un cult efectiv și care va fi redimensionată, dar nu distrusă, din confruntarea cu divinitatea supremă. Mot trăiește În lumea de „dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ști ce este frica - și a te hotărî. Frica autentică este un instinct negociabil la nivelul libertății. Pentru că face parte din economia hotărârii primejdioase și a curajului, pentru că se naște odată cu ele, ea devine frică liberă. Frica liberă este frică învinsă și de aceea, în mod esențial, curaj. Pe măsură ce frica se desfășoară și crește în desfășurarea ei, eu mă adun în mine. Așteptând deznodământul pe care hotărârea mea l-a proiectat, toată ființa mea se adună în frică. Însăși această așteptare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poate ajunge la condiționarea libertății ca formă supremă de necondiționare este eroul. Pentru că șantajul faptului de a fi nu mai funcționează în cazul lui și pentru că frica își pierde astfel temeiul, forța ei se destramă și ea poate fi acum învinsă. Eroul nu opune ființei nimicul, ci alt mod de a fi, chiar dacă se întâmplă ca acesta să fie dobândit prin moarte. Pentru că el este pregătit de moarte, pentru că poate reintegra nimicul, condiționarea purului fapt de a fi își pierde acum
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de ce moartea poate să devină suprema ipostază a ființei. Alegerea nimicului în locul ființei se face nu de dragul nimicului, ci al unei alte calități a ființei: aleg să nu mai fiu, pentru a fi cu adevărat. Dar frica - și deopotrivă frica învinsă - este un concept de relație. În frică eu atârn de ființa „celuilalt“, a celui care îmi provoacă frica. Este nevoie de „celălalt“ pentru ca frica să ia naștere și este nevoie apoi de „celălalt“ pentru ca, în raport cu el, să-mi pot învinge
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de sine. Dintre noi doi, doar eu știu ce înseamnă frica. Însă din clipa în care frica este învinsă, ea afirmă cu o forță neașteptată voința și libertatea celui curajos și provoacă la rândul ei, în calitatea ei de frică învinsă, frica: frica celuilalt. Pentru că „celălalt“ este nu numai cel care îmi provoacă frica, ci și acela care îmi prilejuiește înfrângerea ei, el ajunge, la rândul lui, să cunoască frica. Frica pe care eu am învins-o devine acum frica lui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eu am învins-o devine acum frica lui. „Celălalt“, cel care a provocat frica, este acum, prin replica violentă a celui care a învins-o, înfricoșat. Libertatea care se afirmă prin frică generează astfel scenariul întâlnirii dintre două frici: frica învinsă și frica celuilalt. „Frica celuilalt“ este cu atât mai mare cu cât cel care a învins frica vine în fața celuilalt „cu mâinile goale“. El este neînarmat și forța lui rezidă doar în ceea ce el are gata de moarte în el
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
goale“. El este neînarmat și forța lui rezidă doar în ceea ce el are gata de moarte în el. Și pentru că acesta este gata de moarte, celălalt preia și sacrifică, în frica lui, ceea ce acesta îi oferă ca preț al fricii învinse: viața lui. Așa cum frica învinsă lasă să apară curajul, „frica celuilalt“ eliberează teroarea: el terorizează pentru că îi este frică. Pentru că „frica celuilalt“ este o stare perpetuă, teroarea nu poate să se manifeste intermitent: ea are perseverența acestei frici compacte și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
forța lui rezidă doar în ceea ce el are gata de moarte în el. Și pentru că acesta este gata de moarte, celălalt preia și sacrifică, în frica lui, ceea ce acesta îi oferă ca preț al fricii învinse: viața lui. Așa cum frica învinsă lasă să apară curajul, „frica celuilalt“ eliberează teroarea: el terorizează pentru că îi este frică. Pentru că „frica celuilalt“ este o stare perpetuă, teroarea nu poate să se manifeste intermitent: ea are perseverența acestei frici compacte și este însăși proiecția ei. Teroarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ei este crescândă și ea corespunde traseului vertiginos al fricii celuilalt. Teroarea se instalează în exterior cu aceeași forță cu care frica a prins rădăcini în ființa „celuilalt“. Caracteristica „fricii celuilalt“ constă în faptul că ea nu poate fi niciodată învinsă. Ea se alimentează la nesfârșit din sângele celui care o provoacă. În teroare nu se mai păstrează decât aparența puterii. Sângele pe care ea îl varsă este deja simptomul dispariției puterii. Pentru că puterea „celuilalt“ nu se putea înălța decât pe
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o provoacă. În teroare nu se mai păstrează decât aparența puterii. Sângele pe care ea îl varsă este deja simptomul dispariției puterii. Pentru că puterea „celuilalt“ nu se putea înălța decât pe frica mea, din clipa în care frica aceasta e învinsă, puterea „celuilalt“ dispare. Puternic nu este acum decât cel care s-a eliberat de frică. De abia acum, în libertatea lui, se manifestă esența puterii, în vreme ce în frica provocată nu se manifestase decât pervertirea ei. Căci puternic cu adevărat nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de frică. De abia acum, în libertatea lui, se manifestă esența puterii, în vreme ce în frica provocată nu se manifestase decât pervertirea ei. Căci puternic cu adevărat nu e decât cel care este liber. Așa cum „frica celuilalt“ nu poate fi niciodată învinsă, puterea celui liber nu poate fi niciodată pierdută. El este puternic chiar dacă moare și este puternic chiar prin moartea lui, pe când celălalt este slab chiar dacă trăiește și este slab chiar prin teroare ca preț al vieții lui. Nehotărârea și absența
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
peninsula Karel, capturată În timpul războiului de la Finlanda. La vest de noile frontiere sovietice nu s-a schimbat mare lucru. Bulgaria a recuperat de la România Cadrilaterul, o fâșie de pământ din Dobrogea; cehoslovacii au obținut de la Ungaria (aflată În tabăra Axei Învinse, deci incapabilă să protesteze) trei sate de pe malul drept al Dunării, vizavi de Bratislava; Tito a reușit să păstreze o parte din pământul italian (În jurul orașului Trieste și În Veneția Iulia) ocupat de armatele lui la sfârșitul războiului. În rest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]