6,513 matches
-
a trăii cum le place. Încet încet le vin idei din care se naște măsura distanței. De aici ,până aici totul este al meu. Se naște astfel gardul, hotarul, vama, granița. La început trasate cu cinci pietre, apoi cu un șanț, câțiva pari de lemn, sârmă ghimpată, armate întregi puse să apere ce fiecare a reușit să cucerească . Se naște astfel ideea de propietate privată, ideea de curte :curtea unui puternic, curtea mai multor puternici, curtea celui mai puternic a unuia
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
un loc mai înalt între doi plopi tineri, unde am întins cortul, pe care l-am ancorat, atât în pământ, cât și de plopii din jur, să nu avem surprize cu vântul sau ploaia. Apoi, am săpat cu toporișca un șanț de drenare a apei pe lângă cort, iar pământul l-am așezat pe marginea lui, să nu intre furnicile sau gândacii. Am băgat la umbra cortului tot bagajul, iar ce era perisabil, am agățat în curentul aerului rece de pe insuliță, de
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele. Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și nicăieri, nu o mai găseam. Mă enerva atât de
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele. Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și nicăieri, nu o mai găseam. Mă enerva atât de
ALEXANDRU CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/372093_a_373422]
-
e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele.Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și nicăieri, nu o mai găseam. Mă enerva atât de
ALEXANDRU CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/372093_a_373422]
-
un loc mai înalt între doi plopi tineri, unde am întins cortul, pe care l-am ancorat, atât în pământ, cât și de plopii din jur, să nu avem surprize cu vântul sau ploaia. Apoi, am săpat cu toporișca un șanț de drenare[ Drenare = colectarea și evacuarea apei de infiltrație de pe un teren (DEX)] a apei pe lângă cort, iar pământul l-am așezat pe marginea lui, să nu intre furnicile sau gândacii. Am băgat la umbra cortului tot bagajul, iar ce
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
se formau grupuri-grupuri. De pe toate liniile, grupurile curgeau spre horă în pas vioi, parcă atrase de un misterios magnet. Pe acasă rămâneau doar unele babe neputincioase și moșnegii morocănoși. Dar și aceștia ieșeau la porți, pe băncuțe, sau direct pe șanț. Ori își arătau doar nasurile pe la gard. Priveau cu invidie la cei care se-ndreptau spre horă și-i bârfeau: -O văzuși, fă, pe sluta asta...a lu’... -Aha! Ce caută, ghia, la horă? -Ce să caute? Asta nici cu
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
-ndreptau spre horă și-i bârfeau: -O văzuși, fă, pe sluta asta...a lu’... -Aha! Ce caută, ghia, la horă? -Ce să caute? Asta nici cu naiba nu se mărită! -Ba se mărită, dac-o pețește moartea. Bârfele lelițelor de pe șanț forfecau pe toate care treceau pe drum: -Da’, p-asta lu’...O vezi, fă, cum se ține mare? -Păi! Moartea o caută pe-acasă și ea aleargă-ntr-un picior la horă. -Cum s-a mai împopoțonat , pațachina! -Asta sparge
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
Sparge hora dac-ajunge-n Piață! Așa se distrau cele care nu puteau sau nu voiau să meargă la horă. Ceilalți și celelalte mergeau pe drum ținându-se de mâini sau de braț, glumind și râzând, fără să ia seama lelițelor de pe șanț sau a babelor de la garduri. Când ajungeau în Piață, grupurile de fete se plimbau sfioase. Treceau pe lângă alte grupuri de pe alte ulițe, se studiau reciproc cu priviri piezișe și făceau remarci ironice cu șușoteli și chicoteli. Soseau alte grupuri, de
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
Boroianu , publicat în Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017. Nostalgiile cuvintelor (32) de Gabriela Mimi Boroianu 11.05.2017 jumătate zi jumătate noapte la mijloc primăvara între ochiul care râde și cel care plânge întodeauna stă cuvântul am trecut șanțul să prind răsăritul erai deja acolo numărând anii jumătate tu jumătate eu timpul nu se împarte la doi nici iubirea viermele invidiei mușcase mărul cunoașterii cineva agățase o pânză neagră în gard semn că Dumnezeu adormise nimeni nu părea că
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
ucrătorii..." A zis DOMNUL către ei...N-ați vrea să fim Lucrătorii ? SAMARITEANUL cel Milstiv. De la Ierusalim la Ierihon, coborând fost-a tâlhărit, Un om...La fel un Preot cobora și grabnic l-a ocolit... La fel, văzându-l în șanț (din nou fost-a ocolit) De alt Slujitor la Templu, în prima treaptă : un Levit... Apoi, urcând pe a sa cale, un călător cu al său cal S-a Milostivit de dânsul, chiar de era SAMARITEAN ! Rănile-n pânză i-
DE LA CEI 70 DE UCENICI, LA VAMEȘUL ȘI FARISEUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371747_a_373076]
-
la nimeni, este tocmai pe invers! Toate realizările excepționale ale administrației municipale Oradea, în ultimii ani, a dumneavoastră personal în acești 8 ani - cu tot respectul - în majoritate, cu câteva excepții, sunt numai de COTA 0. - Poduri, borduri, asfaltări, canalizări, șanțuri, să, strict necesare de altfel - dar sunt mai puțin însemnate pentru societate evolutiv, comparativ cu influența educaționala și realizările cultural - spirituale majore, în școli, în instituții de tot felul, pe stradă, etc. Urmăriți comportamentul multor cetățeni romani în țară și
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL REALES AL MUNICIPIULUI ORADEA de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375598_a_376927]
-
ce suntem! Hamid începea să înțeleagă și încordarea reveni în sufletul lui mai intensă ca oricând. Brusc, un gol imens îi brăzdă stomacul și tristețea mușcă adânc inima ce se umpluse pentru o clipă cu dulceața speranței. Fruntea brăzdată de șanțurile adânci ale dezamăgirii se plecă adânc, înfrântă din nou. Supărarea se lăsă peste ei ca o negură grea, poticnindu-le pașii. Intrară crispați în cafeneaua intens luminată, unde zgomotul vesel al paharelor ciocnite sub jetul fierbinte de apă și al
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
ultima carte! Din depărtare se apropiau alte lumini de mașină, iar ea le văzuse și hotărâse. Așteptă surâzând sinistru sosirea bolidului și când socoti că e suficient de aproape, lovi cu sete în capul tânărului ce se prăbuși fulgerat în șanțul adânc de ciment ce încadra șoseaua, de o parte și de alta, apoi se năpusti cu un gest sinucigaș în fața mașinii, așteptând moartea izbăvitoare cu ochii închiși, întorcându-i spatele. Strigăte îngrozite, furioase, frustrate, scrâșnet cumplit de roți incendiate aproape de
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
flamand, n-a acceptat ispita demonica să trăiască satul, fericit și mulțumit pînă la sfarsitul istoriei, pana cînd se termină sabatul, ospățul epicureic lumesc, carnavalul deșertăciunilor. Dacă Iisus este raspunsul la ispita demonica de a trăi doar cu pâine, care șanț atunci întrebările? Putem desigur să ne mulțumim doar cu pâine, dar pentru a trăi, pentru a avea în noi viața, avem nevoie să urmăm Calea care duce la adevărata viața, la pâinea noastră cea spre Ființă, la pâinea eucharistica, spre
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
la adevărata viața, la pâinea noastră cea spre Ființă, la pâinea eucharistica, spre iluminare prin hâr, pentru a nu ajunge la sfarsitul zilelor noastre pământești dezamăgiți, în minte și în inima purtând doar spectrul și viziunea Ecclesiastului, după care toate șanț “deșertăciune a deșertăciunilor”. ● Mulți, din păcate prea mulți dintre noi trăim în “paradigmă culturală” post creștină, fără adevăr, fără bine, fără frumos, fără sacru. Minciună, râul, uratul ori satanicul devin paliative tot mai atractive pentru omul în oarbă căutare a
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
de muritori și de a ne trăi viața hedonistic, așa cum ne place, fiindcă altă viață nu mai există, să trăim doar cu o pâine mai bună, si sa ne simțim bine, toate aceste argumente ascund în sine un risc existențial, șanț o ispita demonica. Așa gândeau și păgânii, împărații și cezarii, în anii de prosperitate, pana cand pâinea pe care o împărțea în cetate imperiul s-a împuținat și spectrul înfometării pentru unii și a îmbuibării pentru alții a dus la
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
și pe paleontologi să dezgroape trecutul spre a scoate la suprafață un bulgăre de pământ sacru pe care să-L primim pe Dumnezeu că pe un covor curat când ne va aduce legile lumii celei noi. Dacă mintea, constiinta, rațiunea, șanț doar simple “accidente al naturii” așa cum pretind apostolii noului ateism, n-ar trebui să ne bazăm atât pe discernământul acestora în materie de evoluție. Pot fi chiar și ei doar astfel de accidente ale naturii pe care nu ne putem
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
fericit că mai pot vedea și altceva în afara hainelor marinărești. Dracul când trebuie să-și vâre coadă, ca să încurce treburile, găsește el ceva de făcut. Cum ajungem noi cu mașina, un camion militar, în Neptun să tăiem iarba de prin șanțurile de pe marginea șoselei, undeva prin dreptul actualei clădiri unde a fost B.C.R. Neptun, trece o basculantă pe lângă noi, al cărui șofer era un consătean de al meu și prieten pe deasupra cu fratele meu ,maistrul. Firesc pentru nebunia mea de atunci
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
mă urmărește și acum. O haită de patru câini puternici au ieșit dintr-o curte de pe ulița gării și au început să latre înfricoșător. Pentru a nu mă înconjura m-am retras spre gardul din spate și am căzut în șanț. Au mai lătrat puțin și s-au retras, de unde concluzia că în omul căzut nu dau nici câinii. --------------------------- Notă: Articol publicat și în Flacăra lui Adrian Păunescu nr.16 (744) din 22-28. 04. 2015 Referință Bibliografica: Marian TEODORESCU - O CRONICĂ
O CRONICA LA O CARTE: „ÎMI PLEC FRUNTEA” de MARIAN TEODORESCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369188_a_370517]
-
și încă ... Că talpă asta a apăsat Timp de război și pace Pe treptele către palat La stane lângă dobitoace A fluturat pe paratrăsnet În vârf de parlament, aiurea Și la întoarcerea în sat Stăpâne cu pădurea ... Acum ce văd șanț cam puține Aceste urme de opinca Dar am lăsat niște botine Să poarte lumea asta mică!... Referință Bibliografica: Profil biografic-Ion Dorel Enache Andreiași / George Nicolae Podișor : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 209, Anul I, 28 iulie 2011. Drepturi de
PROFIL BIOGRAFIC-ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369260_a_370589]
-
pată îmi pot șterge imaginea de alb, verdele cânepii la dospit fuiorul întregitor, al fiorului risipit de viață. Îmi fac dorință dintr-o poză voalată, tocmai în clipa cu bătaia gongului, osana ființelor bune, perfecționiste, ale malului stâng. Cabiria, cântă șanțul de bocetul tău, ascultă scâncetul cățelului după proscris! Mai am ceva interzis de zis? Da, prea multe pete negre puse să-mi ascundă gânduri albe, prea multe lucruri perfecte, tăiate impulsuri, prea multe dări la o parte, tăiate ca la
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
pată îmi pot șterge imaginea de alb, verdele cânepii la dospit fuiorul întregitor, al fiorului risipit de viață. Îmi fac dorință dintr-o poză voalată, tocmai în clipa cu bătaia gongului, osana ființelor bune, perfecționiste, ale malului stâng. Cabiria, cântă șanțul de bocetul tău, ascultă scâncetul cățelului după proscris! Mai am ceva interzis de zis? Da, prea multe pete negre puse să-mi ascundă gânduri albe, prea multe lucruri perfecte, tăiate impulsuri, prea multe dări la o parte, tăiate ca la
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
lipsăîn clisa pâinii coapte din casaflorilor? Printr-o pată îmi potșterge imaginea de alb, verdelecânepii la dospit fuiorulîntregitor, al fiorului risipitde viață. Îmi fac dorință dintr-opoză voalată, tocmai în clipa cubătaia gongului, osana ființelorbune, perfecționiste,ale malului stâng.Cabiria, cântă șanțul de bocetul tău,ascultă scâncetul cățelului după proscris! Mai am ceva interzis de zis? Da, prea multe pete negrepuse să-mi ascundă gânduri albe,prea multe lucruri perfecte,tăiate impulsuri, prea multe dărila o parte, tăiate ca la cartea de
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
noastre nu mai tresar de bucurie, nu mai trăiesc extazul anticipației și al așteptării, al speranței regasirii într-o altă lume, transcedentala, în împărăția cerurilor, a celor apropiați, răposați intru Domnul, pe care i-am iubit și, fiindcă nu mai șanț acum printre noi, îi iubim poate și mai mult. Ne-am obișnuit prea mult cu rutină, cu ispitele și calvarul istoriei profane să mai putem visa la promisiunile istoriei sacre. Povară zilei a devenit datorie și ce nedumeriți și neconsolați
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]