44,660 matches
-
Pynchon și probabil pentru că o face la o vîrstă mai naivă și mai încrezătoare a literaturii, cu gravitate și sinceritate, fără volute ironice, fără eschivă parodică. Eroii lui au o șansă, poate infinitezimală și de aceea neglijabilă, dar e o șansă autentică. "Primăvara la Fialta" e, poate, cea mai memorabilă dintre nuvelele din acest generos volum, printr-o suavă insinuare a tragicului epic în cadența regulată a unui descriptiv aproape de poezie. Fialta, cu cerul ei alb și încercănat, cu aburii ploii
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
H.-R. Patapievici, pentru că altminteri, pe un alt teren, cel al vocației și al spiritului, ar ieși întotdeauna învins și umilit. Și-atunci, omenește vorbind, cum ai putea să-i ceri acestui nou Chapelain să scape o asemenea unică, extraordinară șansă?
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
alături de unii autori care i-au fost contemporani. Relații directe sau aproximate. Alesul demonstrației recente, cu totul inedite, reprezintă Suedia gustaviană (Gustav III, rege între 1771, 1792) perioadă de emancipare liberală și intelectuală a țării care și astăzi își asumă șansa, riscurile de a sta la marginea Europei. Cine este Joseph Martin Kraus? Un compozitor care s-a născut în Germania, la Miltenberg (pe atunci Electoratul Mainz), în același an cu Mozart, 1756 și a încetat din viață cu un an
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
ei cultură. M.P.M.: Mi-a plăcut foarte mult titlul recenziei "Marginalitate fericită"; de fapt cum vezi marginalitatea, care pentru noi, românii, este o noțiune cel puțin incomodă? I.C.: Marginalitatea nu este un indiciu de calitate inferioară, ea poate reprezenta o șansă, la fel ca și centrul. Multe culturi marginale sunt mai avantajate din anumite puncte de vedere decât cele centrale. Minoritățile suferă în general din cauza marginalității lor. Eu susțin în cunoștință de cauză teza că marginalitatea e o formă interesantă și
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
include, mai mult ca oricînd și mai intens că niciodată, America, e un tembel rătăcit în politică. E o mare carte ce ni s-a oferit tocmai când începuserăm a ne scufundăm în mlaștină ucigașa a Răsăritului barbarizat. Poate e șansa - bizară! - că drumul nostru spre Europa să treacă, dus-întors, pește Canalul Mânecii!
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
patru-cinci ani puteau impune amputări de text devenea rizibila. Acum, cînd jurnalul se publică în ediția de Opere, faptul apare limpede. Textul jurnalului rebrenian a fost amputat de familie (probabil de Fany Rebreanu și alții) și nu mai există nici o șansă de reîntregire a textului. Cenzură abuzivă a familiei a operat fără scrupule, desfigurînd un text de foarte mare importanță. De acum încolo și pentru totdeauna, jurnalul lui Rebreanu va rămîne așa, desfigurat, cum a fost, de mîini iresponsabile. Degeaba afirmă
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
Ea trebuie să înțeleagă din lecția iugoslavă că, în ziua de azi, nu se mai permite calcarea în picioare a drepturilor omului, ca etnocentrismul grețos în care ne complacem și minciuna securista care ne domină gândirea nu mai au nici o șansă în lumea de azi. Cand o lege a dosarelor de Securitate ("Legea Ticu") și una a lustrației ("Legea George Șerban") sunt tratate cu tot disprețul de o clasă politică gravidă de impostura și incompetență, să nu ne mirăm că lumea
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
răposatului regim, sistem care avea și un merit. Dacă te prezentai la un concurs unde locul era ocupat dinainte, ți se spunea să nu te aștepți să cîștigi. Erau totuși persoane care, din naivitate sau pentru că voiau să-și încerce șansă, luau parte la asemenea concursuri cu învingătorul știut. Dar, mai trebuie spus, tot pînă în ^89, au existat căi de a obține locuri în diverse funcții bugetare pentru care nici măcar nu era nevoie să dai concurs, ci să cauți anumite
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
drept "fascist" (de șeful său, Zamfir Zamfirescu, pe care l-a acuzat că fură materiale de construcție și falsifică acte). Așteptând să fie arestat - și, poate, condamnat la moarte (ne aflăm în deceniul șase, când un presupus anticomunist are toate șansele să dispară fără urmă) -, el redactează o suită de scrisori care il au că destinatar pe fiul său, cel din viitor, capabil să înțeleagă: "Dragul meu fiu, te vor învăța că partidul este părintele tău. Nu este adevarat. Te-am
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
unt sigur că nu Îl cunoașteți și nici nu ați auzit de Dimitre. Eu l-am Întâlnit prima dată În urmă cu 7 ani și mă consider chiar norocos că am avut șansa de a-l cunoaște. Rar găsești oameni ca Dimitri (eu așa Îi spun), vă rog să mă credeți. Mi l-a recomandat Giani, un prieten bun, dealer de mașini, ca pe un competent și cinstit (!) mecanic auto. Parcă nu-mi
Dimitrie. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_153]
-
al conceptului în cauză cîteva note ce ne vor conduce la aplicarea să într-un praxis liric (cu toate că ele însele sînt încărcate de-o electricitate lirica, scoțînd mici scîntei, aidoma unor anumite țesături, cînd le mingii cu palma): "una din șansele poetului zilelor noastre este să considere literatura că un fapt preexistent, o materie lipsită de indicii ierarhice, adusă la o ăinformalitateă vitală, fertila". Sau: "Efortul poetului trebuie să meargă în sensul realizării translației între stimuli, percepție și reacție (socială, verbală
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
pînă la capăt, adică pînă pe scenă, cîțiva dintre autori bucurîndu-se și de colaborarea cu regizori valoroși. Alții au avut destule motive să se mîhnească de întrupări scenice abracadabrante, prețioase și kitschoase în același timp. Că în orice, chestiune de șansă. Articolul de astăzi are ca subiect Piesă anului 1998: Noe care ne străbate memoria e o femeie de Ion Mircea. Mi s-a părut o coincidență faptul că, după ce am terminat să o citesc, am răsfoit ultimul număr din revista
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
unor importante epoci de muzică vest-europeană din secolul trecut, din secolul nostru, pagini repuse în lumina în baza unui efort pianistic uriaș susținut de o curiozitate profesională, de o prospețime a comunicării ce revitalizează aceste momente ale trecutului. Deși au șanse să rămână în trecut, am avut și noi curiozitatea dar și bucuria de a le cunoaște. Alte momente pianistice ale lunilor din urmă în viață muzicală bucureșteana? O reorientare de semnificație distingem în cantul lui Viniciu Moroianu. Mai puțin în
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
posibil răspuns este că "proza scurtă caragialiana se oferă intuiției, cu o forță constrîngătoare, ca imagine a unui întreg" (p. 166), pe cînd "comediile(...), desi provenind dintr-un interval de timp mai redus și mai compact - 1879-1885 - oferă mai puține șanse de configurare a unei umanități globale" (p. 168). Ca încununare a "realismului" tradițional sau ca model întemeietor al modernității în literatura română, proza lui Caragiale este revendicata de ambele epoci, reprezentînd o zonă de tensiune care îi explică și caracterul
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
Rupt în egală măsură de mase și de ideea de onestitate, regimul Emil Constantinescu se pune cu vigoare sinucigașa în afara competiției politice. Căzând dramatic în ochii votanților din 1996, el nu mai are pentru a se menține la putere decât șansă pe care ar fi avut-o în 1996 Ion Iliescu: lovitură de stat! Or, dacă asta e singura șansă a ceea ce occidentalii cred că ar fi în România democrația, mai bine păgubași! Mai bine înapoi la Iliescu, pentru că oricum ar
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
în afara competiției politice. Căzând dramatic în ochii votanților din 1996, el nu mai are pentru a se menține la putere decât șansă pe care ar fi avut-o în 1996 Ion Iliescu: lovitură de stat! Or, dacă asta e singura șansă a ceea ce occidentalii cred că ar fi în România democrația, mai bine păgubași! Mai bine înapoi la Iliescu, pentru că oricum ar fi ultima oară când ne-am întoarce la ceva cunoscut: o eventuală preluare a puterii de către oamenii crescuți sub
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
patru ani mai devreme n-avusesem idee. Eram student cînd a murit Dan Botta, în 1958. Eulaliile îmi plăcuseră-nu-mi plăcuseră, dar intelectualul merită să fie frecventat. Abia în 1968, cînd i-au apărut Scrierile, mi-am dat seama că ratasem șansă de a-l întîlni. Tot în 1958 a murit istoricul literar Ion Breazu, a cărui reeditare din 1973 am comentat-o printre primii. Poetul sămănătorist întîrziat Ion Buzdugan a murit în 1967, istoricul literar Ion Chinezu (cel mai bun cunoscător
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
dreapta pentru un viol oribil. MaestraVéra Chytilová atacă bărbătește subiectul (inspirat din realitate) și-l dezvolta cu un sarcasm tineresc, ce face suportabile faptele atroce. O moralitate modernă despre Capcane mici, capcane mari, despre festele societății în care nu există șanse pentru dreptate, temerara care actioneaza pe cont propriu fiind taxata de nebună și arestată. Delicte comit și femeile. Irena Pavlásková este necruțătoare cînd relatează despre Vremea servitoarelor, mai exact a parvenitismului nu doar material, ci și moral, teritoriu pe care
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
atare: "Sofism: cum să crezi în seninătate, spune Sestov, cînd ea se găsește și la vaci? Se gaseste, dar nu cînd o încolțesc lupii. Atunci să fii senin". Că și: "E plictisitor un om cu probleme sufletești. N-are altă șansă, dacă vrea să și le expună, decît s-o facă în gratuitate, adică să devină saltimbanc. Să ne distreze cu spectacolul frămîntării lui. Să fie Marmeladov. Atunci da, atunci ne place. Îl și plătim. Îi dăm să bea". Ori: Două
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
nu se risipește visător, ci amestecă obiectele, le malaxează, ordonează resturile lor cu voluptatea sado-masochistă a unei ordini antinaturale. Nu risipirea, difuziunea delicată a eului dat îl interesează, ci restructurarea, care, deformînd și descompunînd datele realului, conferă acestui eu frămîntat șansa unei oglindiri inedite. Că într-o oglindă concava sau convexa, el se poate contemplă prin "spargerea" nu doar a ordinii naturale, ci și a propriei sale ordini. Miron Kiropol e un bard de tip rimbaldian. Construcția să e o formă
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
gusta pe deplin codul și limbajul teatral propuse de regizorul Dan Puric. Îi simțim însă lipsa ca actor, de pe scenă. Dar Carmen Ungureanu, partenera lui, este liantul și relația constructivă a noii trupe, a noilor, poate, ucenici. Este o mare șansă pentru ei școală Puric, acest spectacol Costumele, lucrul cu Malou Iosif și cu profesorul de step Bobby Rubenstein de la Artist Internațional Program din Chicago.
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
Eugenia Vodă Avem destul de puține șanse, în viețile noastre, să aducem plăcere în lumea, spunea Mark Norman (scenarist, la Shakespeare în Love, alături de Tom Stoppard), în "discursul de acceptare" al premiului, la ultimele Oscaruri. Dincolo de jocurile oricărei competiții, dincolo de hazard, dincolo de gust și de criterii de
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
ca să-i iertam pa minerii din ianuarie 1999. Pe lîngă un mare demagog, și-un creștin nebăgat în cristelnița, dumnealui se mai arată a fi, - intelectualmente, - și-un mazochist. Oricum de aici înainte nu se mai zărește pentru dumnealui nici o șansă serioasă... Eu zic, la Stoenesti, să se ridice în anul 2000 o statuie mare de tot, - mai ales suprarealista, - pa care, cînd treci podul, să scrie mare și noaptea, cu neon, cu ce-o fi, să știe posteritatea: MANIPULATORILOR MANIPULAȚI
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
Mihai Alexandru Canciovici Pentru orice iubitor de operă participarea la reprezentarea Tetralogiei... de Wagner reprezintă un vis greu de realizat. La Budapesta am avut marea șansă de a fi prezent la început de an la acest eveniment deosebit de la Operă Maghiară. În capitala ungară există o importanță societate internațională prowagneriană care preconizează reprezentarea numai de două ori într-o lună în fiecare stagiune a acestei capodopere
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
Georgeta Drăghici Românul Mayei Belciu Vin americanii?... destin amînat, (apărut la "Cartea Românească" în 1998) ar fi putut fi un "Bildungsroman", daca istoria n-ar fi retezat șansele devenirii unei lumi (a unei mici lumi) în plină afirmare. Așa însă, încercarea de a reconstitui din amintiri o epocă dispărută sub senilele țancurilor rusești vrea să fie o demonstrație a unei idei, care nu e nouă și care a
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]