9,824 matches
-
pășea prin odaie/ pentru a uita cine este// și el a fost carnea/ care a aprins trompetele.” Iar finalul amintește de finalul unui alt poem din junețe: „Mai lacomă va fi crăpătura/ în plânsul celor ce nu știu decât să șoptească.” Exemple ar fi destule. Nu le inventariez, pe toate, aici. De-ajuns să spun că, pentru a putea scrie poezia lui cel de-acum, Eugen Suciu traversează, asumându-și-o anevoios, poezia lui cel de-acum trei decenii. Remarcabilă, aceea
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
al lejerității și al unei văratice bucurii de viață încât notele grave strecurate pe portativ devin abia târziu sesizabile. Nu există un comentariu, nu există o morală explicită, moartea este acolo, în miezul incandescent al tinereții, este o chemare care șoptește din când în când numele unuia dintre noi, fără ca nimeni altcineva să-i audă șoapta. Recviemul intonat ironic de unul dintre cei cinci tineri într-un context al exuberanței revine grav pe final ca fundal sonor al unei fotografii de
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
mea cu gânduri. Bunica, și ea emoționată, îmi mulțumește: '' Nu vă imaginați cât de bucuros o să fie, azi e ziua lui!'' Mă ridic din nou, îi spun ''La mulți ani, Pistruiatule...'', dar bunica se apropie de urechea mea și îmi șoptește: ''E ziua lui... Și azi, de ziua lui, săracul, am îngropat-o pe maică-sa! '' A fost momentul ăla când nu mai vrei să auzi nimic altceva, când îți dai seama că gândurile tale sunt nimicuri, când, pur si simplu
Morar, despre o tragedie cumplită: De ziua lui, am îngropat-o pe mama sa () [Corola-journal/Journalistic/44246_a_45571]
-
de chipuri și de ipostaze lui Hlestakov al său, din Revizorul său de la Comedie. Ne-am rătăcit, de cîteva ori, împreună, în buzunarele cu povești din sufletul nostru. Timid și tandru, a agățat, deasupra patului băiatului meu un tablou, „Atelier”, șoptindu-i, altfel spus, cît de minunată este intimitatea unui artist. Cît de simplă și cît de plină de el însuși. Luca al meu a crescut cu ochii pe această imagine, care îl însoțește, orice schimbări ar fi pe lume și
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
pact pentru Sănătate, prin negocieri între Putere și Opoziție, similar Pactului pentru Educație. Nu a fost dezbatere, a venit doar președintele la o conferință și ne-a spus că trebuie repede să adoptăm asigurări private, după care cineva ne-a șoptit că vor fi și polițe suplimentare, undeva de 10 euro", a mai spus Nicolae Bănicioiu. Deputatul PSD a anunțat că USL va demara consultări și cu colegiile medicilor și cu asociațiile de pacienți, cu profesioniștii, cu cei implicați în acest
Privatizarea spitalelor, adevărata miză a lui Băsescu în Sănătate, acuză PSD () [Corola-journal/Journalistic/46464_a_47789]
-
ca aceasta. Întâmplări care i-ar fi uimit pe toți, însă ar fi fost păcat să se facă tam-tam în jurul lor, așa că rămâneau ascunse de ochii lumii. Probabil că existau mult mai multe astfel de cazuri decât credeau oamenii. - Mâine... șopti Mutsuko. - Mâine? - Vreți să cumpărați un aparat de fotografiat și să-mi faceți niște poze? - Da, vreau. Trebuie neapărat să te fotografiez. - Da. - Ce mă bucur! - De ce? - Mă temeam că mâine-dimineață o să dispari. - Nu, o să fiu tot aici. - Ce bine
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
se aduceau forțe de muncă noi. De când începuse războiul se producea prea puțin combustibil, lipsea mâna de lucru, erau luați prizonierii, încărcați și duși acolo unde era nevoie. Chiar și femeile, așa se auzea din zvonurile pe care și le șopteau asistentele, lucrau în fabrici pe brânci, până nu mai puteau nici munci, nici bea, nici mânca, iar într-o bună zi, încetau să mai respire. Ea îi văzuse fața evadatului, își ridicase capul și ea îl privise în ochi, în
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
are Accidentul, cînd Paul își manifestă iritarea că „femeia aceasta”, adică Nora, „intră în viața lui prin porțile cele mai secrete”. Devierea bruscă de la această linie romanescă scontată se întrevede și din reapariția, cu încărcătură mistică, a cuvîntului în versul șoptit de Gunther: „... ans Tor auf dunklen Pfaden”, marcînd intrarea Norei și a lui Paul pe teritoriul misterios, interzis, al lumii de sus, nelipsit nici de vagi reminiscențe gotice. Căci, atunci cînd Nora încearcă să descîlcească cîteva fire din istoria opacă
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
o pricină de flatare a mîndriei să n-ai precursori și să simți cum, prin felul în care atingi o temă, te rupi de tiparele trecutului. La mijloc nu e doar conștiința singularității, acea formă teribilă de voluptate care îți șoptește că propria gîndire începe cu tine, ci mai e orgoliul primogeniturii: o generație spontanee redusă la un singur individ, cel în al cărui creier s-a ivit noutatea și care tremură de bucuria de a se ști primul. În filozofie
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
teatru ca o scoică ce închide greutatea cuvîntului și a celor ce se nasc din el, fantasme, pașii actorilor, imaginația regizorilor, desenele scenografilor. Magia teatrului. Suflul, palpitația lui. Am povestit atunci totul. Dar nu m-am săturat mult timp să șoptesc în gînd, de mii de ori, „bravobravobravobravobravo” celor care au făcut posibilă minunea. Mi s-a părut că praful unei veri caniculare va duce cu el și urmele trecerii mele pe acolo. La întoarcere, în tren, am vorbit cu fiul
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
mai avea cui și de ce să dea socoteală... Picătura chinezească în urechea mea: „I-am promis Mihaelei”. Într-o duminică, la o mică masă de familie, Marius a trecut cu fetița lui ca să aducă flori sărbătoritei. Peste mine, i-a șoptit lui Radu Beligan: „Mă duce cu vorba de doi ani. Trebuie să facem ceva la Teatrul din Caracal pentru Iordache. Am promis.” Meșterul s-a întors, m-a privit și a rostit precipitat: „Hai să o facem și pe asta
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
scumpilor, le zic, mulțumesc mulțumesc mulțumesc. Râd și ei, și uite-așa, între o cafteală și o bulgăreală cu căcat se poate spune că realmente ne înțelegem splendid unii cu alții. „Asta-i toată frumusețea într-o colonie penitenciară, îi șoptesc eu ușii mele, faptul că suntem toți în același căcat, și zeghea și curcanii și chiar și Comandantul. Nu-i așa? Zi și tu, nu-i așa?!” „Nu!”, răcnește Pobjoy chelarul de dincolo de ușă și împinge zăvorul la loc, însă
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
face în paralel două facultăți: Teologia (1931-1935) și Istoria (1931-1936), unde audiindu-l pe Iorga, e martorul vulcanicei sale faconde, de unde și nostima amintire pe care o redă în volumul Bucuriile suferinței: cînd orele cuvenite cursului se terminau, Iorga le șoptea studenților: „Numai puțin să stați și termin imediat” și mai urma o oră de șuvoi retoric, la capătul căreia scenariul se repeta, pentru ca într-un final, la despărțire, profesorul să plece nemulțumit de cît de puțin le spusese studenților, în timp ce
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
îmi zdrobește falangele/ cu o riglă de fier/ dragoste dată afară din casă/ tu știi dragostea/ doar ca pe-o fugă de-acasă/ gâfâi sub mine/ ca la capătul fugii/ și la capăt nu te-așteaptă/ nimic/ nimeni nici măcar eu/ șoptești dragoste cu noduri în gât/ asculți tremurând/ casa ta/ cum te izbește în ușă/ dragostea lor amenință/ ne vor scoate de păr/ goi pe casa scărilor/ ne vor vorbi în limba lor/ limba noastră de dragoste.” (p. 23) Nu altul
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
în ea, așa cum se întâmpla adesea când se apropia momentul să plec. Câteodată mă blestema, alteori mă îmbrățișa și plângea. Iar într-o noapte târziu, aproape de zori, a început grindina. Ne-am ghemuit în pieile de oaie și i-am șoptit cuvinte liniștitoare Pilei, încercând să acopăr păcănitul. Prezentare și traducere de Ștefania Mihalache 1 Hibernia - vechea denumire romană a Irlandei. 2 Blondul Djarf. 3 Rege al Aquitaniei din 781 și rege al francilor alături de Carol cel Mare, din 813. (volum
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
să-i numesc aici pe toți. Esrig și Popescu Udriște anunță, într-o noapte, că sînt gata cu decorul la „Troilus”. Toată lumea se adună la teatru. Cu dorință. Fără nici o ezitare. Miracolul era în fiecare. Demult, Sanda Manu mi-a șoptit despre noaptea aceea:„Era o stare de grație!...”. Poate și de asta am folosit, de atunci, foarte rar și cu mare grijă cuvintele astea. Au fost turnee și premii, reacții și ovații la Paris, în Germania, Israel, la București. Doamne
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
și nu numai, Dan Grigore a ținut o conferință la Teatrul Național din București. A pus acea duminică sub semnul reverenței față de un popor, și unul încercat, plin de demnitate. Anvergura intelectuală reverberează și în detalii, în tușe fine care șoptesc ceva despre un anume fel de sensibilitate. De vulnerabilitate. După un an, adică acum, recent, fugind spre Casa Enescu de pe Calea Victoriei ca să nu întîrzii la un master class Dan Grigore, am auzit clopotele bătînd. Mi-am dat seama brusc în
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
pe la microfon, se prezentau, citeau câteva paragrafe în limba maternă, apoi câțiva actori ofereau în engleză pasaje ample din cărțile cu pricina), când H., prietenul cu care mă găseam în librărie, mi-a făcut semn cu cotul și mi-a șoptit, cu ochii larg deschiși de uimire: „Uită-te la fata aceea: e desculță!” Sigur, New Yorkul e locul tuturor bizareriilor, și n-ar fi trebuit să ne mire nimic. Dar ceva era totuși frapant: tânăra nu părea să fie genul
Despre decență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5054_a_6379]
-
nu doar la saț, ci și la credință după tăgadă - „îl urcă-n soare și-l cunoaște”, cheamă tot un vers din Arghezi, mult mai explicit: „Ca să mă frângă-n soare, schimbat prin moarte-n pâine,/ Și fraților din urmă, șoptind să mă împartă.” Poate fi prea mult să-l vedem, în linia ghicitorilor folclorice, în „ceasornicul fără minutar” pe cocoșul Evangheliilor, care adeverește nestatornicia, neastâmpă rul, la urma urmei, neputința de-a ține de-o lege, însă ideea sfâr- șitului
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
înregistrat candidatura în perspectiva viitoarelor alegeri prezidențiale. Televiziunea de stat a difuzat imagini cu Ahmadinejad zâmbind, în timp ce-și însoțea consilierul. Camerele de filmat l-au surprins pe liderul de la Teheran într-un moment cu garda jos. El îi șoptea viitorului candidat că, în cazul în care va fi întrebat de ce este însoțit de președinte, să răspundă că șeful statului "are zi liberă" și că, în consecință, poate fi considerat drept persoană privată. Ahmadinejad însuși nu mai poate candida la
Ce președinte de stat riscă 74 de lovituri de bici și de ce by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/56221_a_57546]
-
și simt cum mi se formează picioarele,/ mîinile, coșul pieptului, și inima/ și sprîncenele și ochii și buzele / care vorbesc”. Nașterea Mîntuitorului, evocată în liniile-i consacrate, apare ermetică precum un anume gen de poezie: „ a sosit noaptea, curînd vom șopti, / între cei patru pereți ce freamătă ca / membranele tobelor. alături asinul și vitele. / rumegînd./ aici încep gemetele fecioarei cuprinsă de dureri. / șoptesc sau plîng. iubi-Te-voi. / dintr-un vas curge puțină lumină. Și nici o ușă”. Totul e scăldat în
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
evocată în liniile-i consacrate, apare ermetică precum un anume gen de poezie: „ a sosit noaptea, curînd vom șopti, / între cei patru pereți ce freamătă ca / membranele tobelor. alături asinul și vitele. / rumegînd./ aici încep gemetele fecioarei cuprinsă de dureri. / șoptesc sau plîng. iubi-Te-voi. / dintr-un vas curge puțină lumină. Și nici o ușă”. Totul e scăldat în atmosfera paradiziacă a prunciei. Într-un fel, poetul se copilărește prin meșteșugul său, copilărindu-se încă o dată prin cufundarea în ingenuitatea credin-
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
dintre cele șase Elegii, câte cuprinde grupajul: „Să sucești gâtul poemului șsubl. meaț/ când afli că el se scrie și în afara ta?/ Chinuitoare revoltă și fără obiect./ Nu-ți fie teamă:/ există oricând cineva/ (o gură lipicioasă)/ care să-ți șoptească adevărul zilei de mâine/ și istoriei dinapoi.” Cu toată încărcătura lui aluzivă, versul acesta n-are nimic de-a face cu celebra indicație a lui Verlaine („Prends l’éloquence et tords-lui son cou!”). Altele sunt resorturile lui și, în mod
Sfidarea retoricii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5483_a_6808]
-
lui Rembrandt inspirat de Îngerul năsos... cu nas mare... bătut de un snop puternic de raze luminoase... Îngerul privind atent minunea ce este pe cale să se producă înaintea Ideii ajunsă manuscris care se materializează, gata întocmindu- se... - Atenție!, pare că șoptește Îngerul inspirator, fermecat de ce vede, arătând uimit cu bărbia... Matei al lui Rembrandt se uită la inspirația lui ca-ntr-o oglindă a spiritului. O panglică împarte părul bogat în două - totul este aurit, manuscrisul pare incendiat -, parcă a luat
Marsyas răstignit... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5507_a_6832]
-
geamănă - sînt în cer. De ce? Pentru că așa a fost să fie. Și Bunicul Popo al Mayei este în Cer, de la un momnet dat. Iar Infernul se întinde pe pămînt în cartea Isabelei Allende. În Infern, cine te iubește? Dumnezeu, îmi șoptește Fata mea din curcubeu.
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]