1,603 matches
-
I le voi oferi Velundei. Sunt pentru Zeiță. Dă-mi-le mie. Ești nebun, ăsta-i un sacrilegiu! Băiatul se dădu înapoi; Vitellius nu reuși să ia prăjiturile. — O să-i pun pe cei din escortă să te jupoaie de viu, șuieră Vitellius. Dă-mi măcar o prăjitură, una. Dacă pui să fiu ucis, cine va mai fi bucătarul tău personal? Nimeni nu știe să facă mâncărurile pe care le gătesc eu. Listarius o porni repede pe cărare. — De asta ești așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
eu. Eu am fost proclamat imperator! Și-apoi, unde-i vasul cu tămâie? Nu mi-ai spus tu că vinul și tămâia sunt simbolurile puterii absolute? Dă-mi și tămâie. Ausper vărsă vinul în zăpadă. — Nu vezi că pare sânge? șuieră el. Fusese o viziune? Vitellius privi în jur - Ausper dispăruse. Se uită la petele roșii de la picioarele sale, apoi la soldați, care nu păreau să fi văzut scena. Își dădu seama că-i era foame. Comandantul escortei se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se gândi Valerius. O clipă, își dori să-l pocnească pe vecinul său drept în față. Oftă și strânse din dinți, neliniștit. Gândul că putea să-l vadă pe Salix murind îl tulbura. — O să învingă, idiotule... De ce te temi? îi șuieră grăsanul la ureche, ca și cum i-ar fi citit gândul. Punem pariu? Un vuiet anunță intrarea campionului lui Vitellius. Skorpius nu intră în arenă pe poarta laterală, ca Salix. În strigătele entuziaste ale mulțimii, se ivi de sub pământ. Apăru mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fost nevoie de oamenii ăștia în bătălia de la Bedriacum, care a urmat... Dar ei n-au fost acolo, și nici împăratul n-a fost, iar moralul soldaților, care aveau încredere numai în el, a scăzut. — N-a fost în stare! șuieră Antonius. Povestește-mi bătălia de la Bedriacum... — Au fost niște neînțelegeri între mai-marii armatei noastre. N-am reușit să aflu cauza, se spune că invidia... Dar Annius Gallus, Suetonius Paulinus, Spurinna și chiar Marius Celsus au fost înlăturați din fruntea armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a-și pune coiful, Valerius se întoarse spre Flamma, care-i răspunse cu un surâs, sigur pe sine. Erau singuri în centrul arenei ce se întindea în jurul lor asemenea unui deșert populat de fantome. — O să te înving din patru mișcări, șuieră Flamma făcând un pas spre el. Ticălosule! — Fecior de târfă! Violator de femei! răspunse Valerius batjocoritor. O să te trimit pe plajele morților cu un șut în fund. Își puse coiful. Nici un servitor nu veni să-l ajute. Arbitrul privi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
neașteptat, îi înfipse brusc vârful pumnalului în umăr, în punctul în care știa că rana nu era gravă, dar era foarte dureroasă. Sângele țâșni. Flamma scoase un strigăt; sângele îi șiroia de-a lungul brațului, prelingându-se în nisip. — Nenorocitule, șuieră Flamma, dar Valerius se îndepărtase deja, asurzit de strigătele mulțimii. Se opri. Îi făcu semn lui Flamma să-și ia tridentul și să continue lupta de la egal la egal. Publicul era în delir. Umilit de clemența lui Valerius, Flamma luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aplecă și-i șopti la ureche: — Orpheus... Ai văzut cum l-a învins pe Flamma? De astăzi, el va fi cel mai bun gladiator, după Skorpius al tău. Adu-ți aminte ce a spus preoteasa... Ce știi tu despre asta? șuieră Vitellius întorcându-se spre el, dar chipul lui Listarius era impasibil. — Eram acolo, împăratule. Ai uitat? Cei doi se priviră îndelung. În cele din urmă, Vitellius îi făcu un semn: — Taci! Tu să taci! Listarius făcu un pas în lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu toate că avea umărul bandajat și brațul legat de gât. Zâmbetul lui sincer mai risipi tensiunea ce domnea în acea adunare, de parcă simpla lui prezență era de-ajuns pentru a-i liniști pe soldați. — Zeflemitor și greu de stăpânit, ca întotdeauna, șuieră Tampius. După ce i-a făcut medicul nostru nepriceput, ar trebui să sufere îngrozitor, dar el... Uită-te la el! — Te surprinde tăria lui de spirit, puterea de a îndura durerea sau demnitatea lui? întrebă Cornelius Fuscus întorcându-se spre Tampius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dar vânătorii? Bucătarul-șef trecea prin fața coșurilor pline de pești, urmat de ajutoarele sale. Oftă. — La banchet au fost invitați cei mai de vază oameni ai Romei... Va veni și Flavius Sabinus, prefectul orașului și fratele împăratului Vespasianus... — Ești nebun? șuieră Lucilius, privind suspicios în jur. Nu știi că e interzis să vorbești despre Vespasianus? Nu știi că nu el este împăratul, ci Vitellius al nostru? El e singurul împărat, divinul... Iar Vitellius nu vrea să se știe că Vespasianus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și crede că are sub control tot Imperiul... Nu vrea să audă ce se întâmplă în provincii. Lucilius își scărpină nasul ascuțit. — Mie mi se pare că împăratul nostru are adepți peste tot... — Doar nu crezi tot ce spun mesagerii! șuieră primul ajutor de bucătar. Știi câți îl ajută pe Vespasianus în Orient? Chiar și regina Berenice din Judaea, care e îndrăgostită de Titus, fiul lui Vespasianus... Îl vor ajuta și cei din Pontus și din Armenia. Vespasianus face recrutări, bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aflau alți doi gladiatori, zdrobind picioarele unuia dintre ei. Gladiatorul zgâria pământul cu unghiile, urlând de durere. Celălalt era deja mort. — I-am nimerit! Glasul lui Flamma răsună triumfător, în aplauzele publicului. Alergă spre scorpiones și ordonă atacul. Patru săgeți șuierară prin aer, străpungând gâtul unui gladiator și pieptul altuia. Impactul fu atât de violent, încât cei doi fură proiectați în spate și se loviră de trac, care se dădu la o parte cu un strigăt, stropit de sângele tovarășilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asemenea lui Salix. Asta era vestea pe care voia să i-o dea ambasadorul roman? — Fratele meu? Ce... — Împăratul meu a hotărât să-l pună pe Skorpius să lupte împotriva lui Orpheus. Antonius îl apucă pe Cerpicus de braț. — Glumești! șuieră. Ausper, prezicătorul, i-a spus lui Vitellius că puterea lui va lua sfârșit dacă Skorpius va lupta cu Orpheus... Crezi că nu știu asta? Vitellius nu poate să nu țină seama de profeția asta, nu poate să-i aducă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asupra lui și-i puse mânerul tridentului de-a latul pe coif, apăsând cu putere, de parcă ar fi vrut să-l îngroape pe Valerius în nisip. Valerius dădea din mâini și din picioare, din ce în ce mai slab. Înfige-i pumnalul în șold, șuieră Marcus, ca și cum Valerius l-ar fi putut auzi. Ripostează! Deodată, Valerius ridică mâna dreaptă și înfipse lama în fesa stângă a lui Skorpius. Marcus înțelese că mișcările lipsite de vlagă ale lui Valerius fuseseră o tactică menită să-l inducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
paznicul. El e în drum spre Tarracina... A fugit, vă spun... Eu sunt paznicul grădinilor. Soldații îi dădură drumul și ieșiră în grabă. Vitellius râse în sinea lui, nevenindu-i să creadă că reușise să se salveze. — Buni de nimic! șuieră disprețuitor și ieși din gheretă. Se strădui să nu șchiopăteze, deoarece lumea știa că împăratul era înalt, gras și șchiop. Se amestecă printre oamenii care dăduseră năvală în grădină. Unii dintre ei purtau torțe aprinse, ce străluceau în întuneric. Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să mă apere, să mă trezească din acest animism păgân. Remușcările, pasiunile s-au frânt la jumătatea drumului. Un copac se zbate cu vocile lui, se apleacă la pământ, se înalță spre cer cu frunzele cunună, atinge iarba, o arde șuierând. Apa crește și îl învăluie până la glezne, până la genunchi; îi sugrumă mijlocul și îi despică aripile. Eram pe masa de operație, lângă mine bântuirea mare punea ordine în ritm, în mișcarea vocilor. Fenomen spiritualist S-au pierdut cheile de la casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
După Roșiianu, Hamza și Coșarcă, lumea așteaptă să apară pe ecran o cămilă. În Puterea, un titlu plin de prospețime: Salvă de tun și șuier de șarpe. Alcătuit literă cu literă de Liana Șega. Draga mea Liana: șarpele sîsÎie, nu șuieră. Locomotiva șuieră. Că-ți vine să i te așezi pe șine. La rigoare, dacă vrem să facem poezie, putem versifica fără teama de-a greși prea mult, ceva În sensul că șarpele (reprezentat de locomotivă) face tu-tuu. Sau invers. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Hamza și Coșarcă, lumea așteaptă să apară pe ecran o cămilă. În Puterea, un titlu plin de prospețime: Salvă de tun și șuier de șarpe. Alcătuit literă cu literă de Liana Șega. Draga mea Liana: șarpele sîsÎie, nu șuieră. Locomotiva șuieră. Că-ți vine să i te așezi pe șine. La rigoare, dacă vrem să facem poezie, putem versifica fără teama de-a greși prea mult, ceva În sensul că șarpele (reprezentat de locomotivă) face tu-tuu. Sau invers. Pe altă coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu miros de iarbă uscată și benzină. Zărise de departe arborele crescut singuratic și îi fluieră scurt, să se îndrepte într-acolo, să se odihnească. Dar Zamfira îi făcu semn cu brațul să meargă înainte, după el. - Nous sommes foutus! șuieră Darie printre dinți. Ar fi vrut să poată scuipa, ca Iliescu, dar gura îi era uscată, și în acea clipă simți, cu surprindere, aproape cu spaimă, că i se face dintr-o dată frig. Încercă să grăbească pasul dar aproape nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
credeți că se află acum frontul? Căci de câteva zile nu se mai aud nici brandurile, nici artileria noastră... -Dacă se dezlănțuie curând contraatacul german, făcu Iliescu, ne pomenim cu frontul peste noi într-o zi, două. - Nous sommes foutus! șuieră printre dinți Darie. Foutus pour l'éternité! Încercă să adoarmă din nou, dar arșița i se părea mai înăbușitoare ca altădată, și oricum ar fi încercat să se așeze între porumbi, brațul rănit zvâcnea, parcă tot mai plin de sânge
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ar trebui să te repezi și d-ta până la Slatina, spuse. Poate te trezești din nou în anul 1966. Și... Dar îi întîlni privirile, îl văzu cum trage cu sete din țigară și tăcu, zâmbind încurcat. - Nu vă mai astîmpărați! șuieră printre dinți, strivind țigarea cu piciorul. Vă țineți de prostii. În loc să vă vedeți de treabă... II Când, o jumătate de ceas în urmă, ieși de la alimentară, îl găsi rezemat cu spatele de zid, așteptîndu-l. - Pantelimon, îl întrebă, de când îl cunoști
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
foarte aproape de obrazul lui Pantelimon. - Dar dacă ai înțeles asta, cum de n-ai înțeles legătura cu 1966? Căci Zevedei ți-a vorbit de 1966 iar nu de 1960 sau 1956! Îl privi din nou, cu pleoapele mult apropiate, apoi șuieră printre dinți. - Prea ne credeți proști, tovarășe! - Eu, tovarășe? exclamă Pantelimon lipindu-și mâna liberă de piept. - Nu vă mai astîmpărați! Apoi, întorcîndu-se brusc către tânărul cu șapcă. - Ce era cu Slatina? Îl cunoaște cineva? - E de la aceeași secție cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șanțurile astea le-au pregătit pentru noi. Își închipuie c-au să câștige bătălia, și pentru că, probabil, au hotărât să nu mai ia prizonieri, ne-au săpat gropile din timp." Fără să-și dezlipească privirile de ale mele, von Balthasar șuieră câteva minute. Leopold tăcu, zâmbind încurcat. - Ce e cu șanțurile din marginea satului? mă întrebă von Balthasar. Cine v-a dat ordin să le săpați? Mă așteptam la întrebare, știam ce-am să răspund, și totuși îmi era frică. - Căutăm
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai e deloc verde, adică sănătos și în putere. Dar ce se întâmplă acum? Stop! Nu putem intra. O doamnă bătrână-bătrână, cu fața zbârcită- zbârcită și mâinile pline de brățări și inele a apărut deodată în fața noastră și ne-a șuierat. „Stop!”. Pusă pe fapte bune, Ana îi aruncă mingea ei colorată care întinerește pe oricine aducându-l la vârsta copilăriei, dar doamna se face că n-o vede și mingea cade pe jos... Ana se sperie puțin dar imediat apoi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
scaun și Îl aud pe Bladesey cum plînge, — Brooosss... — ...pe cînd mă Îndepărtez. Afară Îmi recapăt stăpînirea de sine. Arăt cu degetul mare spre camera de interogatorii. — Nu-i Întreg. La cap n pula mea. Nu-i da cafea labagiului, șuier eu spre bietul bulangiu În uniformă care e puțin zguduit. — Bine, șefule, zice el cu umilință. Îmi place ofițerul ăsta. Îmi place să mi se spună „șefule“. E un termen cu care unii bulangii de prin zonă o să trebuiască să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nimici. Ei bine prietene, solexul meu este solid și sînt hotărît să nu ies prin curulețul tău arătos În zona crepusculară a canalizării din mîndrul oraș Edina. Colacul drag de closet al Scoției00000000000trebuie să Încerc să nu mă mișc000000000000000 00000000000000000000000000000000000 șuierat În 00000000hai fă ochișori Bruce 00 vracii sînt cu toții niște rahați 00000000000poți să mănînci? Nu, nusă surori la orice oră. cred că poți 00000000000000000000000 O 00pentru noi ceilalți de aici dinăuntru Bruce 000000i sînt un aspect al spitalului0000000000000000000000000000000000000000000lîngă mine. 000000000000000000000000000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]