1,581 matches
-
niciodată, iar acest lucru nu mai uimește pe nimeni. Adevărul ultim, absolut, diferă de la pacient la pacient. Omul-paie, femeia-salcie, femeia-girafă, femeia-șarpe, bărbatul-lumânare, omul-toacă, omul-pasăre, omul-gât, oameni-mâini, oameni-picior, oameni-cai sunt Într-o continuă metamorfozare au fiecare propriul adevăr. Alături de ei, „intră, șuierând pe nări, omul-locomotivă, trăgând În urma lui un număr de douăzeci și patru de vagoane, acoperite de panglici și steaguri tricolore, cu roțile mânjite de macaroane și compot...“. O carte bine elaborată Încă de la apariția sa la Începuturile erei industrializării, trenul i-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
mai infernale forme ale geloziei... Nu le-aș dori nimănui experiențele mele „pe viu“... Chit că sunt, după potolire, un veșnic izvor de literă fragedă, puternic izbită În pagina capricioasă... Înrămurată În fel și chip de crengi frunzoase, clipocitoare-n vântul șuierând purpuriu, din clipele de restriște amoroasă... adiind abia În răstimpurile de falsă acalmie... Fiindcă, vrem, nu vrem, ne este imposibil să nu fim geloși! Efectul exorcizărilor ține doar cât auzim jurământul de castitate și credință al femeii dragi; pândirile, aparențele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
roman absolut magic, mi-a oferit o senzație pe care nu am mai trăit-o de la Lanark-ul scoțian: poți face abstracție de stratul-substratul politic, alegoric sau cum vrei să-i spui. Contează atât de mult acele descrieri ale iernii care șuieră prin izbă, când lași cartea și o iei la goană de frica Zâtului, încât poți pricepe că ceea ce te gonește nu e altceva decât Răul din tine, cel capabil să ucidă în orice clipă, chiar acum... Poți elimina din gândirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Când îl văd, gândesc că plouă; În fântână stă,-n cântare Și în mâinile-amândouă. Cu ,,â’’ scriem România; Un sfânt nume, mândră țară; Vom păstra pământul, glia, Niciodată să nu piară! Când românul râde, cântă Soarele în crâng și vântul, Șuierând blând, când se-avântă, Poartă zâmbetul, cuvântul. Când românul nostru plânge, Plânge lângă el pământul, Izvorând dureri și sânge, Întristând, frângând și cântul. Ești copil isteț, ai minte; Poți ușor să afli dacă ,,Â’’ apare în cuvinte. Câți de ,,â
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
ce nu funcționează, cerșetori care nu s-au mai spălat de douăzeci de ani, vânzători improvizați de ziare - și, deasupra tuturor capetelor noastre înfierbântate, anunțuri panicate ale unor oficialități feminine lansând întruna avertismente. „Nu vă apropiați de marginea peronului!“, ne șuiera azi dimineață o voce glisând către isterie, în timp ce marea de oameni umpluse peronul, în așteptarea unui tren care nu mai venea. „Un alt tren va veni peste 30 de secunde“, ne ispitea aceeași voce; „și după el un altul, tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
va fi unde să-și ancoreze definitiv partidul și să se topească pe cale naturală. Fiind legat organic de mediul de afaceri, până la urmă PUR va ieși la liman tot în dreapta spectrului, oricâte piruete păguboase va mai face. VÂNTUL SCHIMBĂRII: CÂT ȘUIERĂ ȘI CÂT BATE Hotărât lucru, actuala putere n-are o sarcină ușoară: să transforme societatea românească într una compatibilă cu Uniunea Europeană și în același timp să facă gestiunea curentă la un nivel superior PSD-ului. Asta înseamnă să ai oameni
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
dinaintea atacului soldații nu dormiseră deloc, în ochii lor se vedea hotărârea de a înfrunta primejdia și moartea. Coloana de atac a Regimentului 16 Dorobanți înainta fără teamă prin spatele movilei, la nord de reduta Grivița, deși gloanțele apărătorilor turci șuierau pe deasupra lor, apropiindu-se neînfricați de șanțurile redutei. Fiind contraatacați puternic de către dușman, inimoșii dorobanți au trebuit să se replieze de trei ori pe pozițiile lor de dinainte. După al patrulea asalt, spre seară, către orele 18,30, prin lupte
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Fenena e un rol superb, dar l-am întrebat pe Rolf Liebermann de ce nu îl distribuie unei mezzosoprane tinere, care să își facă, astfel, debutul la Operă. S-a uitat la mine ca la o altă arătare și mi-a șuierat: "și tu, și Carlo Cossutta sunteți doi proști! Eu vă ofer o lună de odihnă, acasă, vă mai și plătesc bine pentru asta, iar voi faceți nazuri?" La unul dintre spectacole, în ultimul act, eu trebuia să o aștept pe
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
De zbenguielile noastre din curte nu mai țin minte nimic. De mine știu însă că aveam obiceiul să alerg ca un nebun, plin de sudoare și cu fața roșie ca focul, în jurul marelui rond de flori din mijlocul curții, scoțând șuiere ca o locomotivă cu aburi în călduri și refuzând să mă opresc, în ciuda oricăror somații. Ca să vin la masă, trebuia să fiu oprit cu forța și să încasez o corecțiune strașnică. Bătaie mâncam zadarnic și pentru comportamentul meu incorigibil când
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
plată, mică și imponderabilă, precum Alaska. Am ieșit la aer. Deasupra capului aveam brazi înalți, uscați, care se luptau, se frângeau între ei. Dimineața se pârlise pe buzele verii, după-amiaza sângera în poala toamnei. Mergeam pe sub malul surpat, mestecenii canadieni șuierau deasupra. Stuful se apleca peste apa verde. Pe un tăpșan - un crucifix din lemn de mesteacăn, lăsat de cercetașii care își ridicaseră cortul acolo. Copacii răspândeau raze lungi și roșii. Aerul vuia de un zgomot sălbatic, un zgomot fără păsări
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
atât să fie lăsată în pace, cât să răspândească ubicuu pacea, armonia, stabilitatea lucrurilor la un loc al lor și a oamenilor într-o mulțumire netulburată. Voia să liniștească ceea ce o neliniștea, deși n-ar fi fost chiar gata să șuiere cu ardoare romantică "în veci nu mă voi da bătută!" Felul ei de-a fi dovedea că, într-o anumită măsură, ființa umană poate deprinde trăsături cu care nu s-a născut; dar orice învăț își are dezvățul și orice
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
reproducându-se. Cine se aseamănă se adună, tradiția și Înțelepciunea veche e Întotdeauna utilizabilă, nu-i așa? Am Încercat aceste disocieri deloc Întâmplător. Ne confruntăm, de o vreme, cu un fenomen extrem de deprimant: cu agresivitatea, uneori manifestă, grosieră, semeață, alteori șuierată sau strepezită printre dinți, a unor indivizi sclivisiți, cu diplome și/sau poziții, care au toate trăsăturile grobianului, minus aparența. Un ștaif care acoperă cu greu conținutul. Pe unii Îi Întâlnesc adesea, pe alții i-am asistat, Într-o vreme
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
câțiva ani, cineva îmi povestea despre demersul unui mega-escroc. Iritat că a început să i se pună întrebări prea apăsate, a cerut să fie primit de „Șefu’” A fost. Plictisit de discursul ambiguu al politicianului, l-a întrerupt și a șuierat: „Domnuuu..., ai uitat de metrul ăla cub de dolari pe care ți l-am dat la alegeri?”. În loc să fie dat afară pe ușă, escrocul a fost dat afară din anchetă. Deci, la o adică, tot ceea ce are de făcut un
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
îl apropie de casă, că sborul aici, în stepă, este cel mai plăcut lucru din lume. *** Ascult cum bubue tunurile artileriei grele din direcția Stalingradului. Bum, bum. Vântul s-a ridicat din nou. Bate puternic în obloane și mișcă geamurile, șuierând jalnic. Suflă în rafale, ridică nori de praf trântindu-i supărat în pereți. Mă scol și ies cu Moț în curte. Luna nu se mai vede. Stelele par infinit de sus și sunt așa de sclipitoare, cum n-am mai
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
divizia a doua blindată condusă de generalul Leclerc, care pătrunde în Paris pe 25 august. Cu nervii întinși la maximum, însuflețită de speranță, tânăra privește și ascultă, din balcon, ultimele și cele mai înverșunate lupte de stradă. Gloanțele îi trec șuierând pe deasupra capului, însă Micheline este "ferm convinsă că n-o vor atinge". Înainte chiar de semnarea capitulării trupelor germane, care va avea loc în seara respectivă, "Parisul, împodobit pretutindeni, pare un buchet de flori". La ferestre și în balcoane răsar
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de mână și mi-ai făcut semn să te urmez. Alături de tine am colindat locuri prin care nu mai fusesem niciodată. Pe unde treceam, găseam Incrustat doar numele tău, iarbă care se strivea sub piciorul meu șoptea numele tău, vântul șuiera printre copaci numele tău. S-a Inserat și printre crengile castanilor priveam cerul. Că Într-o expoziție numele tău apăru pe cer - lozinca pentru eternitate. Am vrut să te strig, să-ți arăt, dar tu nu mai erai lângă mine
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ultimele versuri distonează oarecum cu restul piesei și marchează mai degrabă convențional legătura cu modelul eschilian : Nu, nu ! sunt remușcări !/ Sunt furiile, uite... în jurul meu... în zări.../ Femei cu șerpi în plete și boturi de hiene.../ Fugiți, eumenide, nu-mi șuierați viclene... (V, p. 398). Mai sugestive pentru poziția autorului român sunt, parcă, unele replici atribuite Klytemnestrei. Ea constatase impasibilitatea celor de sus față de sentința nedreaptă împotriva Ifigeniei (Dreptate cui i-aș cere ?/ Nu mai veghează nimeni ? Nu-i nimeni peste
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de un mare maestru în veninuri bucureștene: "Matei Caragiale!" Numele ăsta nu-i spunea nimic lui Arcadi, dar mirosi capcana și, de altminteri, era departe de a fi epuizat muniția unui oraș care le rezistase nemților eroic: "Anna Ahmatova!" "Shakespeare", șuieră Ahile, punându-și pe fugă, cu artileria grea, adversarul depărtat, foarte depărtat de Leningrad. Lasă-l să rămână pe tristele tărâmuri unde-și aflase moartea Desdemona cea inocentă, victimă a unui soț impulsiv! "Goethe!", replică iute Arcadi, parcurgând cu toată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la căderea nopții, tocmai cuplurilor legitime. Îi ține un discurs ferm, dar echilibrat, pregătit dinainte. Moara stricată, care adulmecase deja mireasma de viorele, îl ascultă roșie de furie stăpânită și se străduiește, abilă, să-l tragă de limbă. La sfârșit, șuieră printre dinți: Foarte bine, ocupă-te de formalități și termină cât mai iute posibil!" Deși surprins și puțin vexat (după douăzeci de ani, femeia asta insensibilă se desparte de el fără o lacrimă!), începe să caute un avocat bun. Cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
apropierea artileriei cerești. O suflare de vânt puternică trecu pe lângă noi neobservată. Îndată, peste toloaca dintre Rădăuți și Frătăuții Vechi se dezlănțui furtuna. Ploua cu stropi mari și reci întruna. Șiroaie de apă porniră printre iarbă, înnecând-o. În răstimpuri vântul șuiera, gemea și striga parcă după ajutor. Fulgere puternice, luminoase brăzdau toloaca, care clocotea sub descărcările tunetelor. Sub zgomotul ploii, șanțurile dintre ogoare s-au umplut cu apă, s-au umflat și-au început vaietul. Urlau degeaba. Nimeni nu le putea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că nu puteam admira peisajul spectaculos, bine sprijinit în pedale, ședeam fixat pe șeaua din piele, în timp ce bicicleta mă purta cu viteza maximă acceptabilă, permisă instinctiv de înclinarea drumului, de curbele deosebit de periculoase, care nu se mai sfârșeau. Vântul îmi șuiera la urechi. Înaintea fiecărei curbe periculoase, fără voie încercam să- mi închipui ce s-ar fi întâmplat dacă pierdeam controlul direcției, sau dacă - pur și simplu - mă dezechilibram o fracțiune de secundă. Undeva am depășit un ARO accidentat și la
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
grozave asocieri pentru a descrie starea meditativă în care am intrat brusc și percepția avută pentru Kundalini. Cert este că am obținut o coloană fermă, durerile au încetat, iar corpul îl simțeam golit de conținut, asemenea fluierului lui Shri Krishna - șuierau vibrațiile prin toate găurile (chakrele). În imediata apropiere a Sahasrarei mele, Kundalini valsa!... Atunci miam dat seama, într-adevăr, că starea de meditație este o bucurie, că trebuie să mi-o doresc, să caut a o stabiliza, să fie/să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
stea în liniște câteva clipe, să se bucure nespus de acea noapte calmă de iarnă a lui 1941, în care nu se auzeau niciun obuz și nicio rafală în depărtare. De luni bune nu mai fusese atâta pace. Doar viscolul șuiera puternic afară și un aer rece ca gheața intra pe sub corturi. În rest, niciun zbierăt, niciun ordin în seara aceea, nicio trupă trimisă pentru a inspecta zona ; după atâta sânge și atâtea focuri văzute în fiecare zi, după atâta moarte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Pe măsură ce mă apropiam de piatră, eram tot mai convins că ceva chiar ieșise din falsul mormânt. Ceva negru și uriaș trecu peste casă - zburând - apoi se învârti de jur împrejur în aer, ajungând instantaneu sub mine, în timp ce vântul continua să șuiere, iar câteva clipe se auzi zgomotul unor animale luptându-se în pădure, după care începu din nou să se rotească deasupra mea, iar atunci am îngenuncheat în fața pietrei de mormânt de lângă acea gaură în pământ. Se vedea ceva scris pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
frumos,/ Teafăr și sănătos;/ Când la jumătate de cale,/ S-a-ntâlnit cu lupu/ Șî lupoaica,/ Ursu și ursoaia,/ Potcoiu și potcoaica,/ În brațe l-au luat,/ În car l-au aruncat,/ Caru a prins a scârțâi,/ Boii a boncălui,/ Balauri a șuiera/ Și Ion a se umfla” (Covasna - Iași). Dinamica intensă a versurilor de 4-8 silabe corespunde unei agresiuni puternice a elementelor distructive, a căror imagine se hiperbolizează prin acumulările de apelative. Cuvântul are aici două funcții, pe două niveluri ale funcționalității
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]