1,700 matches
-
strâns-o la piept. — Șșt! Focul și Gheața se ocupă de problemă. Tu dormi liniștită. Kay se eliberă din îmbrățișare. — Nu-l știi pe Bobby. Nu știi ce m-a pus să fac. I-am dat la o parte o șuviță de păr de pe ochi. — Ba știu, dar nu-mi pasă. Adică îmi pasă, dar... — Înțeleg ce vrei să zici, mi-o tăie Kay și mă împinse la o parte. Am lăsat-o să plece, știind că dacă aș fi insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ea. Improvizația nu era deloc reușită: Lorraine arăta ca o prostituată ciufulită. Când i-am înfipt agrafa în coafură, ca să i-o mai aranjez puțin, fata începu să tremure din cap până-n picioare. N-am reușit decât să smulg niște șuvițe negre și uscate ca paiele, care acum atârnau într-o parte, de parcă tipa asta ar fi fost clovnul cu gura crestată, iar nu Betty a mea. — Întinde-te pe pat, i-am spus. Fata se supuse. Își ținea picioarele încremenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă apucă de braț. — Uitați, acela-i Roach. M-am uitat cu atenție înăuntru. Un bărbat ciolănos, de vârstă mijlocie, îmbrăcat în zeghe, ședea la o masă scundă și citea o revistă. Era un exemplar reușit - frunte înaltă, acoperită cu șuvițe de păr cărunt și rar, ochi inteligenți și mâini pline de vene, cu degete lungi, de genul celor pe care le asociezi de obicei cu meseria de medic. — Vreți să asistați, domnule director? Patchett deschise ușa. — N-aș lipsi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se eliberă primul, o mângâie pe Madeleine, apoi își frecă pleoapele și-și miji privirea. I-am înfipt țeava pistolului în ceafă. — Tu, Georgie, Betty. Convinge-mă sau îți fac praf toată nenorocita asta de casă! Emmett tuși și mângâie șuvițele răvășite ale lui Madeleine. — Tu și propria ta fiică... am zis eu. Fosta mea gagică de bani gata ridică privirea. Fața îi era un dezastru: lacrimi uscate, praf, ruj. — Tati nu-i tatăl meu adevărat și n-am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care vede tot. Hainele îi erau purpurii - culoarea regalității, a sfințeniei și a bogăției. Vălul de pe cap era lung și negru, brăzdat cu benzi de aur care dădeau impresia unui păr luxuriant, deși din părul ei adevărat rămăseseră doar câteva șuvițe cărunte. Rebeca n-a observat că mă uitam fix la ea. Bunica nu avea ochi decât pentru fiul pe care nu-l mai văzuse de când era un băiat cu puf pe obraji, iar acum se făcuse bărbat, avea fii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Când au apărut sistrele, fetele dansatoare s-au și repezit, învârtindu-se și sărind și atingeau cu capetele podeaua din spatele lor. Coifurile care se dăduseră fiecărui invitat la intrare erau făcute din ceară parfumată, care se topise cu timpul în șuvițe parfumate cu lotus și mărgăritar. Copilul meu era acoperit de parfum când l-am luat, adormit adânc, din poala lui Re-nefer, iar aroma a persistat în părul lui întunecat zile de-a rândul. Printre multele minunății pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu Canaanul. Singura mea dorință era să mă întorc acasă și să simt mirosul fluviului și parfumul lotusului dimineața. I-am spus că aș vrea să se știe că sunt moartă la Mamre și femeia m-a ajutat. A tăiat șuvițe din părul meu și le-a împachetat cu hainele mele și cu niște oase de oaie și le-a pus în traista mea. Și-a trimis băiatul în oraș, el a găsit un negustor care mergea la Mamre și acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am întrebat-o înșfăcând-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mânie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare provocatoare; râdea, dezvelindu-și dinții superbi, de fiară sănătoasă. Totdeauna mi-au plăcut femeile cu dinți frumoși, a fost o slăbiciune a mea, poate pentru că toată viața m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
măcar cu lacrimile ei. Așa hotărâră, în a patra noapte, cei doi înțelepți din sat. Ntombi era fata cea mai frumoasă. Acum se spăla în lumina lunii și câteva fete îi ungeau părul cu grăsime și i-l împleteau în șuvițe. În acest timp, tobele băteau neîntrerupt. Când Ntombi fu gata de plecare, cei doi înțelepți făcură semn spre tobe să tacă. Unul dintre ei, bătrânul Tankoko, se depărtă de oameni și vorbi mult timp cu ochiul străin. Apoi celălalt, vrăjitorul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
această operațiune cu grijă sporită, gândindu-se la seara ce avea să vină. Barba lui nu era niciodată foarte ordonată, ca podoaba imperială a lui Maupassant, de exemplu, sau lungă și patriarhală, ca a lui William, ci stufoasă, Înspicată cu șuvițe cărunte și cu contur drept. Cineva afirmase o dată că amintea de o barbă soldățească sau de cea a unui căpitan de vas, lucru care nu Îi displăcuse. Uneori se gândea să se radă, dar acum, că creștetul capului Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu excepția personajului lui Svengali. Acesta, la rândul său, Își avea precursorii și progenitorii lui - Shylock, de pildă, și Fagin al lui Dickens -, dar era o creație În mare parte originală. Era personajul negativ, respingător din punct de vedere fizic cu șuvițele lui lungi, cenușii și slinoase, ochii cu pleoape grele, caninii Îngălbeniți și vocea ca de cocoș răgușit, dar avea mai multă vitalitate și elocință decât personajele pozitive, iar virtuozitatea sa ca pianist era mult mai credibilă decât presupusul dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aburiți. Ploaia cădea, ploaia cădea. Un câine vagabond se izbea de pereți. Și ploaia cădea lin, înălbită. Lumina ce ne privea era albă de timp. Ploaia se desprindea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Îmi plăcea ploaia. Îmi plăcu ploaia. Șuvițele de ploaie o luară pe cărăruia care duce la pârâu. Luminița ce se uită înspre noi era puternică, vie, tânără. Și ploaia cădea lin. Fu numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisoiași se jucau, mititeii, cu stropii mici. Ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
te uiți bine la ele. Mici și delicate. Mici și delicate erau și mâinile mele, care se jucau în părul lui. Și vântul care bătea, cam rece, mă făcea să-mi ascund degetele prin păr, să mă învelesc cu vreo șuviță pe care o găseam rebelă. Atunci el mă luase în brațe, protector. Îi simții atunci masculinitatea și îl simții, deasupra tuturor, și mai aproape de mine decât era. Vântul bătea din ce în ce mai tare, îmi șfichiuia fața, așa că mi-o lipisem de fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a mâinilor compromițătoare. Alteori ne sprijineam unul pe celălalt într-un fel piramidic, adică ne susțineam lăsându-ne greutățile unul pe altul. Și mai erau dăți când ne făceam că unul din noi are o scamă pe geacă sau o șuviță de păr pe față pentru a-l atinge pe celălalt. Ne făceam curte în cel mai firesc mod. Trecu o zi, trecură două, ne luam cu casa, una, alta. Și a treia zi o petrecurăm afară, la un picnic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
portiera din dreptul volanului. O deschise. Manevră, c-o atingere răcoroasă, butonul radioului, scăzând drastic intensitatea glasului plin de supurații noroioase al Victoriei Andrei. Pescui un timp sub banchetă și, când își reînălță brațul, printre degete i se zăriră, încurcate, șuvițele de păr ale căpățânii taximetristului. Cu trăsăturile lui slăninoase reflectate strâmb sub secrețiile care-i inundaseră fața. Cu mustața pleoștită, mâncată de molii și parcă alunecată spre stânga. Cu ochii dați peste cap. Iar, când se frânse de șale pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine, dând huța-huța, pe viiturile lor, pe puradeii înecați din mahalalele Lucaci și Udricani, cărîndu-i și dând lovituri înfundate, cu hoiturile lor micuțe, în zidurile spătarului Mimăcaru și în cele ale fonfăitului paharnic Nicolache... Era de mirare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Celestin era profund supărat de câte șuturi în fund continua să primească de la viață. În ziua aceasta de 18 aprilie, când a reperat-o pe Nora, încremenită în fața magazinului "Romarta Copiilor", purta părul lung. Era deja moda zulufilor și a șuvițelor, iar dacă aveai și-un cercel puteai să înnebunești o femeie. Dacă nu era o femeie, puteai să te mulțumești și c-o puștoaică. Puștoaica stătea într-o stație și aștepta. Trecuse și ea pe acolo să se sinucidă. Era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă..." - Unu! rosti cu o voce educată, de doctor, Ho diábolos. - Pe panglica mea o cheamă Ursula, turuia fata. Te-ai încumeta să ghicești și cum o cheamă pe șuvița mea? Dar băiatul nu mai percuta. N-o auzea și zâmbea obosit. 151 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI iar pe dobitoc, adică pe frunte, îi fusese înfundată o scufie. Nu avu timp nici să înjure cumsecade, fiindcă bufni de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așa zic toți. Dacă stai să-i asculți, așa zic. Cuvântul bolnavă îmi mai tăiase din vindecare. - Știu și eu?! am zis. Aînhățat un taburet, a cărat, până la taburet, o povestire de-a mea, și-a desprins, din lateral, o șuviță de păr de nuanța mălaiului vechi amestecată cu cea a orezului, și s-a apucat să o mestece tacticos cu caninii. I-am inventariat fața mică, părul deschis, de susnumita culoare incertă, trăsăturile fine și provocatoare de femeie-copil. Faptul că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căpătând corporalitate și îndreptîndu-se către el, o tânără femeie necunoscută. De o înălțime amețitoare. Slabă (dar puteai împinge, cu ușurință, cursorul verbal până la gradația de "scheletică"). Cu pieptul scobit. Apropiindu-se într-un soi de prelungă cămașă de noapte. Cu șuvițele părului abundent căzîndu-i dezordonate peste umeri. - A, domnule Sinistrat! spuse, c-o familiaritate politicoasă și stranie, fata. Bună seara! Mama chiar se întreba cât veți mai avea cruzimea să ne ocoliți. Iată că nu mai aveți cruzimea. Iată că nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mânuță. Nick a căzut în genunchi pe covorul pe care el și Caitlin îl cumpăraseră doar cu câteva săptămâni înainte - un covor cu imprimeu cu stele de mare și corali. Temător, bărbatul a întins mâna ca să dea la o parte șuvițele de pe fața lui Caitlin, dar imediat s-a tras înapoi. Femeia era rece ca gheața. — Doamne Dumnezeule! Vai, Doamne! Abținându-se să nu vomite din cauza fricii, Nick a întors capul căutând telefonul. A format imediat 999. —O ambulanță! Repede! Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ăsta, se gândea că punctualitatea e o virtute, numai că, din păcate, rareori ai cu cine s-o împărtășești. Apoi Fiona a ridicat privirea. Alison intrase în cafenea și se uita agitată către celelalte mese. Arăta splendid. Părul șaten cu șuvițe decolorate de soare, tuns în stil bob, încadra fața bronzată, de culoarea mierii, cu pistrui mulți pe nasul imposibil de mic. Aici sunt! Fiona i-a făcut cu mâna și i-a zâmbit larg. —Mă bucur foarte tare că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mod oficial. — Observ că nu mai avem membrii noi, a spus ea zâmbind. Totuși, n-a trecut decât o săptămână de la precedenta întâlnire. Era cât pe-aci să mai vină o persoană. Julia și-a dat părul pe spate, astfel încât șuvițele să stea drepte și cuminți pe fiecare umăr. —Zilele trecute am mai cunoscut o soție de-a doua la sala de sport. — Da? Fiona a sorbit din vin și a închis ochii ca să savureze gustul minunat. Și i-ai povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-o pe Susan și-a strâns-o la piept, mângâindu-i umărul stâng. Nu te supăra. N-am știut că treaba asta înseamnă așa de mult pentru tine. Apoi Nick a făcut o pauză și a dat pe spate o șuviță de păr care i se lipise lui Susan de obrazul umed. — Dar situația se rezumă la faptul că tu vrei un copil, iar eu nu. Și-atunci ce putem face? — Realizez că e o situație dificilă, și-a tras ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zile, a spus bărbatul amărât, repetând ceea ce cu toții știau deja. Nu e bine, nu e deloc bine. Asta e ceea ce ți-a spus doctorul? l-a întrebat Julia îngrijorată, mângâind părul lui Susan și dându-i la o parte o șuviță rătăcită pe obraz. Nu chiar atât de direct, nu. Toți mă aburesc zicându-mi că e încă devreme. Știu că nu vor decât să fie drăguți, dar mie mi se pare că a trecut o viață. Nick s-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]