3,030 matches
-
însă precedată de un fapt de o gravitate imensă. Ați auzit cu toții de înșelătorul Iisus din Nazaret numit de elini Hristos, un fiu al unui teslar, de origine modestă dar cu ambiții mari, nemăsurat de mari, care acum zace în țărână răpus de slava care credea că i se cuvine și care s-a vrut să fie asemenea celui Preaînalt prin titulatura de fiu al...! Nici nu pot rosti asemenea cuvinte! spuse arhiereul. Arhiereul Anna se opri și își roti privirea
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
celor spuse de arhiereu se răspândi în sinagogă. La semnul lui Anna se făcu iarăși liniște. -Dar poporul deși l-a primit în Ierusalim ca pe un rege, cu multă slavă, unii dintre ei aruncându-se la picioarele sale în țărână, și-au dat cu toții în cele din urmă seama de înșelătorie și l-au scos afară din Ierusalim, iar drept pedeapsă, acesta, după cum ați aflat cu toții a primit deja moartea, nu mai înainte de a primi batjocura pe care a meritat
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
ajutor se trimite cu salvarea la Spitalul nr. 9.” „ Pasărea cu colți de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. M-a strivit Pasărea cu colț de rubin. Iar mâine Puii păsării cu colț de rubin Ciugulind prin țărână Vor găsi poate Urmele poetului Nicolae Labiș, Care va rămâne o amintire frumoasă” ( ultima poezie a lui Labiș de pe patul de spital) Maria Banuș:„ La spital, din mumia de ghips nu se vedea decât fețișoara lui rotundă, adolescentină, pe care
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului când primăvara își dă de gol toamna din ea când bucuria ascunde golfuri de tristețe când începutul zilei seamănă cu sfârșitul ei câteva cuvinte banale semănate în țărâna drumului alb-negru și copacii cu ochi ascunși sub coajă caută atunci ordinea ce va vindeca locuri aproape părăsite aproape fără urme oricum vei trece pe-acolo oricum chiar nemișcându-te ele vor trece prin tine află atunci ordinea ce va
PROBA FOCULUI ŞI ACEST ULTIM PARIU de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376570_a_377899]
-
suntem, cine știe? Poate că o parte din tine sălășluiește în noi și partea asta vine și pleacă locuind în milioane de generații de trupuri care s-au născut și au murit. Unii așa gândesc. Alții cred că venim din țărâna în care ne și întoarcem și-atât. Cine știe? Doar tu o știi. De multe ori cred că noi toți suntem un experiment pentru tine. Un fel de jucării mecanice în care tu ne tragi cu cheia și ne dai
RUGĂCIUNE de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376564_a_377893]
-
o dăruire de sine copleșitoare este ca un vas de alabastru în care autoarea își păstrează cu grijă nu doar taina sufletului, ci și lacrimile acestuia adunate din vicisitudinile vieții. „Mi-e caietul plin de lacrimi sub noroiul neuscat!/ E țărâna asta plumbul, ce-mi împiedică visarea/ Și mi-a devenit condeiul sterp de-atâta cer pustiu,” (Poemul Nepoemelor) Ca un impresionant policandru al Cerului, mesajul poemelor umple sufletul cititorului de lumină și frumusețe spirituală. „Milenarul Cuvânt ești, aici, printre noi
CÂND IUBEŞTI, DĂRUIREA VINE DE LA SINE... de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376580_a_377909]
-
străveche Și cum cuvintele roiesc ca fluturi. Pământul plânge precum sfinții în icoană Rănile lui se scurg ca roua în dimineață Ne rabdă că îl ținem în prigoană Din moartea lui stropindu-ne cu viață. Pământul tace precum dacii în țărână Strămoșii prefăcuți în iarbă și în grâne. Răsar din umbră îngeri de lumină Punându-ne pe masă vin și pâine. Referință Bibliografică: Poem de lut / Tamara Gorincioi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016. Drepturi
POEM DE LUT de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375829_a_377158]
-
numită Pământ , însă din toate astrele create de Dumnezul cel Atotputernic , Pământul acesta mic și atât de firav , are o importanță net superioară față de toate celelalte astre atât de gigantice , pentru că aici Creatorul și-a așezat propriul Lui chip în țărâna frământată de mâinile Sale Sfinte , creind astfel ființa umană , și tot aici pentru aceată ființă ce-i poartă chipul și înfățișarea , a venit El Însuși și și-a dat viața pe crucea din Golgota , plătindu-i astfel păcatul și nelegiuirea
PILDE 01 de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375820_a_377149]
-
și ne-ar face după dreptate , nici un om de pe Pământ n-ar scăpa de iazul de foc și pucioasă , pentru că Dumnezeu găsește vină chiar și în îngerii de lumină , cu cât mai mult într-o ființă creată din lut și țărână . 91 . Dacă Domnul Isus Hristos , Creatorul tuturor lucrurilor din Univers , a trebuit să asculte de Tatăl , de Cel Prea Înalt , până dincolo de hotarele morții , cu cât mai mult noi oamenii , ar trebui să ascultăm de Evanghelia Sa , și s-o împlinim
PILDE 01 de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375820_a_377149]
-
Să se-oglindească-n ape un cer cu haină nouă,Pe pod de curcubee să treacă culorile-n alai.... IX. ÎN SECUNDE..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Se furișează primăveri în calde așternuturi și din țărâna trupului răsar dalbe brândușe. Se unduiesc pe umeri înmiresmate ierburi, cu iataganul crud despica reci cătușe. Se prăbușesc prăpastii peste înalte crește, râuri învolburate se-ntorc către izvor. Din negura de timp răzbate o poveste când fulgerele oarbe gâlceava iscă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
-n cer se nasc lumini. Nisipul din clepsidra măsoară pasul zilei, cu pulberea de stele își cerne amintirea. Nemărginirea se-alintă pe marginile clipei convinsă ca-n secunde trăiește nemurirea. Citește mai mult Se furișează primăveri în calde așternuturiși din țărâna trupului răsar dalbe brândușe.Se unduiesc pe umeri înmiresmate ierburi,cu iataganul crud despica reci cătușe.Se prăbușesc prăpastii peste înalte crește,râuri învolburate se-ntorc către izvor.Din negura de timp răzbate o povestecând fulgerele oarbe gâlceava iscă-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
în calendar...e totuși mijlocul iernii dar atunci unde e zăpada...unde e gerul ce altădată mă gonea repede în casă? Pășesc încântată pe alee și mângăi cu privirea firavele mlădițe de ghiocei ce curioase și-au scos capul din țărână și așteaptă nehotărâte să vadă dacă totuși e timpul potrivit să se înalțe, să-și deschidă minunea albă a petalelor spre soare...Și parcă, luându-se la trântă cu zăpada ce tocmai s-a topit frunzele de iris și-au
DOR DE PRIMĂVARĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376072_a_377401]
-
auster inamic. cel mai frroce dușman Tăcut, sadic și dur, trist, dar și implacabil, el ne roade zilele una câte una și ne face una cu pământul fiind că mi se pare că bătrânețea ne apleacă tot mai mult către țărână, tocmai de aceia ni se deformează încet-încet acea coloană vertebrală ce ne ținea drepți cândva. Timpul este ireversibil, ca apa care curge printre pietre. El lasă urme adânci în suflet, în gânduri, în fiecare cută apărută pe frunte. Acțiunile noastre
TIMPUL.... de IONEL CADAR în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376092_a_377421]
-
scurtă Ne pare o nălucă în pustii, Și cînd observi cum trupu-ți urcă Cărări pe care tu n-ai să mai tot vii... Rămîi asemeni unui cuc ce cîntă De zori și pînă-n zori de zi, Că ești făptură din țărînă Și nu mai poți nici chiar iubi. Te-ntrebi, au dece oare calci pământul Care te duce lin pe palme, Și cum au oare nu poți vorbi Cînd împrejur, atîtea mame! Te legi cu timpu-n buzunar Ca să-i tot ții
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
nr. 1689 din 16 august 2015. Cum e să scoți din priză omenia? și s-o conectezi la modul inefabil al reputației de prost crescut în primul ștecher pe marginea spiritualității rămân credulii la capătul curentului expulzate trupuri făcute scrum țărâna e ieftină pământul de flori scump eu, plantez crini în grădina mea pentru parfumul lor. Citește mai mult Cum e să scoți din priză omenia?și s-o conectezila modul inefabilal reputației de prost crescutîn primul ștecherpe marginea spiritualității rămân
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
În pârâul din vale, se auzeau mugete de ape. Acolo puhoiul de ape negre era mare. Iar alte mugete se auzeau pe țarina de dincolo de pârâu. O parte din deal s-a desprins și-a luat-o la vale, amestecând țărână cu multe ape galbene tulburi. Era o alunecare de teren foarte nedorită de țăranii de la munte. Se mai vedea o a doua alunecare de teren, undeva mai departe, pe țarină. În gospodăria bunicului nu se vedeau pagube mari, decât că
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
să-i întind mâna, să-l ridic și să-i alin durerea provocată de aripa-i frântă. Trecusem pe lângă acel înger cu durere și cu inima îngreunată din cauza neputinței. L-am lăsat acolo în pulberea prafului din drum, prăbușit în țărână și flămând. Din pricina neputinței mele de-ai întinde mâna, suferința sufletului meu era ... Citește mai mult Astăzi am vărsat lacrimi.Erau acele lacrimi de durerecare răscolesc inimaprin curgerea lor inversă,spre interiorul sufletului meu.Și au curs din belșugpeste inima
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
uitasem să-i întind mâna,să-l ridic și să-i alin durerea provocată de aripa-i frântă.Trecusem pe lângă acel înger cu durereși cu inima îngreunată din cauza neputinței.L-am lăsat acolo în pulberea prafului din drum,prăbușit în țărână și flămând.Din pricina neputinței mele de-ai întinde mâna,suferința sufletului meu era ... XX. L.G. JANIK - ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST), de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015. În camera slab luminată doar de veioza
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
and winners? Life, dance with puppets and clowns hidden behind masks, you never let anyone alone în this turmoil. Life, crazy, wild dance whirling rainbow, blaze and love... Life, how you’ve made uș dance! CĂLĂTORIE Și în frunze există țărâna... Uită-te-n jur: Toată întinderea este năuca. Nimeni nu umblă prea teafăr Prin lume; Toți căutăm leacuri Pentru vreo rană: Pe tine te doare plecarea, Pe ea o mistuie îndoială... Numai eu port răni Pe deasupra. Nu e de-ajuns
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
Biserica Ortodoxă ne învață că moartea este "despărțirea sufletului de trup"; odată această despărțire săvârșită, trupul este dat pământului și putrezește. Așadar, ultima menire a omului pe pământ este moartea, despre care Sfânta Scriptură mărturisește astfel: " Și se va întoarce țărâna în pământ, de unde s-a luat, și duhul se va întoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el" (Eccl.12,7). Moartea îl răpește pe om când a ajuns la termenul predestinat de judecata lui Dumnezeu pentru
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
și mângâierea o continuă provocare la drum, la drumul din urmă. Ești glasul mut de la capătul firului, scrisoarea nescrisa dar recitita, umbră unei amintiri de sărut ești eu conjugat la diateza pasivă.... Singurătatea mă cere la fel cum ma cere țărâna; are pofta să nu mă dezlipesc de ea. N-am încotro, mă supun și-o urmez pas cu pas pretutindeni. Fără milă, Singurătatea mă izbește cu putere de zid și mă lasă lata pe dușumele. Nu-mi aruncă nici măcar o
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
Ca o minge de foc dintr-un adânc de mare, Se-nalță din iubire, crește, Și-apune-atunci când moare... Ce este omul? E poate floarea care trece fără suspin prin gheață, Sub raza soarelui, tăcută, se înalță, Își scutură semințele-n țărână, Apoi se-apleacă-n rugăciune peste tină... E poate iarba verde din câmpie În care se ascunde cântând o ciocârlie, În care dragostea înmugurește, Și care se apleacă atunci când coasa o cosește... E poate bradul falnic de pe coastă, Care rămâne verde și-
CE ESTE OMUL? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375207_a_376536]
-
mai am pășesc dihotomic, În umbră-mi rămâne atâta nimic. Fatidic un gând s-agață de pământ Când inima-și sapă în urmă mormânt. La orizont, plutesc vise de-o clipă, Torță aprinsă pe neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte simțiri vor curge de mâine? Până atunci, mușc lupoaică flămândă Inima caldă din orice secundă, Până când moartea-ncepe să tresară Și viața-mi este licoare amară
ÎN UMBRĂ-MI RĂMÂNE ATÂTA NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372676_a_374005]
-
chinuitoare? Și, totuși, când păsări coboară mereu Să-și ia rămas bun la plecare, Cu frunze le-alungi să nu vadă că-i greu Să-ngropi amintirea-n uitare. Doar atunci când, departe, pierdute-s în nor, O creangă-ți atinge țărâna, Și-n vântul tomnatic ce-adie ușor, Le faci melancolic cu mâna. Referință Bibliografică: În loc de bun rămas / Alin Adrian Ciolompea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea
ÎN LOC DE BUN RĂMAS de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372723_a_374052]
-
next to flower will grow, on the blessed earth of a free country. PRAISE THE HEROES! FLOWER CROWNS FOR THEIR IMMORTALITY. CUNUNI DE FLORI P E N Ț R U E R O I Cununi de flori să presarăți Peste țărâna-ntregii țări! Am fost jertfiți nevinovați... S-aprindeți lumânări, Să lumineze peste zări, Să mai putem vedea Câmpii și munții-nalți Și mari în depărtări... Iubita țară, noi am vrea: Tu, doliu să nu porți! Îmbracă-ți trupu-n peruzea, Mai
CUNUNI DE FLORI PENTRU EROI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372760_a_374089]