2,211 matches
-
și încrederea. Încât am tăcut mai departe stingherit. Ea reluă încăpățînată: - Zici că n-a mai putut să mă iubească. Dar la început cum a putut? Era om în toată firea. - Să nu crezi, îi răspunsei, că i-a făcut țiganca farmece. - Nu cred în farmece. Dar atunci de ce s-a dus la ea?... Unde Dumnezeu o fi găsit-o, că am stat aproape tot timpul împreună... - Și ție nu ți-e frig aici? schimbai eu vorba. - Nu mi-e frig
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zise el, de tocit pe bancă la școală, Pe-astea noi să le țin și eu de sus, adică de sărbătoare. Avea dreptate. Cine știe când aveau să-mi pice niște bani... Și atunci mi-am adus aminte de ghicitul țigăncii lui Ilie: un dar de bani... Da, iată, fusese... Și drumul pesemne era cel făcut de mine acasă... Nilă, încîntat, și ca să sărbătorim evenimentul, mă duse într-o bodegă. Cerurăm bere și debrețini calzi, cu muștar. - De fapt cât costa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
gata. Zăltata aia a lăsat casa și pe bărbatu-su să vie lângă mine și măsa, o doare sufletul, o văd. și băietul o vinit săracu’ de el, da’ măi cumetre, ce oi face cu asta mică? Îmi spuse mie țiganca că m-oi duce de tânăr, dar știi cumetre, parcă-s prea holtei acum. - Ei, lasă asta, nu te gândi la așa ceva. Venii cu o vorbă la tine și să-ți aduc îndărăt banița ceia de popușoi pe care mi-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să-mi răpească cineva bucuria și plăcerea de a trăi în Frența. Acolo era casa mea, era școala mea militară, erau animalele mele și ale pădurii, erau copacii mei, izvoarele mele, cậntecul păsărilor sau urletele lupilor tậrziu în noapte, drumurile țigăncilor către schituri, pămậntul meu și al țării mele. Timp de două săptămậni, noi și soldații am fost o singură tabără militară, cu masa în comun, spălatul rufelor, igiena corporală, sprijinul logistic, știrile de ultimă oră, răspuns prompt la apelurile transmise
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
galeria și te lovești de săgeata albastră dacă nu ești atent. Bă, la rapizi a cam Înțărcat bălaia, spadacio aleargă În zadar, maftei e depășit, dică se duce, portaru’ andrade nu e bun nici la bostănărie... Cu mâinile În șolduri, țiganca trage cu urechea la sporovăiala lui Gicu și nu se lăsă cu una cu două. Declanșează un nou asediu. Conașule, fercheș ești, să mor dacă te mințesc, du-te la cocoana cu bochetul, să se bucure și inima ei de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cred că Guță le oprește din creștere, iar Vijelie ofilește bobocii prematur... Dacă le cântă și Ștefan de la Bărbulești, ofilirea-i gata. Așa că, scumpă doamnă, nu cumpăr trandafiri, vezi dacă vrea patronu’. De, ca patronu’, poate pune flori pe bar. Țiganca se Îndepărtează mormăind că românii e zgârciți și nu mai e galantoni ca-n alte vremuri. Gicu pufnește nemulțumit. Da, Gore și Sandule, uite-așa pot să apară probleme etnice de tot felul, adică românii nu mai e galantoni dacă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
șapca În cap la podul ăla pe care l-a luat apa. M-am uitat la el ca la sfintele moaște atunci când a șutit un celular. Mi-am astupat urechile ca să nu mai aud cum zicea că fătuca aia e țigancă. Nu mi-a venit să cred când a declarat că mai bine Întreține relații sexuale perverse cu licuriciul mare decât să facă același lucru cu licuriciul mic. Am aplaudat atunci când a pus-o pe Roberta În funcție, când a pus
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ă) danii la mănăstirea lui Păun carea s-au răsipit...” Adică mănăstirii pe locul căreia ne odihnim acum. Actul din 2 aug. 1685 (7193) despre care am Despre vameșul Păun aflăm abia la 15 mai 1666, când Rada, fata Nastasiei țigăncii, spune: „Am vîndut a mea direaptă ocină... o casă aicea în târg în Iași, pe Ulița Vizetiiască,... lui Păun ce-au fost clucer, carele acum iaste vameș mare”. Iar despre mănăstirea lui aflăm la 9 februarie 1671, când Methodie, arhiepiscopul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
am *** în noaptea de la 24 spre 25 - la groasa mea Fetele * ca fetele *, dau eu ***, dar pentru d-ta mi-aș da și // sufletul, s-o știi asta de la mine. S-o *** în ***, să-i fac toate plăcerile ***. Cabala pezevenchei țigance Știi de ce am luat pe fată acasă? Numai ca să-nșele pe Mihalake al d-tale, ca să nu știe pentru cine vin aici. Căci pentru tine viu, sufletul și iubirea mea, căci pentru a mă culca o dată cu tine ți-aș // da
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pentru una. Ți-am povestit că am fost și eu Ăla de vreo câteva ori, dar niciodată cu el de față, așa că, deși mă atrăgea Vero, nu îndrăzneam să atac, cu toate că J,P.-ul meu dispăruse de mult cu o țigancă frumoasă. După discotecă, i-am condus până la barcă, și atunci m-am căcat pe mine, la figurat, când am văzut o frumusețe de velier. M-au invitat să mai bem un ceai pe punte, doar eram în patria ceaiului, pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
am văzut o frumusețe de velier. M-au invitat să mai bem un ceai pe punte, doar eram în patria ceaiului, pe mine interesîndu-mă mai mult dacă J.P, care dispăruse cu o oră mai devreme, era pe barcă cu țiganca sau nu. Am tras de timp și de ceaiul ăla până când a apărut și omul meu. Din burta bărcii, bineînțeles, și cu țiganca după el. Ea nu știa nici o limbă. M-a întrebat pe mine J.P. dacă știu puțin hindi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
interesîndu-mă mai mult dacă J.P, care dispăruse cu o oră mai devreme, era pe barcă cu țiganca sau nu. Am tras de timp și de ceaiul ăla până când a apărut și omul meu. Din burta bărcii, bineînțeles, și cu țiganca după el. Ea nu știa nici o limbă. M-a întrebat pe mine J.P. dacă știu puțin hindi, După care am luat-o eu cu mine, că tot plecam din marină către hotelul meu. Oricum aflasem cel mai important lucru îri
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
singură și disponibilă pe deasupra. Am simțit când ne-am luat la revedere. Mi+a șoptit să vin a doua zi să o iau la 10 ca să mergem la plantații împreună, doar noi doi. Gândul că, clacă tot o iau pe țigancă cu mine cu taxiul, să o sui puțin și călare pe mistreț mi-a dispărut când am simțit buzele lui Vero pe colțul buzelor mele. A doua zi la prânz am fost acolo. Am răpit-o pe frumoasă, apropo, m-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lumină verzuie, cadaverică, înfășură odăile imposibil de înalte. Ușile erau toate ca niște răni stacojii, din care mustea uneori sângele. Aerul era fumuriu, de amurg. Umblam prin decorul ăsta gigantic, puneam mânuța pe tapete cu floricele, mă opream terifiat în fața țigăncii care apărea în ușă, zîmbindu-mi și întinzîndu-mi o bucată de rahat gălbui, tăvălit prin zahăr pudră... Intram la baie și, în locul closetului, chiuvetei și căzii, deslușeam o vastă sală de 23 conferințe, pustie, cu o masă lungă, scaune și broșuri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
albastră ale unor case ca din Malte Laurids Brig-ge, pe lângă bătrâne întorcînd mirate capul după mine, am înaintat cu moartea în suflet printre curți cu plozi în cărucioare și fetițe lovindu-și palmele câte două și bolborosind, am evitat privirea țigăncii din balconul sprijinit pe doi cherubi de ipsos cojit și am ajuns în fața casei de la numărul 66. Astăzi ea nu mai există, cartierul tot a fost demolat, înainte ca să pot face măcar o fotografie. Coloane la etaj, geamuri cu sticlă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
românească, jumătate țigănească. De la prima intersecție încolo nu mai sânt decât țigani. Viața lor are loc în aer liber. Toți sânt afară serile. Stau în fund pe treptele blocurilor și vorbesc la nesfârșit. La fiecare scară de bloc câte o țigancă vinde semințe. Fetele tinere, în papuci, fardate și cu părul 32 nespălat, stau și ele jos, pe borduri, și vorbesc la fel ca toți ceilalți: nu există frază fără erudite aluzii la opera lui Kraft-Ebbing. Când trec prin țigănie îmi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Fut zugrăvite". Ne-mpiedicam mereu de zugrăvițele astea, niște băietane în pantaloni și surtucuri bălțate de vopsea. Se-ntindeau cu muncitorii, niște puștani și ei, prin toate colțurile. Pileau cu ei o vodcă ordinară sau bere. Vorbeau la fel ca țigăncile de pe Nada Florilor. într-o zi, una dintre ele s-a apropiat de mine, cum stăteam izolat într-un colț (căci nu aveam nimic în comun, nu numai cu muncitorii, dar nici cu colegii mei) și s-a așezat cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
verzi bâzâiau, zburând cu o viteză de necrezut, peste putoarea dulceagă a locurilor... O căruță trasă de-un cal, plină de sticle goale, era oprită aproape de locul unde fusese casa. Țiganul zăcea pe capră ca un sac de cartofi, iar țiganca aduna sticle de pe maidan în poala șorțului. M-am întors pe Nada Florilor dezolat de parcă aș fi pierdut șansa vieții mele. îmi făcusem planul nebunesc să cumpăr acea odaie și să vin să stau, măcar din când în când, acolo
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
este un nume țigănesc tradițional. El înseamnă Minunata. Femeia foarte tânără ce își făcuse intrarea, în seara fatală când a început totul, în localul "Vulpea Roșie" de pe Șelari, la brațul unui ins oarecare dintr-un grup vesel era într-adevăr țigancă, avea fața aspră, buzele ca de bărbat senzual și părul atât de negru și de lucios, îndt de bună seamă că fusese dat cu pumni întregi de ulei de nucă. Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strasuri și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
decât de obicei. Femeile, multe dintre ele târfe trecute prin ciur și dârmon, plângeau ca școlărițele. Se surprinse și Zaraza lăcrimând și nu-și amintea s-o mai fi făcut vreodată. Cântărețul mai zise două cântece vechi și se retrase. Țiganca stătu jumătate de ceas ca pe ace și ieși după el. Intră în odaia improvizată a artiștilor, unde dădu peste îmblînzitoarea de șerpi despuiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la o circiumă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
succes al lui Cristian Vasile, care l-a întrecut astfel cu mult pe Zavaidoc. "Zaraza" era pe toate buzele, era "Lili Marlene" a Bucureștilor. Se cânta în berării și-n adăposturile antiaeriene și o cântau soldații în tranșee. Iar fermecătoarea țigancă devenise la fel de cunoscută ca și celebrissimul ei amant. Ce-i drept, vocea ei lăsa de dorit un pic când cânta la "Grandiflora" (căci se apucase și ea de lucrativa meserie): "Of! Leliță cârciumăreasă, N-ai o fată mai frumoasă Să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de glumă, și el era supărat, însă insubordonarea era cea mai periculoasă în caz de război. Repetă ordinul și trase un foc cu pistolul, în sus. Înțeleseră. În cinci minute fură pregătiți pentru deplasarea la vale, pe malul Prutului spre țiganca, unde deja era format un cap de pod. În dimineața următoare văzu o primă victimă, un sublocotenent. Lângă el, aruncată parcă, era o mitralieră, scoasă din uz de un glonte care-i lovise închizătorul. Intră în dispozitivul de luptă pentru
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
este semn că lucrurile se limpezesc și că merg pe un făgaș bun; apele tulburi sunt aducătoare de nenorocire, moarte sau ghinion. Țiuitul sau sfârâitul cărbunilor în apă, respectiv în agheasmă, reprezintă o altă grilă de interpretare a semnelor apei. Țigăncile posedă un procedeu special de a descânta apa, într-o ulcică pe care o acoperă cu o pânză și o răstoarnă apoi cu fața în jos. Zgomotele care se aud în cană, spun ele, pot prevesti rezolvarea sau nu a
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
actuale, alături de categoriile sociale marginale, tiganii manifestă o mare predispoziție pentru actul divinatoriu. Majoritatea celor chestionați în cercetarea noastră au afirmat că au avut ocazia să vadă sau să participe la o ședință de divinație și că practicantul era o țigancă. Aprecierile făcute cu privire la acest fapt sunt dintre cele mai diverse. Ele merg de la neîncredere, refuz și denigrare pănă la interes și acceptare. Uneori răspunsurile sugerează o anume identitate între practicant și apartenența etnică: "cea care mi-a ghicit era sigur
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Aprecierile făcute cu privire la acest fapt sunt dintre cele mai diverse. Ele merg de la neîncredere, refuz și denigrare pănă la interes și acceptare. Uneori răspunsurile sugerează o anume identitate între practicant și apartenența etnică: "cea care mi-a ghicit era sigur țigancă"; "cu asta se ocupă țiganii" etc. 9.1.7. Preotul Este un alt specialist al sacrului care avea un rol deosebit în practicarea divinației în anumite societăți. Preoții sau preotesele templelor, pe lângă oficierea ritualului propriu-zis, aveau și capacitatea de a
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]