3,072 matches
-
să mănânce, să doarmă, trișîndu-i și pe Dumnezeu și pe femeia cu care se culcă? Și, pe urmă, nu e meritul meu că am uitat. Adevărul e că-mi lipsea priceperea de a ținti numai spre ceea ce poate fi vânat; ținteam nu neapărat mai sus, ci alături, adică acolo unde nu exista decât ceea ce îmi imaginam eu. Am avut prin urmare timp să aflu că nu orice joc e pueril la o anumită vârstă. Cu toate că, repet, nu mai era un joc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
priceput? Că tu parte n-ai avut, La această ceartă-a noastră, Tu n-ai spus o vorb-aleasă. -Dar eu... -Ți-am dat voie să vorbești? Tu prin vorbă ne jignești! Vânătorii le-au văzut Și pe loc ei le-au țintit. Rățușca le-a dat semnalul Alarmate au zburat. Vânătorii au plecat, rațele toate-au scăpat. Rața mică de-au întâmpinat: -Rața noastră cea iubită, Dintre noi ești mai cinstită Iartă-ni-le chiar pe toate Că tu ești bună la
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
câte alte detalii de sălbăticie virilă și satisfacție războinică. Sigur că toată lumea, în frunte cu bunicu-meu, a suferit teribil din pricina neînregimentării mele în breaslă. O singură dată - ultima dată -, pe când aveam vreo 10-12 ani, mi-au pus arma la umăr, țintind la nimereală un copac înțesat cu ciori, și m-au obligat să apăs pe trăgaci. Am urlat de groază când au căzut moarte câteva, și totul, absolut tot ce mi se păruse până atunci o sărbătoare princiară, mi-a devenit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Tocmai în acel loc era îngămădită sumedenie de zăpadă, derdeluș cuminte sub care nimeni nu ar fi ghicit mișcarea apei topite. Și la mijlocul canalului m-am trezit scufundat până la piept, cu picioarele rupte de năvala puhoiului subteran. Partea de sus țintea spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform teoriei malului, tot o creangă, sărmana, mi-a venit în ajutor. Am luat-o pe câmp, prin grădinile oamenilor, a dat sfântul și am ieșit iar la drum, victorie intens
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pentru realizarea unor ambiții personale, un obiect pentru experimente, unele premature, altele primejdioase, în fine un teren de esploatare în folosul unei asociații ale cărei tendențe se pretind a fi politice dar sunt și în mare parte curat personale și țintesc la îmbogățirea fără merit și fără muncă a membrilor cari simulează a profesa religia politică a liberalismului. Acesta e un crud adevăr, domnul meu, dar el trebuia spus odată căci numai el ne dă cheia pentru a pricepe unele fapte
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
am strigat lucrul ăsta pe toate drumurile. Să nu credeți, domnule, că vreau să mă laud spunându-vă toate astea. Căci nu aveam nici un merit: lăcomia, care, în societatea noastră, ține loc de ambiție, m-a făcut întotdeauna să râd. Ținteam mai sus; o să vedeți că, în cazul meu, expresia este exactă. Închipuiți-vă, așadar, mulțumirea de care aveam parte. Mă bucuram de propria mea fire și noi știm cu toții că asta-i fericirea adevărată, deși, pentru a ne liniști reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
înseamnă să te ridici mult mai sus decât ambițiosul de rând si să atingi acea culme unde virtutea nu se mai hrănește decât din ea însăși. Să ne oprim pe aceste înălțimi. Înțelegeți acum ce voiam să spun afirmând că ținteam mai sus. Vorbeam tocmai de aceste culmi, singurele pe care pot trăi. Da, m-am simțit întotdeauna bine doar în situațiile nobile. Până și în cele mai mici amănunte ale vieții simțeam nevoia să mă depășesc. Preferam autobuzul metroului, trăsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
minciuna, cât și misterul. Vă las să alegeți singur locul ce mi se potrivește cel mai bine. Dar ce însemnătate au toate astea? Oare minciuna nu ne pune până la urmă pe drumul adevărului? Iar poveștile mele, adevărate sau mincinoase, nu țintesc toate același lucru, n-au toate același înțeles? Atunci ce însemnătate mai are dacă sunt adevărate sau mincinoase, de vreme ce, și într-un caz și într-altul, arată ceea ce-am fost și ceea ce sunt? Uneori vezi mai limpede în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
din neamul celor care au ales să-și poarte gospodăria într-o căruță cu coviltir. Neamul ce pare să-și caute mereu fericirea la o margine de sat sau de târg...Femeia se oprește, își îndreaptă spinarea obosită și mă țintește cu niște ochi pătrunzători. Simt un fior străbătându mi ființa și nu-mi dau seama de ce. Îi aud glasul gâfâit: Să trăiești și sărut mâna, conașule! De când mă tot silesc eu să te ajung, dar nu-i chip. Matale calci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe niciunul dintre consilieri în această problemă dacă e bine s-o facă sau să n-o facă? Buclucașă vizită și de neiertat - zic eu - pentru un politician aflat în ajunul celui mai mare eveniment din viața sa politică! Să țintești în vârful piramidei afirmând că vei fi cel mai... cel mai... președinte și să te pretezi unui asemenea joc copilăresc de-a politica?!? Hai să fim serioși, dar nimeni, chiar nimeni, n-a putut să-i dea un sfat pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
oferit spontan și nechibzuit. Nu știu ce să cred personal sau poate că nici dl. Geoană n-a mai fost în stare să-și stăpânească diplomatic acțiunile sale. Să numesc acest lucru neșansă, ghinion, nesocotință, grabă, pripeală? Dar funcția înaltă către care țintea dl. Geoană ca fiindu-i „pohta ce-am pohtit, precum a zis Viteazul, care un om așezat, calculat, chibzuit și nu unul care să treacă cu atâta ușurință peste niște obstacole pe care netrecându-le corespunzător să dăuneze instituției prezidențiale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fie la stânga, fie la dreapta. Și se vor tot duce, preocupate de miros, căutând, găsind și înfruptându-se, cu bucățelele pe care tu le-ai risipit, drept momeală, vor sosi, dinaintea ta, ție, nerămânându-ți, decât, să ridici arma, să țintești și să dobori frumusețile alea, roșii ca soarele în asfințit, pe care, să le tot aduni, cât e toamna de lungă...Tot povestitorul acela spunea, că, e bine ca peștișorii să fie din speciile știucă, ori păstrăv, că ăștia au
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pînă În ziua cînd aveau invitați; În aceste Împrejurări, o ciudată fraternitate se năștea Între ei, mai ales dacă era vorba de verii numiți Julius, Cinthia, Bobby etc. Pipo cobora din alt copac cu o mutră bosumflată: nu reușise să țintească la timp și rămăsese cu săgețile În mînă, avea trei săgeți În mînă. Și Cinthia tușea dar nu plîngea și se uita la Julius, care se uita la Vilma, care se uita la stăpîna casei: „Veniți! Veniți să vă curățați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stătuseră pînă atunci la gheață. Copiii se serveau singuri sau erau serviți de dădacele lor și mulți dintre ei, printre care desigur Pipo și Rafaelito, neisprăviții ăștia, scoteau din buzunare țevi de trestie și Împroșcau lichidul rece În obrazul musafirilor, țintind mai ales În ochi. Guvernantele dădeau fuga Îngrijorate și-i despărțeau pe micuții care se Încăieraseră, dar Victor, obișnuit cu toate acestea după atîția ani de slujbă În casa Lastarria, nu-și pierdea demnitatea și continua să-i servească, străbătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Tehnica discontinuității se dorește corespunzătoare memoriei involuntare, dar are și intenția de a exprima concretul vieții. De asemenea, suspendarea cursului relatării, repetițiile, digresiunile se constituie ca mijloace ale ficțiunii, care vin să sprijine trăirea autentică. Autenticitatea dorită se împlinește, conglomeratul țintind să sugereze o mai bună pliere după tensiunile amintirii afective, dar și imprevizibilului vieții. E de remarcat grija selecției și ordonării prin care textul se așază într-o construcție care dobândește valoare estetică. Renunțarea la înșiruirea cronologică a faptelor intră
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
toamnelor, singura dat’ chind un barbat are ultim cuvint În discuțion cu o femeie. Da, domnul Singvogel are veșnic ceva de zis; mereu Îl necăjeam, dar el știa toate răspunsurile pe dinafară. Deci, toamnelor, turnul costat doisprezețe milion gulden, adică ținti milion dolar În banii atevărat. Construcțion durat peste saisprezețe an, numai aur si bizuterii de pe acoperiș costat peste un milion doi sute si cincizeți mii dolar. De la vîrful la baza, turnul are optzeți metri si scara are trei sute sasezeți si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
milion dolar În banii atevărat. Construcțion durat peste saisprezețe an, numai aur si bizuterii de pe acoperiș costat peste un milion doi sute si cincizeți mii dolar. De la vîrful la baza, turnul are optzeți metri si scara are trei sute sasezeți si ținti trepte, cîte unul pentru fiecare zi din an, cu numele de la fiecare cetațean care dat banii sapat În el. Daca doriți să număraț acum, puteț se urcaț, dar eu aici remîn. Deși numele meu Ciripit de peserel este, prea batrin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
omorî; dar n-o făcuseră. Rămase totuși, cu fața în jos, cu nasul turtit de ceea ce părea o podea moale, netedă. Ochii priveau direct în porțiunea aceea plată, cenușie, puțin lucioasă. Încă presupunea că aceasta era podeaua laboratorului către care țintise, din sistemul acela stelar îndepărtat pe care tânăra femeie, Strella, îl numise Meerd. ...Era timpul să arate că era conștient și să se miște cu grijă. Se ridică în genunchi. Și văzu că, deși aruncase doar o privire rapidă, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
rapidă cu cât este mai profundă iubirea. Unei iubiri slabe îi corespunde un mers lent, și dacă într-adevăr lipsește iubirea, unul se oprește pe cale și dacă regretă viața mondenă, este ca și cum și-ar întoarce înapoi privirea și nu mai țintește spre cealaltă patrie”. Se înțelege bine: încetineala cu care măgarul îl poartă pe Isus în inima Ierusalimului, nu este aceea despre care ne vorbește marele episcop de Hippona, ci este încetineala calmă, meditativă, blândă, la îndemâna lui Cristos și la îndemâna poporului
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ascet și de mistic. La această „parte de foc” din viața Sfinților noștri este invitat preotul ca să o aprindă pe a sa: mistica aceea este unica lumină capabilă să lumineze întunecimile zilelor noastre. Este provocarea creștină a Mileniului nostru: să țintim cu toții la sfințenia cea mai înaltă, cea mistică și contemplativă. Pentru a trezi în creștini o adevărată dorință după sfințenie, percepută la început ca o dorință puternică de convertire și de reînnoire personală, preotul trebuie să aspire la perspective înalte
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
dar și înrădăcinată în timpul și pe pământul oamenilor. Este, prin urmare, o comunitate reglementată, dispunând de drept, chiar dacă își face simțită natura sa misterică în viața instituțională și în legea sa, care slujește pentru a orândui viața fiilor și fraților, țintind să ajungă două scopuri finale: slava lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor. În consecință, ecleziasticul nu se luptă doar să susțină Biserica, ci o iubește în mod concret, prin mărturia unei obediențe depline și stăruitoare: „Omul bisericii nu este doar obedient
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și limitează: „Dimpotrivă, refuzăm categoric: să fim slujitorii celor mari ai acestei lumi, primind favoruri din partea lor și susținând interesele lor tulburi; să fim slujitori ai idolilor societății moderne: banul, plăcerea, succesul și faima; să fim slujitori ai ideologiilor, care țintesc să ne orbească și să ne pună călușul în gură, luându-ne libertatea de a gândi și de a spune adevărul; să fim slujitorii oricărei instituții u-mane, care caută să ne subjuge și să ne manipuleze; să fim, în sfârșit
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Nici o comunicare adevărată nu poate să se facă neglijent sau fără nici o regulă, ci numai într-un mod adecvat, cu apropieri, cu contacte potrivite, cu coduri lingvistice corespunzătoare. Vor-birea frumoasă cere, printre altele, cunoștințe bune și respectarea regulilor tehnice care țintesc la dominarea și folosirea corectă și optimă a vocii, a pronunției și a mijloacelor tehnice ne-cesare vorbitului în public. Dacă aceasta a fost întotdeauna adevărat, întrucât Cuvântul lui Dumnezeu merită în sine să fie tratat cu cea mai mare atenție
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
noastre s-au apropiat de el. Pare că văd în mintea mea triumful tău, îngreunat, nu prin prada luată din provincii și prin banii storși de la aliați, ci prin armatele dușmane și prin lanțurile regilor prinși». Este invederat că Pliniu țintește prin cuvintele sale pe Decebal, care refuzase închinarea și supunerea către Traian. La începutul anului 101 Traian se afla încă la Roma, unde lua consulatul pentru a 4-a oară. Actele fraților Arvali dau chiar ziua de 25 martie 101
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ușor contractată. Câteva întrebări, doamnă, se gândi el. Cum a putut Yanar să-l avertizeze pe Discipol, fără ca acest lucru să fie previzibil? Ia explică-mi chestia asta!" Femeia se opri și-l așteptă surâzătoare. Dar surâsul îi dispăru. Privirea ținti îndărătul lui Gosseyn, puțin lateral Gosseyn se răsuci și privi. Nu simți nimic, nu auzi nimic și nici măcar nu îi percepu prezența acum când o vedea, dar forma se materializa, la trei metri de el, în dreapta. Se întuneca, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]