198,372 matches
-
a schimbat. Prin sfărâmarea dictaturii nu s-a făcut decât trecerea de la răul în cătușe la răul în stare de libertate, nu la eliminarea lui ca atare, și de la prostia, minciuna și hoția de stat la formele lor individuale, multiplicate. Așa se face că la atâta timp de la căderea comunismului, noi nu numai că nu ne-am dezis de crimele lui abominabile, dar l-am integrat ființei noastre naționale, ca cheie de boltă a românismului post-decembrist; cine nu iubește trecutul comunist
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
poate fi obținut, fără a ceda în schimb nimic. De altfel, ideea de-a ne elibera de trecutul nostru tenebros este pe cât de generoasă, pe atât de utopică: trecutul suntem noi, iar noi nu ne putem elibera de noi înșine. Așa se explică faptul că toate încercările în acest sens au sfârșit în grotesc, în tragic, în absurd. Dar la ce altceva s-ar putea ajunge când tribul este chemat să se judece singur pentru crimele sale, decât la înnobilarea crimei
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
din impas: în loc să ne întrebăm la nesfârșit dacă securitatea a fost securitate iar un securist este un securist și să nu putem răspunde, mai bine să ne întrebăm dacă nu cumva securiștii n-au fost chiar victimele securiștilor. Și uite așa, pe nesimțite, am ajuns ca legea de deconspirare a securității să funcționeze ca lege de deconspirare a victimelor securității. Ceea ce, legiuitorul, în tembelismul lui simulat, a urmărit chiar de la început: să-i dezinculpe pe securiști și să-i inculpe pe
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
Munteanu: “Când are să decidă pumnulu, celui mai tare i se atribuie titlu de moderatu și de onestu” (p.383)! No comment! Acolo unde spiritul clasic este prevalent, acolo domnesc etica și rigoarea intelectuală, acolo principiul adevărului s-a impus definitiv. Așa se face că în țările participante la cultura și civiizația europeană, cum era și România înainte de invadarea ei de către armata roșie, se citează și lucrări aflate în manuscris, se menționează informațiile transmise pe cale orală de către studenți, asistenți, colegi. Într-o
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
renașterii românești în epoca modernă, ci a continuat să încurajeze neseriozitatea, impostura, incompetența intelectuală. Puterea politică aflată la putere din decembrie 1989 până astăzi, cu o pauză între 1996-2000, a cultivat aceiași oameni, aceiași mentalitate, aceleași structuri caracteristice vechiului regim. Așa se face că azi asistăm cum un ministru român plagiază ordinar și nu realizează în nici un fel gravitatea actului săvârșit, așa se face că primul ministru, guvernul în întregime îl susțin în continuare pe colegul plagiator, că Președintele României, “garantul
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
1989 până astăzi, cu o pauză între 1996-2000, a cultivat aceiași oameni, aceiași mentalitate, aceleași structuri caracteristice vechiului regim. Așa se face că azi asistăm cum un ministru român plagiază ordinar și nu realizează în nici un fel gravitatea actului săvârșit, așa se face că primul ministru, guvernul în întregime îl susțin în continuare pe colegul plagiator, că Președintele României, “garantul Constituției”, adică și al normelor morale care trebuie să guverneze societatea, justifică prin sofisme puerile gestul incalificabil al ministrului Sănătății! Așa
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
așa se face că primul ministru, guvernul în întregime îl susțin în continuare pe colegul plagiator, că Președintele României, “garantul Constituției”, adică și al normelor morale care trebuie să guverneze societatea, justifică prin sofisme puerile gestul incalificabil al ministrului Sănătății! Așa se face că asistăm la apariția unui tratat academic de istorie a României cu capitole întregi plagiate, fără nici-o reacție serioasă și europeană din partea celei mai importante instituții culturale a țării, în fond unul din simbolurile naționale. Și, se pare
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
într-un text sugestiv, plin de savoare. Scriitorul Vasile Datcu are auzul fin și înregistrează nuanțat vorbirea personajelor (mai ales când e vorba de săteni). El aude „monstruos” și exprimă minuțios și sugestiv, cu accente adesea umoristice, rostirea omului simplu. Așa se creează atmosfera dintr-un sat aflat în uimire (Uriașul), iar dialogul dintre un intelectual colecționar pasionat și niște țărani care-i cară acasă un prețios dulap vechi, într-o căruță hârbuită, trasă de niște mârțoage, pare o scenă dintr-
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
puțin a îmbuibaților. Patriotismul nu poate fi condiționat de grosimea osânzei de pe ceafă. Logica lui „îmi iubesc patria numai dac-o pot călări și dacă mă pot înfrupta cu nesaț din bietul ei trup” funcționează, ce e drept, la perfecție. Așa se explică de ce sentimentul patriotic a ajuns în România marfă rușinoasă. Termeni precum „patriotism civic” ori „comunitate de idei” sunt la noi lucruri de ocară: aici, la Porțile Orientului, trebuie să rostești cu voce tremurată numele lui Ștefan sau Mircea
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
mai puțin halucinant, scris în disperarea despărțirii finale. Iată-le: „și eu mort de mult cu o piatră de moară pe piept / am hotărât în sfârșit să plec / să pornesc de pildă dintr-un garaj înecat în aburi / să merg așa până la un crâng (tufiș) unde mă așteaptă sora Fântână / să mă rezem acolo de prăbușirea ei” ( G. Naum, Sora Fântână, 10 oct. 1986) și „Clopotul a strigat o singură dată / și fântâna s-a prăbușit la pământ / Și atunci unul
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
pe cele rele; întrebat după fiecare film vizionat cum i s-a părut, M răspundea invariabil „Bun!”, deoarece, generic, filmele intrau pentru el la lucrurile bune - vezi pp. 88-89) și o filozofie de viață care, rezumată de Matei Călinescu sună așa: „«Everybody is different», repetă M. Iar dacă toți oamenii sînt diferiți, pare a gîndi M, e cu totul firesc să fii diferit; implicit, de vreme ce toți sunt diferiți, trebuie respectată diferența - chiar dacă n-o poți înțelege. Și, desigur, a încerca să
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
anume, ori în șagă Eu nu văzui în viața-ntreagă. Noi țiganii să-avem țărișoară!... Unde să him numa noi în dă noi! Să-avem sate, căși, grădini ș-ogoare Și de toate, ca ș-alții, mai apoi? Zieu! privind la lucruri așa rare, Ca Când treaz fiind, aș visa-mi pare... * * * Dacă înaltele autorități apusene ar cunoaște, bine tradusă, această scriere literară românească, fără egal în felul ei, nu că ar încetini operația de respingere a țiganilor, nici pomeneală; dar ne-ar
Tabăra țiganilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13399_a_14724]
-
evocați în genere cu ironie afectuoasă; termenul generic preferat de autori e animăluțe. Mesajele conțin în primul rînd cîteva indicații în privința surselor onomastice: una dintre acestea este chiar denumirea comercială, numele de pe etichetă: „Lupul albastru pe care îl cheamă Blaubar (așa scria pe etichetă)”. Comercial sau spontan, se preiau nume de personaje din desene animate („Timmon, prietenul lui Pumba din Lion King”) sau din jocuri pe computer. Se explică astfel - prin originea obiectului sau a modelului - o parte din numeroasele nume
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
câteva jucării din care cea mai importantă este fără îndoiala ursul Ursei”. Pot fi totuși incluse în această clasă formațiile cu sufixe diminutivale și în genere cu sufixe specific onomastice: „o păpușă micuță care mirosea a căpșuni și de fapt așa am și numit-o: Căpșunica”; „Bobica (o fetiță clown)”; un urs care „era emblema Berlinului și îl botezasem Berlinel”; „Pufulete (un urs mare, galben)”. Între exotism și autohtonism, o zonă onomastică bogată este cea a hipocoristicelor, frecvente și în antroponomastică
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
aproape mistice este recent apăruta sa carte Pictori români uitați, NOI, media print, București 2003, căreia chiar i-am scris o prefață, pentru că eu însumi visez și rătăcesc similar și pentru că, asta e, văd lucrurile la fel. Adică, De aici așa se vede! Ca orice organism tînăr, trezit la o viață aerobă doar de cîteva generații bune, cultura română se găsește încă în plin exercițiu al exemplarității. Ea produce mai mult miracole decît profesioniști și se simte mult mai în largul
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
simț de răspundere. Nedeprinși cu munca ordonată și cu agenda în funcțiune, n-avem încotro, trebuie să fim geniali și să exprimăm printr-un singur strigăt, e adevărat, uneori asurzitor, toate oftaturile reprimate ale unor batalioane de combatanți anonimi. Și așa, din aproape în aproape, frageda și năbădăioasa noastră cultură se înalță semeață ca o piramidă și se manifestă după cel mai exact tipar oligarhic; adică o mînă de creatori exemplari, adevărați eroi civilizatori, țin în hamuri o întreagă istorie, pe
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
granița naturală din vecinătatea numelor lui Grigorescu, Aman, Andreescu, Luchian, Petrașcu, Tonitza, Țuculescu, Ressu, Iser, Lucian Grigorescu etc. se întide o țară a nimănui și nesfîrșite dune de sare, este Tudor Octavian. Un romantic clasic, dacă pot să-i spun așa, adică un solar îmbrăcat în alb și scăldat într-un albastru dezarmant, el este un apolinic cu vocație dionisiacă, un diurn care și-a făcut din orbecăiala prin catacombele și prin rigolele întunecate al artei românești un tropism profesional și
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
de sine, împotriva proiectului scurt și a amneziei lungi se ridică acum lancea donchijotescă, adică solitară și romantică, a lui Tudor Octavian. Și la primul strigăt de luptă, o lume nouă a început deja să freamăte sau, oricum, de aici așa se vede!
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
că tot interesul îi este îndreptat spre texte diferite unele de altele, a căror alăturare în paginile ediției este determinată de răspunsurile la întrebările privitoare la fulger, tunet, trăsnet. Diferența apare încă de la enumerarea lor de către semnatara ediției: scrierile din așa-numitul tip pravilă; Întrebări și răspunsuri (forma compozită publicată de Alexandru Ciorănescu); Întrebările lui Iazimir cu Panaiot Filozoful; Întrebările lui Epifanie către Andrei [Salos]. Cercetarea și-o dorește continuată în câteva direcții: „sursele diferitelor tipuri, până la atingerea originalului traducerii; copiști
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
Cristian Teodorescu Opinia publică îl caută la telefon pe procurorul Amărie la PNA. Cel puțin așa susține procurorul, să justifice în ochii presei de ce nu-l slăbește pe Traian Băsescu. Mai întîi cu dosarul „Flota”, iar mai nou cu Primăria. Departe de mine gîndul că Primăria Capitalei e populată numai de sfinți și de incoruptibili. Dar
Turnați aici! în varianta PNA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13428_a_14753]
-
la Secție să dovedesc că nu fabulez. Pînă am ajuns la secție a mai zburat o jumătate de oră. Dar cu mintea de mai tîrziu am acceptat că vocea amabilă avea dreptate. Cu ajutorul telefonului poți dovedi orice, dîndu-te drept oricine. Așa deci, Poliția de care rîd procurorii că n-o ajută capul, are atîta discernămînt încît să nu se laude că se ia după telefoane, iar crema investigatorilor din România spune că nu mai rezistă presiunii telefonice a opiniei publice! Mai
Turnați aici! în varianta PNA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13428_a_14753]
-
a scris cu multă înțelegere că A.L.A. l-a publicat, nu o dată. l Apropo de tineri. Foarte pertinente, în schimb, remarcile dlui C. Stănescu, din același număr, despre felul în care E. Simion se constituie parte civilă, ca să zicem așa, într-un proces cu discipolii săi; „Obsedat de trădare și trădători - obsesie veche, nemuritoare! - dl E. S. se simte trădat, părăsit și trist, în loc să fie bucuros că tineri discipoli «încep să vorbească de alte modele» decît cele stabilite de doctrina
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
sursa unui samizdat putea fi imediat depistată. Fișierul respectiv este o prețioasă achiziție a noastră. Cel care ni l-a dăruit, ne-a donat și o colecție de samizdate confiscate chiar de el pe vremuri. Dar producția de samizdat era așa de mare încît făcea imposibilă sancționarea promptă a fiecărui „producător”. În plus, căile prin care intra în țară literatura interzisă erau numeroase. Se aduceau cărți în cutii de detergenți, în camioane cu marfă obișnuită; de la Budapesta, veneau în portierele autoturismelor
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
În plus, căile prin care intra în țară literatura interzisă erau numeroase. Se aduceau cărți în cutii de detergenți, în camioane cu marfă obișnuită; de la Budapesta, veneau în portierele autoturismelor, special amenajate. Intrau 10 volume în fiecare portieră. Mai era așa-numitul samizdat sălbatic, fiecare ins care citea o carte greu accesibilă o copia pentru prieteni. Î. Care era criteriul după care o carte devenea samidat? R. Diferite și variate. Unele cărți erau reproduse fiindcă nu se mai publicau deloc în
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
Polirom), Bogdan Suceavă (mai multe premii pentru Imperiul generalilor târzii), ca să nu mai vorbim de Ioan Es. Pop, Ioana Drăgan sau Horia Gârbea, veterani ai hârtiei. Ce se observă din prima este diversitatea tematică și stilistică a acestei antologii: texte așa-zis realiste, altele fantastice sau de-a dreptul S.F., unele în ton grav, altele amuzante ș.a.m.d. Din păcate, diversitatea nu suplinește calitatea. Cum se întâmplă de obicei, prozele sunt extrem de inegale, unele excelente, cum sunt cele semnate de
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]