3,543 matches
-
privirea metalică spre oportunitatea viitorului și neglijând melancolia paradigmelor trecute. Către aceste modalități și exigențe, cadre și forme ontice este îndrumată viața secvențială a individualității ce-și consumă existența în efemerul aglomerărilor umane. Fiecare timp al acestei vieți se dorește așezat și circumscris de un mediu corespondent, de un fond elaborat prin axiomatica ființării în cetate. Copilăria și tinerețea evoluează în sfera deschisă de așezământul învățării, sub cupola ce cuprinde împreună întâlnirea roditoare dintre ucenic și dascăl, întovârâșire și colegialitate, ambiție
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
extensie enigmatică. Desigur, o fărâmă din natura nesfârșită este cucerită, adaptată și prelucrată de om fiind așezată în dinamica istorică ca sursă de progres și emancipare evolutivă. Dar, în acest sens, nu muntele, ci piatra desprinsă trudnic din el și așezată ca temelie construcțiilor devine purtătoare a omenescului, nu concentrarea vegetală a pădurii, ci plasticitatea lemnoasă a verticalității arborilor, substanța lor modelabilă ce este supusă meșteșugului utilității dobândește semnul atingerii și posesiei umane. Dincolo și dincoace de acea fărâmă cucerită de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mundane. Prin suferință, omul cunoaște coborârea în propriile profunzimi, metamorfozele impuse de reîntâlnirea cu sensul său primordial, cu vocația și destinul său teluric, cu albia spre care ar fi trebuit dintru început să-și reverse substanța solară a ființei sale așezată ca enigmă între adâncurile și înălțimile aceluiași infinit. Naivitatea, credulitatea stridentă cu care prezența umană își ancorează resursele ontice în oferirea de sine a vulgului profan, a simplității fără adâncimi și semnificații ce deschid spre profunzimi este, în contextul suferințelor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
temporalului elementele ce și le asumă epifanic. Așadar, funcționalitatea relicvelor-mărturii în aria templului este împlinită atunci când sfințenia pe care ele o poartă determină spiritul credinciosului să-și aroge statutul de relicvă-mărturie supremă a Divinului, o relicvă-mărturie non-materială, conștientă de sine, așezată paradigmatic și supra-istoric între voluptatea tentației ucigătoare și copleșitoarea ascensiune spre mântuire. Locațiile în care se concentrează împlinirea ritualului, desfășurarea amplă și cromatică a scenelor picturale, postularea în propria soliditate a elementelor sculpturale, așezarea relicvelor-mărturii întru evidența ce se cere
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oră întreagă să suni, să te faci că pleci și să te întorci să pândești, ascunsă după burlan - iată ceva la care un om simțit nu s-ar fi pretat niciodată... Se mișcă nervoasă și atinge cu cotul un album așezat strâmb pe colțul măsuței. Alaltăieri l-a șters de praf și a privit cu atenție învelitoarea de piele grenat - ce lucruri solide și fine se făceau acum o sută de ani ! Cum aveau pe-atunci oamenii timp și răbdare să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tremură (niște picioare slabe și lungi, foarte albe, lipsite de păr). Cum bâjbâie la întâmplare după papuci, pentru că nu vrea să și irosească puținele puteri, aplecându-se. Cum se apropie încet de ea, cu spatele curbat sub halatul de casă, așezat strâmb pe umeri ; se apropie încet, cu pașii târșiți, împiedicându-se în poalele lungi ale cămășii de noapte. Ținându-se de mobile, respirând șuierat, și fața, nefiresc de gal benă, încercând să-i zâmbească, și părul cărunt, moale și rar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
între timp lângă mine venise să se așeze un tânăr cu o alură de copist la tribunal, având chiar degetele pătate de cerneală violetă și unghiile necurățate, cu un cap cu trăsături mari și dizgrațioase și ochi de imbecil visător, așezat puțin strâmb pe gâtul înclinat spre umărul stâng. Posibil să fi fost student și să copieze acte doar pentru a se întreține, pentru că, din buzunarul lăbărțat și ros al hainei ce avea pe piept câteva pete unsuroase, a scos mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
discotecile publice, mai ales aici, la mare. Cei doi susțin că nu e doar o legendă. Păcat că nu vreți să mergem, acolo se Întîmplă, știți voi ce, chestii..., le spui. Așa că noaptea vă găsește pe plajă Într-o turmă așezată cuminte În cerc, din care se ridică o rumoare stinsă, spartă uneori de rîsete sau de comentarii ori de acordurile unei chitări, Însoțite de o lălăială stinsă. SÎnteți păziți de grănicerii care Încep să patruleze de Îndată ce se lasă Întunericul, o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
i-a salvat; nici lor nu le-a venit să creadă un asemenea noroc, așa că nici măcar o clipă nu s-au gîndit să insiste cu explicații și promisiuni de Îndreptare a sabotajului prin indolență. CÎt timp ei fumează și discută așezați fiecare la masa lui de lucru, faci un inventar al locului: fotoliul scoică Într-un pluș zebră e tot acolo, și dulapul baroc cu vitrină, și masa cu machete de carton unele peste altele, și teancul de schițe de costume
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sau ca un profesor sau, În orice caz, ca un om cu studii din lumea civilă. Arată ca un om cumsecade. Probabil că, dacă și-ar da puțin silința, ar putea să arate ca doica ta din copilărie. Așa cum stă așezat, nu pare Înalt, e Îngrijit, are părul pieptănat și trădează o pedanterie necaracteristică locului. Mă Întreabă dacă e bine În armată, dacă am avut probleme cu „veteranii“, accentuează ironic cuvîntul, dacă sînt mulțumit de condiții, dacă Îmi lipsește viața de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pericolului care Îți Îmbată mintea neștiutoare - mucul unui mugure care crește la piciorul unui munte. Și toată treaba asta se Întîmplă Într-un bloc din periferia unui cartier standard comunist, la mijlocul anilor ’70. Stă mărturie această poză: la 4 ani, așezați unul lîngă altul În același fotoliu, obraz În obraz, lîngă pomul de Crăciun, rînjind către aparatul care vă vorbește despre un anume Moș Gerilă, un fel de Moș Crăciun cu carnet de partid (pentru că regimul avea altă părere despre tradițiile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o oră. Apoi tace. Nu știu dacă aud cu urechile cuvintele sau dacă aud pe cineva gîndind, dar, undeva, cineva țipă: Ce slănină de om! SÎntem Îndrumați spre cele două dormitoare mari. În capătul fiecăruia se află cîte un televizor, așezat undeva sub tavan, pe un fișet metalic. PÎnă acum nu pot spune că l-am observat. Mai degrabă o piesă de mobilier decît un obiect cu vreo uti litate. Pentru că În anul de grație 1989 Televiziunea Română emite un program de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mulțime de oameni aplaudă În picioare de cîteva minute bune și o va mai face pentru alte cîteva minute bune, apoi În sală intră CÎrmaciul În persoană și se duce la tribuna din fața prezidiului, făcînd semne prietenoase cu mîinile. Stăm așezați, cu ciocurile căscate, televizorul zbiară Îngrozitor, ca să se audă pînă În spate. Nimeni nu suflă, Gărăgău Își roade pe furiș o unghie. Își dă seama că mă uit la el, se Întoarce și Își rînjește dinții albi, apoi mimează serva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un ogor negru - acum, gol. SÎnt vreo 5 kilometri pe care urmează să-i facem Într-o oră, sub cerul Închis. Nu ne grăbim, că n-avem de ce, avem ce ne povesti. Pe un dîmb nu departe, În cîmp, stă așezat un om, cu hainele În dezordine, murdar, cu o barbă albă enormă, privind cerul ca o lespede, cu gura, bănuiesc, deschisă. Deduc că o are deschisă, pentru că emite un sunet clar, puternic, o singură notă, fără inflexiuni, fără variații, un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Șalul brodat de pe pian, așezat întotdeauna exact în aceeași poziție, era decolorat în părțile unde se odihneau pe el razele soarelui. Rama de argint care încadra fotografia unui Emma în vârstă de șaisprezece ani, cu trăsături blânde și ochi duioși, așezată tot pe pian, privea întotdeauna din același loc și în aceeași direcție. Și tatăl lui Emma era prezent. Un portret al său, atârnat pe perete (executat de un coleg de studenție de la colegiul Trinity), îl arăta adolescent, dichisit, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecut repede! E seară!... Moș Ion are mult de secerat, dar va mai secera și mâine. Se ridică în picioare, își îndreaptă șalele și pleacă'nspre casă. Din sat se aude lătratul câinilor. Își mai privește o dată ogorul, vede snopii așezați în formă de colibă. Ajungând în sat, i se pare firea încremenită. Afară de lătratul câinilor, nu se mai aude decât sunetul tălăngilor de la gâtul berbecilor, care se-ntorc de la pășune. Trecuse o dimineață întreagă, trecuseră zile și doamna Mușat așteptase
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bunicu-tău. Toată lumea trăia în prosperitate, nu ca-n ziua de azi. Asta spunea el și n-am niciun motiv să nu-l cred. Nimic nu se schimba de la o zi la alta atunci, la sfârșitul secolului trecut. Era o lume așezată, e bine să te gândești la asta. Nu era goana asta nebună după mâncare. Lumea se mai ducea la câte un spectacol de teatru, la câte o expoziție de artă... N-ai de ce să te rușinezi că taică-tău s-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
În care poză? Cea de la absolvire. Cu toată clasa și cu profesorii... Mă rog, o parte din ei. A! poza în care stau întinsă pe jos. Ei, nu chiar pe jos. Stai așa, pe-un șold... De fapt, mai mult așezată, cu picioarele într-o parte. Așa să fie, cum zici tu, spuse Geta. Într-adevăr, n-au binevoit să vină toți profesorii. Dar nici noi n-am fost toți. Câțiva nu erau deloc sociabili, ca să nu spun mai mult... Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
deja să-i povestească lui Lucian câte ceva, ba chiar destule măcar de le-ar ține minte. Așa e ea, mai comunicativă. Imaginea pe care Lucian și-a făcut-o despre familia în care Liliana a crescut este cea a familiei așezate; unită, devotată valorilor tradiționale într-ajutorare, ținerea strictă a aniversărilor tuturor membrilor ei, ospitalitate. Bravo lor! Abia așteaptă să-i cunoască pe cei ce încă mai trăiesc din familie. Familia lui a fost altfel; foarte mică, a trăit aproape izolată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
parte a unui amplu proiect de identificare și valorificare a aspectelor vieții sociale, Gusti afirma: "Ne trebuie cu orice chip un muzeu în aer liber, în care standurile să fie case întregi, țărănești, ele însele piese de muzeu, casele fiind așezate ca un sat adevărat [...]. Muzeul reprezintă o ontologie sistematică a tuturor tipurilor de gospodărie din toate locurile locuite de români. Intrînd în oricare din case și stînd de vorbă cu oamenii de acolo, ai impresia că te afli nu în
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
apropia de Dumnezeu. Prin iertarea care i se va oferi, el va experimenta în mod concret darurile acestei milostiviri divine. Alături de acest aspect, dialogul sacramental dintre penitent și confesor este caracterizat de folosirea frecventă a anumitor cuvinte, potrivite momentului. Acestea, așezate împreună, conduc spre formarea unui vocabular caracteristic acestui eveniment salvific. Vocabularul conține cuvinte specifice, inspirate din Sfânta Scriptură, nu inventate de imaginația confesorului. Doar cuvântul Domnului îl ajută cel mai bine pe penitent să își reprezinte și să exprime cât
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care o mai avea peste pumnul strâns al lui Toaibă. Ce știu? Ce știu?... Da’ nu știu că în fruntea obștii trebuie să stea cel mai vrednic gospodar? Nici atâta lucru n-au învățat? Cum să te uiți tu om așezat și gospodar în gura unui târâie-ogheală? În gura unuia care în viața lui n-o avut nici pantaloni pe fund și care n-o știut de altă mâncare decât borș cu urzici. Pune-l să înhame calul și să vezi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un dramatic strigăt al singurătății omului, de la început, din momentul nașterii, îngemănat cu disperarea absenței mărturiilor legate de „a fi”, care se înalță într-una dintre cele mai tulburătoare elegii din volum: nici martorii nașterii mele nu mai știu / amănunte. așezați ca într-un tablou / al Coborârii de pe cruce, nu au înțeles / dragostea disperată a mamei, când trăgea peste mine / timpul nou-nouț. / martorii nașterii mele au murit de mult, / în altă singurătate. iar martorii morții lor / nu-și mai amintesc amănunte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
asemenea drum trebuie ceva timp să te pregătești, am să pun lacăt inimii, iar dorul am să-l leg în lanțuri, ca la ocnă! Să știe de stăpân! Te aștept ca pe o izbăvire, scumpule. A ta Zâna”. Sevastița mânca așezat și, din când în când, gusta din ulcica cu vin, dar nu mă slăbea din ochi. Se vedea limpede că își iubește fata cu asupra de măsură. Când a sfârșit de ospătat, s-a ridicat și, făcându-și cruce, a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
întrebarea cine mi-o va aduce s-a înfipt în mintea mea ca un ghimpe. “Cine? Cine?” mi se învârtea în cap ca un carusel. Chiar de la intrarea în cameră, m-a întâmpinat miros de lucruri proaspăt spălate și frumos așezate. Toate cele erau la locul lor... Am lăsat bagajul la ușă, cu gând că îl voi desface la întoarcerea de la izvor. Între timp, lumina din jur s-a împuținat. Răcoarea serii încă nu devenise stăpână. Așa că, gol până la brâu și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]