1,798 matches
-
grămadă de codexuri. Senatorii se întrebară despre ce era vorba; un notabil tresări, recunoascând parcă pielea de culoare închisă în care Tiberius își lega actele, și le șopti ceva vecinilor. Împăratul ridică mâna pentru a vorbi, și toate privirile se ațintiră asupra lui. Cu un glas limpede, spuse rar: — V-am convocat pentru că în camerele secrete ale lui Tiberius au fost descoperite niște documente în legătură cu care nu se poate păstra tăcerea. Pauzele dintre cuvinte erau lungi, glasul părea că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dintr-odată se prefăcu serios: — Mintea lui o ia razna. Râseră cu toții. Nopțile ultimei ierni Era iarnă; întunericul se lăsa repede, dintr-un cer mohorât, deasupra acoperișurilor orașului cuprins de neliniște. Împăratului i se părea că toți ochii Romei erau ațintiți asupra ferestrelor și galeriilor îndrăgitei sale domus, devenită acum cu neputință de suportat, și spionau luminile, întrebându-se ce se întâmplă acolo. Clivus Palatinus devenise un punct de referință și ținta urii multora. Întunericul durează prea mult iarna, murmura Helikon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am fost încontinuu conștient de prezența lui. Nu mă mai urmărea, dar părea să plutească precum un supraveghetor la hotarele vieții mele, monitorizându-mi fără încetare procesele creierului. De-a lungul benzilor de mare viteză de pe Western Avenue, îmi țineam ochii ațintiți în oglinda retrovizoare și cercetam cu privirea parapetele pasajelor superioare și ale parcărilor supraetajate. Într-un fel, îl înrolasem deja pe Vaughan în vânătoarea mea confuză. Stăteam pe benzile aglomerate de trafic ale podului rutier, unde pereții de aluminiu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spre podul rutier, se mută lângă mine, urmărindu-mi mâinile pe comenzi în momentul în care intram din nou pe traiectoria coliziunii. Aceeași privire calmă dar curioasă, de parcă ar fi fost încă nehotărâtă cum să se folosească de mine, era ațintită spre fața mea când, la scurt timp după aceea, am oprit mașina pe-o stradă de serviciu pustie, printre rezervoarele de la vest de aeroport. Când mi-am petrecut brațul pe după umerii ei, zâmbi scurt în barbă, un rictus pronunțat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
totodată calificările medicale. Chiar și după relația lor, umorul său continuă să oscileze de la afecțiune la lungi perioade de plictis. În vreme ce ea se apropia de noi ieșind de la birourile de imigrare, Vaughan nu se clintea de la volanul mașinii, cu ochii ațintiți într-o evaluare la rece a locurilor rănilor după care tânjea. Vaughan propti aparatul de filmat pe marginea volanului. Se lăsă pe spate cu picioarele depărtate, cu o mână ocupată să-și aranjeze poziția prohabului voluminos. Albeața brațelor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
geacă de piele care nu voia nici în ruptul capului să-i dea aparatul lui de fotografiat. Când obiectivul transfocator reflectă lumina soarelui, l-am recunoscut pe Vaughan. Stătea sprijinit de capota superioară a unui al doilea Citroën, cu ochii ațintiți la producător, pe care-l dădea din când în când în lături cu o mână plină de cicatrice. Lângă el, așezat pe capota din față a mașinii, era Seagrave. Părul blond îi era legat nod în creștetul capului și purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
invizibile și misterioase. Mașina din față avansă câțiva metri. Stopurile de frână iluminară interiorul Lincolnului, poleindu-ne în roz. În oglinda retrovizoare am văzut că soția mea stătea tolănită pe banchetă, cu spatele lipit de al lui Vaughan, cu ochii ațintiți spre pieptul lui, spre cicatricele din jurul sfârcurilor rănite, care străluceau ca niște puncte de lumină. Am făcut Lincolnul să înainteze câțiva pași. În spatele meu se întindea un bloc de întuneric și tăcere, un univers condensat. Mâna lui Vaughan se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-și potrivească picioarele zdrobite în spațiul dintre bancheta din față și bord. La aceasta, Vaughan fluieră admirativ. Ne-am plimbat printre standurile și platformele rotitoare, Gabrielle croindu-și șontâcăit loc între directori de firme auto și prezentatoare. Îmi țineam ochii ațintiți la proteza ei ortopedică, la coapsele și genunchii ei deformați, la umărul stâng tremurând, la părțile corpului său ce păreau să facă semne mașinilor imaculate de pe platformele rotitoare, invitându-le să-i înfrunte rănile. Când urcă în cabina unui mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
parcă din toate direcțiile, din interior și din exterior deopotrivă. Vaughan gonise pe puntea descoperită a podului cu viteză maximă, încercând să se lanseze spre cer. De pe platforma superioară a autocarului fură extrași și ultimii pasageri, însă ochii spectatorilor erau ațintiți nu asupra acestor victime omenești, ci asupra vehiculelor deformate din mijlocul scenei. Vedeau oare în ele modelelor vieților lor viitoare? Figura izolată a actriței de film stătea lângă șoferul ei, cu o mână ridicată la gât ca pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de modest. Și de aceea pleacă sărmanul tineret, spre țări străine pentru a-și putea să-și aranjeze cumva viitorul, iar bătrânii rămân acasă cu nepoții, dintre care unii de abia învață să meargă, și ei stau sărmanii, cu ochii ațintiți spre zări depărtate, cu foamea-n gât și cu dorul în inimă. De aceea, nici nu este de mirare, că statistica arată negru pe alb că anual, de la 4,7 de morți la mia de locuitori până prin 2004 s-a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în care a făcut pasul de a se căsători cu el. Îi venea să plece la tatăl ei dar îi era rușine. Petre își dădu seama de greașeala pe care o făcuse când Frusina, în blocajul ei, rămăsese cu privirea ațintită la el, un fel de mirare amestecată cu tristețe. Ochii ei albaștri și frumoși împreună cu amestecul de stări din privire i-au pătruns până în adâncul sufletului, astfel că regretă gestul pe care îl făcuse. Avea mustrări de conștiință dar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
gestul pe care îl făcuse. Avea mustrări de conștiință dar nu știa ce să facă, cum să procedeze să-i ceară iertare și nu își găsea cuvintele potrivite împiedicat fiind și de orgoliul său. Plecă imediat lăsând-o cu ochii ațintiți în gol. Frusina nu luase până la vârsta aceea nicio palmă de la nimeni, nici de la tatăl ei.Nu a mai scos un cuvânt. A mers în dormitor și s-a culcat. Petre bău în seara aceea cum nu mai băuse de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
înseamnă în zilele noastre căldura căminului. Un asediu al zgomotului. Întorcându-mă de la serviciu, am făcut o escală. Omul din spatele casei de marcat și-a ridicat ochii când am intrat în magazin șchiopătând. A băgat mâna sub tejghea, cu privirea ațintită în continuare asupra mea, și a scos ceva împachetat în hârtie maronie, spunându-mi: — Dublu ambalat. Cred că o să vă placă. A pus obiectul pe tejghea și l-a lovit ușurel cu mâna. Pachetul e cam de două ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu ceva, am numărat 276 de pași până ce un tip într-o haină de piele neagră m-a împins la o trecere de pietoni și mi-a zis: — Trezește-te, dobitocule. E verde. Cât ai clipi, în timp ce stau cu ochii ațintiți în spinarea tipului în haină de piele, blestemul mi se-nvârte-n cap. Și, traversând strada, tipul în haină neagră ridică piciorul ca să pășească peste bordura de pe trotuarul celălalt, dar nu reușește. Vârful pantofului se lovește de bordură, în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că n-ai văzut-o niciodată pe Helen Boyle cu o carte care se chema Versuri și poezii din lumea-ntreagă? Mâna deschisă a Monei Sabbat cade pe birou și apucă sendvișul învelit în folie. Mușcă un dumicat, cu privirea ațintită la radioul cu ceas. — Adineauri, la radio, zice Mona, așa ceva ați făcut? Dau din cap că da. — Ați obligat-o pe doamna doctor să se reîncarneze? O rog s-o sune odată pe Helen Hoover Boyle, și poate că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de studiu. <biography> copilul și bătrânul s-au sfătuit toată noaptea și au hotărât să-l trimită pe copil să-l potolească pe bătrân, că prea le dădea de furcă, și l-au trimis. bătrânul tăcea și își ținea ochii ațintiți în pământ, părea rușinat, iar copilul îl mustra. copilul îl tot mustra, îi reproșa lucruri teribile, bătrânul se rușina și mai tare, barba îi străpungea pieptul, despicându-l și inima îi ieșea la iveală o inimă fragedă ce se zbătea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ai fi zis că e inima unui prunc. și bătrânul își văzu inima de prunc și-l cuprinse așa o sfială că își băgă mâna dreaptă în piept și o smulse și pe furiș o ascunse la spate, apoi își aținti ochii în pământ. și ochii lui erau vii, răspândeau o rază orbitoare ca un laser, decupau pământul la picioarele lui și bătrânul vedea tot ce era dedesubt. și vedea lucruri cu mult peste închipuirea unui simplu muritor, că așa o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de apă. Luna de argint se oglindea în apa cristalină. O adolescentă privea fermecată peisajul mirific. Era frumoasă...părul îi era blond parcă poleit cu aur, aranjat într-un coc foarte ordonat și elegant, ochii, de un albastru superb, erau ațintiți asupra ceasului de la mâna, fața era albă, ca de porțelan și obrajii trandafirii, buzele fiind îmbrăcate într-o nuanță subtilă de roz care se potrivea perfect cu rochița albă pe care o purta. La gât îi atârna un lănțișor finuț
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înfipt colții în gâtul ei. Simțeam cum viața fetei se scurge în corpul meu... iubeam aceasta senzație. Sângele ei era ușor amărui, dar tot irezistibil de bun. După doar câteva minute, am lăsat-o să cadă. Ochii albaștri erau acum ațintiți spre cerul întunecat, pielea ei era acum albă, nefiresc de albă, iar rozul din obraji dispăruse, părul, care s-a desprins din acel coc, era îmbibat cu sângele roșu ca focul, la fel ca rochița de mătase, fața îi era
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întrebat. Atacă mereu noaptea, când nimeni nu este atent, atacă pe la spate, îi înjunghie și stoarce orice picătură de sânge din victimele lui, e foarte ciudat. Am plecat acasă. Când am ajuns, m-am trântit direct în pat cu ochii ațintiți în sus. Ahhh! Niciodată nu am avut o zi așa de plină, niciodată nu mi-am adus aminte de familia mea, după ce am devenit vampir, am încuiat tot trecutul meu undeva, acolo. Sunt vampir! Nu am emoții! Și dacă nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nucleu ce aduna toată melancolia generațiilor, tablourile de pe pereți își pierdeau farmecul, deveneau deja vulgare iar lalelele, erau singurul punct briant din tot peisajul obscur. Clanța s-a mișcat, ceilalți s-au așezat la loc iute, iute. Suspansul împânzea privirile ațintite spre ușă. Brusc, profesorul a intrat, iar surprinderea mea a fost și mai mare văzând că și tu erai cu el. Te-ai așezat în primele bănci, aprobând cu gesturi mici, neobservabile, discursul pregătit de tatăl tău. Culmea! Pentru întâia
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plecaseră la culcare. Liniștea este întreruptă din când în când de scârțâitul roților de car, de geamătul boilor și de cântatul cocoșilor care se aud în depărtare. Diii, Joian! Deși îl văzuse de mii de ori, Ion stă cu ochii ațintiți la bolta cerului. Era de un albastru închis, iar cele câteva stele rămase păreau niște perle galbene ce șopteau între ele asemenea copiilor din căruță. Tată! întrerupe el liniștea. Oamenii pot ajunge la cer? Nu știu, măi, Ioane! Or putea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de 9 mm, Parabellum. O armă redutabilă, care n-ar fi trebuit să părăsească orașul Brest și care Îi va aduce cu siguranță o mustrare serioasă, dar mai puțin dureroasă decît privirea Încărcată de reproșuri pe care maică-sa o ațintea asupra ei. Marie Înhăță pistolul și-l puse iute Într-un sertar pe care-l Închise cu cheia. - Nu te uita așa urît. Nu e Încărcat, mormăi ea cu nota de agresivitate a acelora care sînt prinși pe picior greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îngăimă ea. Ușa camerei se dădu de perete. Lucas Fersen apăru În prag, cu pistolul În mînă. - Dă-i drumul! Nu mișca! Văzînd-o pe tînăra femeie pe jos și un bărbat Întors cu spatele care se apleca asupra ei, Își ațintise arma asupra lui Christian. Marie se ridică, skipperul se Întoarse cu fața, amîndoi cătînd uluiți la Fersen. - Cine-i ăsta? Întrebă Christian fixîndu-l cu privirea de parcă avea de-a face cu un nebun. Marie făcu prezentările, adoptînd cu ironie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
intermitent de nori, se putea contempla practic Întreaga insulă. Cam la douăzeci de metri mai jos, valurile izbeau surd piciorul farului, explodînd apoi În jerbe de stropi a căror albeață luminoasă cădea Înapoi cu zgomot. Marie simți privirea lui Ryan ațintită asupra ei. - Ciudat loc pentru a trăi, zise ea ca să rupă tăcerea. Ryan nu se grăbi să răspundă, lăsîndu-se absorbit de peisaj. - Mă simt liber aici... În echilibru Între cer, pămînt și mare... Timbrul vocii lui avu o notă blîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]