1,728 matches
-
fost distrus. Am montat câteva mine chiar la intrarea în defileu. Asta îi va încetini puțin, dar nu prea mult. Foarte bine. Plecăm acum! Karel lipește din nou bidonul pe buzele rănitului, dar apa se scurge în lături. Ochii albaștri, ațintiți asupra lui, nu-l mai privesc decât de dincolo de această lume. Îi ia mâna dreaptă și i-o așeză peste cealaltă, aflată pe burtă. Cu blândețe duce palma peste ochi ca să-i închidă pleoapele. Pacea fie cu tine, băiete. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
siguranță ai să o faci când te întorci. Cu un pistol de semnalizare în mână, Mâțu apare lângă ei. Dom' locotenent...e timpul. Bine. Carol privește cum locotenentul desface pistolul și introduce un cartuș, scos din sacul de muniții. După ce ațintește în sus țeava, proiectilul țâșnește tăind aerul și explodează cu un plesnet sec în miriade de stele verzi. Semnalul începerii atacului. V În vremurile păcii, clădirea masivă, pătrată, cu aspect pitoresc, grație combinației contrastante dintre cărămida roșie și piatra albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cel care în final exprimă hotărât răspunsul tuturor: Ca întotdeauna, domnule locotenent. Între timp, soldații germani se aliniază la marginea pădurii. Doar o timidă pală de vânt se mișcă parcă speriată printre crengile copacilor. Nenumărate binocluri ale ofițerilor nemți sunt ațintite asupra clădirii. Încearcă să pipăie ceva concret din forța celor ce urmează să-i atace, dar nu reperează nimic deosebit. Doar zidurile tăcute care se ridică în fața lor. Rezemat de perete sublocotenentul Novăceanu citește dintr-o broșură tehnică găsită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Stai liniștit, sunt aici. Mâna însângerată a lui Carol prinde palma locotenentului. O strânge înspăimântat. Țineți-mă de mână, domn locotenent. Strângeți tare. Mi-e așa de frică...șoptește el cu buze livide, muribunde. Clipește greoi din pleoape, cu privirea ațintită spre tavan, plecat deja către o altă lume. Fața eliberată de durere, se destinde. Zâmbește frumos și candid, ca un mugur de floare deschis în fața primei raze a soarelui. Mamă...Măicuță... Încearcă să mai spună ceva dar sângele țâșnește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
treptele a ceea ce fusese subsolul. Cu un bandaj uriaș în jurul capului, Romulus trage să moară pe o pătură. O spumă sângerie se prelinge pe gât, pornind din colțurile gurii larg deschise. Alături, sublocotenentul Novăceanu continuă să zacă cu privirea pustie ațintită asupra cerului. Pare că se înviorează numai când Mâțu duce la buzele lui un mic bidon metalic. Soarbe câteva înghițituri, apoi revine la starea de dinainte. Sergentul se întoarce către Marius. Nu avem apă, dar am topit puțină zăpadă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lăturile valului dintotdeauna. Roba de pe umeri ne fusese smulsă de mult, destinul părea să fi fost În felul acesta conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite Își cerșeau bruma de dreptate, cîtă mai rămăsese de partea lor, cu ochii ațintiți spre dreptatea răpită sau cea absolută la care se visează de mii de ani. Procese ale mizeriei omenești adîncite de o organizare fără scrupule, suma unui regim ratat chiar de la proclamarea sa, ratat?, sau asta Îi este chiar natura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Dan Pineta, expoziția căuta nu o paradă inertă, ci niște determinări care să ne interpeleze, ale obiectelor în preajma lor adevărată, ale locurilor în destinul lor inexorabil. Sala, bunăoară, pe axul ei transversal, menaja atenției o înaintare directă, îi cerea să ațintească fără preget rădăcina de gîndire abstract geometrică din care Mediterana știuse a extrage forțe pentru cele mai invidiabile îndrăzneli contemplative. Săpat în stîncă, drumul spre misterele ultime ale cugetului alia acolo, la cumpăna expunerii, strictețea neîntrecută și o naturalitate dezarmînd
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
crezare la un agent rusesc ca președinte de Consiliu în România, sau roșii vor încerca să răstoarne pe domnitor. Pentru acest caz par a-și fi menajat în ministeriul de război persoana colonelului Lecca. Puterile Apusului Europei însă au privirile ațintite asupra României. Ele ne vor face să pierdem Arab-Tabia. Ele nu vor recunoaște independența țării până când d. Brătianu nu se va retrage. Europa vrea ca țara să simță că are în fruntea Consiliului ei de Miniștri pe un agent al
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de beatitudine pe chipul său parcă bubos, deși nu avea nici o bubă pe față. Îndrăsneț, șobolanul îl înfruntă, făcu un salt și țâșni în sus și puțin lipsi să nu-l apuce pe Bacaloglu de nas. Revenind pe mozaic, se aținti din nou, cu râtul lui mic ridicat în sus, și avui, timp de câteva secunde, impresia că un dialog, o înțelegere urma să aibă loc între cei doi, căci Bacaloglu îi spuse cu o detașare ironică: "Ei, dom' Nae, ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dădu în lături. Prost conducea către ea o paletă încărcată cu material. ― Atenție, îi zise politicos militarul. Ea-și ceru iertare și se dădu înapoi pentru a-i face loc. ― Scuză-mă. El nu se uită la ea, având privirea ațintită pe încărcătură. Trase o înjurătură și plecă spre Apone. Sergentul șef și Hicks punctau o listă. Așteptă în liniște ca militarii să-i vorbească. ― Vreo problemă? făcu Apone. ― Da, exact. Parcă aș fi a cincea roată de la căruță. Îmi ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
parte a sălii. Ceea ce nu era carbonizat se lichefia datorită căldurii intense. Peretele se scurgea, adunându-se în băltoace în jurul bocancilor lor, aidoma plasticului topit. Dar duhoarea nu era cea a plasticului, ci era de origine organică. Toate privirile erau ațintite spre acest perete și pe aruncătoarele de flăcări. De aceea nimeni nu sesiză mișcarea de pe celălalt perete. 8 Creatura ieși încet din cavitatea în care stătuse până atunci în amorțire. Fumul coconilor și al celorlalte materii organice încă devorate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
doi infanteriști mergeau în față. Centrul de exploatare neavând electricitate, Vasquez fu nevoită să împingă ușa. Ripley îi vorbi: ― E ceva? ― Nimic. Vasquez nu era decât o umbră pe perete. Puteau auzi cu toții bipurile detectorului lui Hudson. Toate privirile se ațintiră asupră-i. ― E ceva aici. (Baleia culoarul cu aparatul său care emise un semnal și mai puternic.) Se deplasează și e în interiorul construcției. Detectorul lui Vasquez era tăcut. ― Tot nimic. Cred că pe mine mă captezi. Vocea lui Hudson parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu mai are nici o valoare. Nu părea indicat să dezvăluie că acesta era sistemul de coordonare în care - se credea - super-creierul lui Gilbert Gosseyn opera transferul de similitudine dodecimală. Deși Gosseyn fusese cât se poate de precaut ochii săi erau ațintiți pe fața lui Patru căci fața aceea reflecta reacțiile individului aceluia solid. Pe fața aceea Gosseyn aproape că putu citi felul în care individul evalua dedesubtul incredibil al spuselor sale. Lua în considerare toate datele. Ajunse, în final, la enigme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
creierului lui Gosseyn. Normal, era numai o posibilitate, nu o certitudine. Așadar, Gosseyn ocoli întrebarea: - Nu sunt mai inteligent decât eram atunci. Apoi adăugă: - Cine ar fi bănuit că te obosești să ții casa asta amărâtă sub supraveghere? Ținu privirile ațintite pe fața netedă cât rosti cuvintele cu substrat de laudă. Și fu încântat să observe o ușoară mulțumire de sine în expresia celuilalt. Dar Blayney nu spuse nimic; nu oferi nici o explicație pentru prevederea de care dăduse dovadă. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
spuse, să-mi imaginez acest sistem de conducere în relație cu problemele importante. De pare că acolo, în galaxia voastră, autonumitul comandant suprem menține o continuă stare de război împotriva ființelor umane Dzan. Iarăși o pauză. Ochii celorlalți Troog erau ațintiți asupra șefului lor. Gosseyn așteptă, în timp ce un umăr al trupului voluminos de dedesubtul capului acela făcu o mișcare care putea fi descrisă ca un ridicat din umeri. Gura mică rosti: - Mai Marele Nostru, spuse comandantul navei, a ordonat raselor inferioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
lui speciale. Vocea lui Gosseyn Doi se auzi din nou: - Mai sunt alte comentarii sau informații? întrebă el. Tăcere. - Atunci, spuse Gosseyn Doi, Leej, dă-ți toată silința. Tăcere. Apoi - un fel de fâșâit. Și o lumină. Enro avea privirea ațintită pe podea, lângă perete. În timp ce Gosseyn Trei continua să stea liniștit, văzu că zona luminoasă nu era nici tocmai ovală, nici tocmai rotundă sau pătrată, ci de o formă între cele trei. Super-creierul său reacționa la pata luminoasă; și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
însemna nimic, corpul rămânea rece și indiferent, era ca și cum mintea ar fi smuls toate cablurile simțurilor și le-ar fi aruncat undeva departe, într-un timp și-o vârstă diferite de-ale colegilor mei. Mihnea ofta, cu privirea lui tricoloră ațintită spre vestiar, lui Cătălin îi cădeau șurubelnițele din pantalon, iar Cezar, agățat în vârful gardului, încerca să lege o conversație: „Nu-număru’ 9, ma-mamă ce bună ești!“. Coboram împroșcați de apă și-o ploaie de înjurături, și-o luam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
privire, poate că aș fi în măsură să vă spun ceva. Tăcut, cu mâna tremurătoare, prințul îi întinse scrisoarea. — Cum se poate? sări generalul, uitându-se la ceilalți ca un descreierat. Chiar să fie o moștenire la mijloc? Toți își ațintiră privirile spre Ptițân, care citea scrisoarea. Curiozitatea generală primise un impuls nou și extraordinar. Ferdâșcenko nu-și găsea astâmpărul; Rogojin privea nedumerit și, teribil de alarmat, își muta privirea de la prinț la Ptițân și invers. În așteptare, Daria Alexeevna ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prietenești, dar în calitate de stăpân al casei ar trebui, poate, să primesc în timp util, la momentul potrivit, o indicație, ca să zic așa, sau cel puțin o înștiințare cu privire la schimbările viitoare și așteptate, care se cunosc. Spunând aceste cuvinte, Lebedev își aținti privirea sfredelitoare pe chipul prințului care se uita la el uluit; încă mai spera că-i va fi satisfăcută curiozitatea. — Nu înțeleg absolut nimic, exclamă prințul aproape mânios. Și... ești un intrigant teribil! izbucni el deodată în râsul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
linia întîia cu crearea unei poziții internaționale a țării. Unirea, alegerea regelui, politica esterioară a Independenței, toate acestea preocupau mai mult pe oamenii noștri politici decât o sănătoasă organizare dinlăuntru. Dar toate acestea stabilite odată, privirea tuturor cată să fie ațintită asupra organizării dinlăuntru. O organizare care să aibă în vedere mai cu seamă păstrarea și întărirea naționalității, a claselor naționale, a muncii noastre, va trebui să ia locul formalismului gol de pân - acuma, importului de legi și regulamente copiate din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
au ținut o clipă, pe când odihna de pe urma chinu rilor ține veacuri fără de moarte. Sau, mai bine spus, chinurile nu au fost dureroase nici chiar o clipită de vreme pentru mucenici, căci „ei priveau la bunătățile cele viitoare și aveau ochii ațintiți la Împărțitorul de răsplăți. Iată, Fericitul Ștefan nu vedea ploaia de pietre, pentru că se uita la Hristos cu ochii credinței (Fapte 7, 55‑58) ; În loc de pietre, număra răsplățile și cununile”173. Așa au dat mărturie grăitoare și cei patruzeci de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
primea lovituri mortale cu pietre, vedea cerurile deschise și pe Iisus stând de‑a dreapta Lui Dumnezeu (Fapte 4, 55). De aceea nu simțea loviturile pietrelor, nu se gândea la 148 Suferința și creșterea spirituală rănile trupului, ci era cu ochii ațintiți către Hristos, de El se simțea ocrotit. Hristos trăia și lucra În sufletele și În trupurile muceni‑ cilor. Cu cât se veștejea mai mult mâna mucenicului, cu atât voința Îi era mai Înflăcărată, Întrecea În strălucire chiar jăratecul cărbunilor, scân
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pianul, am culcat un copac cu rădăcinile împletite în aer, ca o coamă plină de rămășițe terestre și de viermi. ș...ț Copacul acesta e mai mult decât un violoncel uriaș și, când mă odihnesc pe trupul lui cu urechea ațintită la toate vuietele dintr-însul, formăm împreună un centaur cu totul altfel decât cel din legendă, real, carnea mea îmbucându-se temeinic cu lemnul zgrunțuros și masiv ș...ț Să fiu atunci eu oare vasul comunicant, sângele meu stăruind la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fost. N-are rost să trăim În trecut. Nu putem să facem planuri și să acționăm decât În privința zilei de mâine. Ziua de mâine e În mâinile noastre și trebuie să o ținem bine. Să privim Înainte, să ținem ochii ațintiți În față. Se pare că așa cer legile naturii. Dacă ar fi altfel, nu ar trebui să avem ochi la ceafă? Chiar mai important decât să privim În viitor este să stăpânim prezentul. „Astăzi” este cea mai tangibilă parte a
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
soția și fetița care se aflau la Guangzhou, la mai mult de 1 200 de mile. Impresionat de rugămintea directorului, Yan a acceptat. Așezat pe canapea, Într-o cameră de hotel liniștită, Yan și-a mobilizat qi-ul interior, cu privirea ațintită asupra covorului. După câteva minute a ridicat capul, zâmbind, ca și cum tocmai revenea din Guangzhou, și i-a spus clar directorului: „Acum trei zile fetița a răcit. Acum e Încălțată cu papucei roșii din piele și stă cu un picior pe
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]