3,167 matches
-
a atrage atenția asupra unor drame individuale sau colective. Ea poate preîntâmpina repetarea unor asemenea acte prin aducerea lor în prin plan în conștiența colectivă. De multe ori, însă, joacă rolul unei cassandre contemporane. Cumulează prin avertismentul, strigătul, măcinarea interioară, abisurile dezolării sau sclipirea speranței. Adevăratele povești de război au știut întotdeauna, prin acel puzzle de acțiuni, din care au fost create, să atragă cititori de diferite vârste. Acest tip de literatură și-a păstrat neutralitatea în ceea ce privește recurgerea la actul beligerant
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
îi dă impresia că e copărtașit creării Totului universal și îndrăznește a se socoti el însuși Absolutul „oare fără să știu nu sunt eu însumi Dumne...”. Datorită acestei cutezanțe, in răzvrătirea de arhanghel, se produce o fantastică prăbușire cosmică în abis, Dan și Maria fiind proiectați în haos, iar Pămîntul recapătându-și dimensiunile inițiale. Ca dintr-un vis personajul se trezește sub forma reală, a lui Dionis. După căderea luciferica, spre deosebire de Lucifer, personajului i se oferă șansa de a se salva prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
-ți aleg” este idealul la care încearcă să ajungă poetul. Iubirea materiei: „Cum te arăți, mă-ntunec și sufletul întreg/ Se face ochi, piept, brațe... zbucnite către tine” are consecințe devastatoare pentru integralitatea și puritatea sufletească: „Vremelnicia cască-n mine abisul/ Rostogolit pe dâre de flăcări, ca ntr-un iad.” Dragostea trupească extinsă la plăcere, sexualitate este vremelnică, își dovedește efemeritatea. Calea eternității este iubirea, dar cea „mai presus de fire”. Deși în carnea trupului se află sămânța iubirii, aceasta trebuie sădită
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Este în ordinea misterelor ultime ale umanității, a vieții libere în general și a mișcărilor ei, ca apariția eu-lui și neliniștea cosmică să fie unul și același lucru. Faptul că în fața unui microcosmos se deschide un macrocosmos imens, atotputernic, un abis al ființei și al mișcării străin și șiroind de lumină, obligă micul eu timid și solitar să se întoarcă în sine", Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 250. 49 Imanuel Geiss, Istoria lumii, Editura All, București, 2012
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
vedere a ființei divine, etern transcendentă. Precum spuneam anterior, teologia catafatică este simbolică, ea neaplicându-se decât atributelor revelate, în timp ce teologia apofatică mărturisește neputința cunoașterii religioase, fixând o limită riguroasă prin chiar utilizarea noțiunilor de infinit și nenăscut. Astfel, în jurul abisului intradivin există un cerc de tăcere. Nu este vorba de o imposibilitate logică, umană, ci de profunzimea insondabilă a ființei dumnezeiești; întunericul inerent credinței protejează taina de nepătruns a proximității lui Dumnezeu. Teoria palamită este elocventă în privința decelării cu acuitate
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ca o ipoteză monstruoasă și teribilă, ea a fost totuși pe larg practicată de filozofia mai recentă, care a înțeles și dezvoltat idealismul în sens absolut. Dar prin această operație, a ajuns să nege realitatea lucrurilor, așadar să cufunde în abisul irealității, printre "undele leteice ale nimicului etern", întreaga natură cu miriadele de ființe și făpturi care mișună în univers. Dacă ar trebui să fie interpretate astfel, idealismul și nihilismul "ar predica cele mai evidente forme de ateism și nihilism"25
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
asupra Nimicului, Jean Paul își închipuie o voce care propovăduiește din altar: Nu există nici Dumnezeu, nici timp. Eternitatea nu face decât să se macine pe sine și să roadă haosul. Curcubeul irizat al ființelor se arcuiește fără soare deasupra abisului și se dizolvă picătură cu picătură asistăm la îngroparea mută a naturii sinucigașe și suntem îngropați în același timp cu ea. Cine-și mai ridică privirea către ochiul divin al Naturii? Ea vă fixează cu nemărginita ei orbită goală și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și pe cei din urmă de conservatorism, el era un nihilist desăvârșit (...). Când petrașevicii au mers la muncă silnică pentru că "vroiau să dărâme toate legile umane și divine și să distrugă bazele societății (...) aceștia erau nihiliști 53. Din acest motiv, abisului deschis de nihilism el i-a opus conștiința limitelor în cadrul cărora s-a manifestat fenomenul: Nihilismul din acele vremuri a căpătat amploare, o mai clară conștiință de sine, a devenit aproape o doctrină, și-a însușit multe lucruri din știință
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
îl ia ad litteram și îl crede, este pierdut". Iar în lupta sa corp la corp cu textele și primejdioasele fantasmagorii pe care acestea le evocă, ajunge să cadă el însuși în ceea ce, de la un anumit moment încolo, va numi "abisul" lui Nietzsche. Experiența nihilismului declanșează în Heidegger o profundă criză, personală și filozofică. În anii imediat următori confruntării cu Nietzsche îi scrie lui Jaspers: Am impresia că, de acum, îmi cresc doar rădăcinile, iar nu și ramurile 167. Acasă și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Am impresia că, de acum, îmi cresc doar rădăcinile, iar nu și ramurile 167. Acasă și de față cu prietenii continuă să repete: "Nietzsche m-a distrus!". La 16 august 1960 îi scrie prietenului Medard Boss: "Mă aflu încă în "abisul" lui Nietzsche"168. Printre motivele pentru care Heidegger nu și-a publicat niciodată marea operă scrisă în paralel cu confruntarea cu Nietzsche, cu alte cuvinte Beiträge zur Philosophie (Contribuții la filozofie) ar trebui privită cu atenție criza la care l-
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
dedicare a ființei" în care să se întrevadă "ceea ce este cu adevărat"? Jünger a ajuns deja aici la nivelul de conștiință critică manifestă în romanul Pe falezele de marmură (Auf den Marmorenklippen, 1939) "o carte care descrie cu mare îndrăzneală abisurile ce se ascund în spatele măștilor de ordine ale nihilismului"173 și a cărui situare o va observa și după război, în Dincolo de linie. În acest eseu care trebuie citit împreună cu Tratatul rebelului (al cărui titlu original este Der Waldgang, 1951
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
peisaj posomorât la marginile infinitului, cu pietre, stânci marine și munți. În fundal, pe țărmul unei mări negre, mă recunosc pe mine însumi, o figură minusculă, aproape trasată cu creta. Acela este avanpostul meu, în apropierea Nimicului acolo jos, în abis, eu îmi conduc singur lupta 183. În Dincolo de linie, el își încheie considerațiile pe marginea aceluiași motiv, deschizând o perspectivă optimistă: Propriul piept: aici se află, ca odinioară în Tebaida, centrul oricărei pustietăți și ruine. Aici se află peștera spre
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ales Bréhier a făcut observații extrem de pătrunzătoare asupra corespondenței care subzistă între analitica existențială din Ființă și timp și structura romanului gnostic. La Heidegger s-ar povesti căderea existenței individuale în finitudine, așa cum în gnoză se povestește căderea sufletului în abisul lumii. Numai că în Ființă și timp narațiunea este lipsită de început și de sfârșit, și tocmai această ignoranță cu privire la proveniența și destinația sa este cea care conferă vieții romanțate tensiunea sa dramatică la fel ca într-o tragedie a
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
singură observație. Opera sa administrează, pagină după pagină, un concentrat de pesimism care otrăvește de moarte toate idealurile, speranțele și elanurile metafizice ale filozofiei, așadar toate tentativele de a ancora existența într-un sens care să-i dea siguranță în fața abisului absurdității care o amenință în fiecare clipă. Meditațiile lui Cioran ne împing până în acel punct în care fiecare dintre noi stă dezgolit în fața destinului său dezgolit. În Căderea în timp (La chute dans le temps, 1964) un titlu de clară
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este condiționată de fiecare piesă În parte, oricît de insignifiantă ar fi, numai că această percepție a realității presupune un proces Îndelung, cu parcurgerea unor etape necesare. Sufletul colectiv al omenirii nu se va naște decît atunci cînd, plecînd din abisurile zoologice, se vor ridica fruntașii tuturor grupărilor naționale și, Întrupînd fiecare sufletul lor colectiv, vor crea o obște, o unitate superioară, o conștiință generală a umanității. Raportarea la situația concretă a basarabenilor, ale căror interese trebuie să le slujească, nu
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
posibilă cheie de interpretare a scriiturii lui Arcadie. Editura are grijă să ne prezinte succint universul poetic al volumului: chinuri și izbăvire de nebunia lumii Mamă și Pămînt, drumuri și... mers pînă mai e lumină În priviri... Un mers prin abis, prin perfidia timpului, dar mai Înseamnă și Credință, Speranță, eternul sentiment de dragoste pentru tot ce este viu și mort, ce se păstrează În memoria inimii - Poetului, Fiului, Tatălui, Iubitului.... De aceea nu vom insista asupra acestui aspect. Vom aduce
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare să corespundă realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a scotoci în acest fel abisurile umane, trebuie neapărat să fi fost îndrăgostit cândva, și nu doar un pic! Ce altceva poate genera o asemenea nebunie dacă nu niște vrăji? Așadar, filtre și parfumul de vrăjitoare asortat - căci spectrul femeii nu doarme la niciun creștin! Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Roua cărților (1998), subtile figurații metaforice, sunt, în cea mai mare parte, lungi colocvii cu secolul și oamenii lui. Temele mari ale exegezei teologice „în context literar” vin să evidențieze destine și să elibereze perspective, toate circumscrise unei experiențe a abisului, deschisă în aceeași măsură sentimentului și conștiinței. Purtătoare de mesajul mântuirii, operele comentate (Mircea Eliade, Arta de a muri, Dumitru Stăniloae, Experiența lui Dumnezeu, Mihail Crama, Împărăția de seară etc.) ilustrează, prin poezia profunzimii lor, o literatură stând sub semnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
fost o încălcare de protocol grosolană și o încercare de a-l prinde pe Nixon descoperit, separat de consilierii săi.” La summit-ul lui Reagan - Gorbaciov din noiembrie 1986 de la Rykjavik, Islanda, balanța puterii mondiale s-a clătinat pe margina abisului în momentul în care cei doi lideri mondiali s-au întâlnit în sala de conferințe a vechiului oraș din josul golfului. În timp ce oficialii Departamentului de Stat scrâșneau din dinți afară, Ronald Reagan a fost la un pas de a încuviința
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
tonul farsei cu tonul tragic, artificiul cu autenticitatea, livrescul cu senzorialul, pentru captarea în frază a senzațiilor de diverse feluri B. fiind excepțional dotat. În roman se amestecă anchetatori, voci, limbaje, timp narativ și secvențe temporale, paranteze, digresiuni, puneri în abis. Autorul este la curent cu toate tehnicile utilizate de romancierii moderni, de la Joyce la Robbe-Grillet. Procedeele folosite împiedică sensul să se precizeze, îl fac să fie la rândul lui deviat și amestecat. Poate că adevăratul sens al romanului este cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
aspect, la una din direcțiile majore ale marii proze contemporane. Profilul scrisului său e definit tocmai de conjugarea acestor însușiri de modernitate. Căci pot fi depistate și puse în evidență clivaje temporale, variante ale aceleiași scene ori întâmplări, puneri în abis și jocuri de oglinzi narative, structurare contrapunctică și, în general, construcție muzicală (după procedeul temei cu variațiuni), alternarea unghiurilor de vedere, multiplicarea firelor narative. Nu o dată, montajul de secvențe al unui discurs reprodus devine complex prin apariția citatelor în citat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
ș.a.m.d. "Au vrut unii să se apropie prea mult de soarele cunoașterii globale? Astăzi, zborul frînt al gîndirii economice lasă, față cu problemele timpului nostru, economistul de-zarmat, cu cunoștințele sale fragmentate, cu vederile sale parcelate și acest fascinant abis între un edificiu teoretic în căutarea coerenței și o lume în căutarea soluțiilor și a răspunsurilor"63. 6.1. RITMURI ECONOMICE Viața economică evoluează ciclic, elipsoidal; omul îi imprimă propriul arhetip, ADN-ul său. Ritmurile succesiunii fazelor de creștere și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
din ce v-am povestit eu, alte chestii le-ați pus de la dumneavoastră. Mă rog, poate știți mai bine ce trebuie și ce nu.” De altfel, în persoana scribului devenit scriitor pe ultimele pagini, identitatea autorului O. este pusă în abis. Finalul punctează fervoarea cotropirii planului real de cel fictiv: țicneala fostului său companion îl va contamina în cele din urmă pe Anghelache, care la final se pregătește pentru o nouă călătorie, de data aceasta în compania scribului. Temperamentul clasic al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
religio indică o legătură, o conexiune, o relație: Dumnezeu și omul, eul meu dinaintea unui tu care mă gândește și mă face să exist. "Nu există experiență religioasă fără această polaritate, fără această relație dintre om și Dumnezeu, Transcendență, Unu, Abis, Principiu, Totalitate, Ființă etc. În Biblie, de peste 350 de ori răsună afirmația: "Eu sunt Stăpânul, Dumnezeul tău". Primele, cuvinte biblice sunt "la început, Dumnezeu...". Dat fiind că realitatea lui Dumnezeu nu este reductibilă la măsura omului, natura divinului va fi
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Din cauza păcatului, viața omului urmează un alt drum decât cel orânduit de Creatorul, omul terfelindu-și propria sa demnitate și denigrându-și augusta sa valoare. Ori, ființa umană a fost chemată să urce culmile perfecțiunii, nu să se prăbușească în abisul fărădelegilor. Valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii. „Oricine făptuiește păcatul săvârșește și călcarea legii: păcatul este călcarea legii.“ (I
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]