43,150 matches
-
ei. El i-a oferit clipele în care simte împlinirea ei de femeie îndrăgostită, în brațele lui, când îl primește cu toată ființa... „ - Așadar, înțelege el ce înseamnă pentru ea? Cât există ea prin el, în prezența, dar și în absența lui?” Nu l-a întrebat, dar Domnul R. „aude” aceste întrebări în sufletul său. Deși nu mai este tânăr, se 33 simte „prins” tot mai mult în această „poveste” unică din viața sa. Aici P.H.L. încearcă să dea un plus
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
starea mea de bine!Ă aprilie 2007 Scrisoarea de mai sus a profesorului este, probabil, de genul acela ce nu presupune obișnuitul răspuns. De aceea nici nu a fost expediată. Este mai curând un fel de detensionare în lipsă, în absența persoanei iubite. După ce a trecut momentul de comunicare imperativă, după ce a scris, Domnul R. n-a mai simțit nevoia să-i înmâneze Teodorei dovada slăbiciunii sale din momentele de singurătate. Parcă nu ar vrea să observe și ea cum evenimentele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se oprește, fulgerat de un gând „salvator”: un copil este, cu certitudine, ceea ce cu adevărat trebuie să faci! Răspunzi astfel unui „imperativ universal” al existentului, intri „în firea lucrurilor”, în curgerea dinspre nimic spre ceva, de la gol la plin, de la absență la prezență, de la moarte la viață. Profesorul zâmbește de unul singur: Teodora a știut toate acestea cu mult înaintea lui! Numai că le-a exprimat în cuvinte simple, fără „efecte retorice”... Prin urmare, nu contează câte cărți ai citit și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
est absente" adevărata viață este absentă omul fiind un străin în lume, experiența poetică încearcă să împace sufletul cu lumea, să pună acordul între ele, cum afirma Shakespeare, să le armonizeze, după cuvântul lui Rabindranath Tagore. De observat însă că absența unui eu propriu, dacă este o dramă ontologică, ea constituie totodată o mare șansă: "La vie est vaste, étant ivre d'absence" viața este vastă, fiind beată de absență consideră Paul Valéry. Prin urmare, noi putem să ne extragem conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
le armonizeze, după cuvântul lui Rabindranath Tagore. De observat însă că absența unui eu propriu, dacă este o dramă ontologică, ea constituie totodată o mare șansă: "La vie est vaste, étant ivre d'absence" viața este vastă, fiind beată de absență consideră Paul Valéry. Prin urmare, noi putem să ne extragem conținutul existențial tocmai din "beția" pe care ne-o rezervă infinitudinea absenței noastre, absență care se transformă în virtualitate ontică, în disponibilizarea euală către care ne poate purta și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
totodată o mare șansă: "La vie est vaste, étant ivre d'absence" viața este vastă, fiind beată de absență consideră Paul Valéry. Prin urmare, noi putem să ne extragem conținutul existențial tocmai din "beția" pe care ne-o rezervă infinitudinea absenței noastre, absență care se transformă în virtualitate ontică, în disponibilizarea euală către care ne poate purta și pe care o umple experiența poetică. Rezultă de aici că, pentru a ajunge la sinele nostru, trebuie să încercăm eliberarea de conținutul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mare șansă: "La vie est vaste, étant ivre d'absence" viața este vastă, fiind beată de absență consideră Paul Valéry. Prin urmare, noi putem să ne extragem conținutul existențial tocmai din "beția" pe care ne-o rezervă infinitudinea absenței noastre, absență care se transformă în virtualitate ontică, în disponibilizarea euală către care ne poate purta și pe care o umple experiența poetică. Rezultă de aici că, pentru a ajunge la sinele nostru, trebuie să încercăm eliberarea de conținutul care nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rând decondiționarea, purificarea eului empiric, fapt care corespunde extincției în supraintensitate, "ruinării în flăcări", scrie Hölderlin. Pentru că "în poezie, disoluția este soluția". Dar în acest sfârșit se află începutul, afirmă T.S. Eliot. Prin "dezordinea unui delir divin" (Hölderlin), ieșirea din absența pe care ne-o găzduim este urmată de transmutarea într-o stare virginală, pură de orice condiție limitativă de ființare. "Să ajungi la începutul Timpului, afirmă Mircea Eliade, să atingi Ne-Timpul, prezentul etern care a precedat experiența temporală întemeiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Nietzsche. Hölderlin afirma: "un zeu este ascuns în cerul inimii al fiecărui om". Astfel, poezia ne preschimbă în propria divinitate latentă. Poemul nu este un alter ego, ci ești tu, cel care, altfel, nu te-ai fi cunoscut niciodată. Intre absența noastră din lume și prezența noastră potențială, așezăm poezia ca o punte, ca un model posibil de existență. La poarta paradisului, arhanghelul de pază îl întreabă pe Goethe ce eroism a efectuat pe pământ ca să merite intrarea în rai, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și în care se va întoarce prin nunta ce îi va reuni întru eternitate. Și iată consonanța; în nici una din cele patruzeci de variante ale poeziei Mai am un singur dor, de dincolo, din moarte, Eminescu nu evocă/invocă divinitatea. Absența din Miorița a vreunui apel divin ar putea avea următoarea explicație. Ab originem, acest popor a avut drept divinitate sfânta natură, lumea de aici (ca și Spinoza, de unde admirația lui Eminescu pentru autorul "sublimei Ethici"). Zeul traco-dac, Zamolxis nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Atunci ce împlinește cuvântul în poezie ? Nemulțumit de axiologia realități de fiecare zi, poetul încearcă să creeze o lume suplimentară care să asigure o ființare mai înaltă valoric. Astfel, consimțim la o autoiluzionare dusă până la încântare. Deoarece cuvântul locuiește o absență, mai bine spus, un substitut convențional al esenței lucrurilor, este deci ambiguu în viața de fiecare zi, în poezie el vrea să devină o certitudine, prin urmare, o altă iluzie, cea a înfăptuirii unei idealități onto-axiologice. Ține de măiestria poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ambiguității reale și trăinicia "înveșnicirii" creată poetic. Or, a învesti cuvântul, deja ambiguu prin imperfecțiunea cunoașterii umane, cu o nouă ambiguitate, constituie pentru receptivitate un joc periculos. Este a treia diadă antinomică, în care cea ce se amplifică progresiv este absența iar, corespunzător, existența. Peregrinând prin cuvinte ambigui, cititorul trebuie să refacă drumul prin absențe către intenția poetului, de la jocul secund al poetului la jocul prim al Creației. Evident, exprimarea ambiguă prea absconsă, prea mult jucată, își asumă riscul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
imperfecțiunea cunoașterii umane, cu o nouă ambiguitate, constituie pentru receptivitate un joc periculos. Este a treia diadă antinomică, în care cea ce se amplifică progresiv este absența iar, corespunzător, existența. Peregrinând prin cuvinte ambigui, cititorul trebuie să refacă drumul prin absențe către intenția poetului, de la jocul secund al poetului la jocul prim al Creației. Evident, exprimarea ambiguă prea absconsă, prea mult jucată, își asumă riscul de a nu putea fi descifrată, și până la a fi respinsă ca factice și inoperantă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ani în urmă, iremediabilul deces al cantinei, pe motiv de insuficiențe financiare. O Dominique mai tânără îl privise îngrozită, conștientă de dispariția unicei surse de venit, de pantalonii o idee prea scurți ai copilului care o aștepta afară, profitând de absența ei ca să se joace neobosit cu claxonul bicicletei. — Și ce-o să mă fac? E o vară guralivă afară, plină de zumzet de gâze invizibile ziua și de orăcăit nocturn de broaște. Numai ora 5, ora de acum, acumatunci, e țiuitor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care fugea după țigări) era de găsit numai în cămăruța de la subsolul școlii. Acolo oficia, ca un ciudat sacerdot, printre tricouri și ghete cu crampoane, chiloți și jambiere, rachete, mingi de tot felul. Oricine știa unde-l găsește. Chiar și absențele de la câte o oră și le motiva cu importantele și apăsătoarele sarcini de responsabil cu muncile cultural-sportive. Așa că până și severul profesor de limba română s-a obișnuit să spună, resemnat: „Zi-i elevul Căpuștean și taci!” Se pare că
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și repezea să taie câte o zi așa, retroactiv, magazionerului, că avea grijă contabila să-i spună tot... O grăsană spălăcită, Cernevschi Ilenuța, care debita incoerent, abia trăgându-și sufletul, pe un ton plângăreț, tot ce a făcut ea „în absența dumneavoastră”, pe când alții... „Care alții, tovarășa?” Și îi era de-ajuns ca să tragă concluziile, să recunoască din nou, cu năduf, că, vezi bine! ăștia-s oamenii, cu ăștia defilăm, că asta-i situația, adică așa s-a hotărât... noi ce
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dezvoltări ce a luat-o industria textilă în județul nostru? Și așa mai departe... Obsesia întâietății se explică și biografic. Încă din anii de școală îi plăcea să fie primul. Când un profesor dorea „ceva de scris” pentru a pune absențele în catalog, el era acela care îi împrumuta stiloul, sărind pur și simplu peste bănci, numai ca să fie primul! Colegii, recent convinși (la lecția de „științe naturale”) că omul descinde din copaci, îl „alintau” cu un nume din ordinul primatelor
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Conducerea eficientă a afacerii din perspectiva construirii unei imagini pozitive de sine Un manager de succes are nevoie de un bagaj de cunoștințe în domeniul în care lucrează, de o viziune strategică asupra propriei afaceri, însă va fi ineficient în absența unei atitudini pozitive față de afacerea sa. De aceea, conținutul acestei ultime lecții va aborda conducerea eficientă a afacerii din perspectiva construirii unei imagini pozitive de sine. Unul dintre lucrurile cele mai dificil de realizat și menținut în viață este
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de parfum. Acuitatea exacerbată a unui simț (parfumul) te duce cu gândul la o scriere celebră, cu titlu omonim: Parfumul lui Patrick Suskind. De altfel, naratoarea are câteva secrete: absența unui spațiu ferm, tradițional (spațiul devine unul limită tocmai prin nedeterminare), predilecția pentru alb-negru, această predilecție coincizând în imaginar cu perioada filmului mut, în care gesturile sunt mult amplificate, absența aproape totală a narațiunii, ceea ce presează logic și necesar asupra
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Parfumul lui Patrick Suskind. De altfel, naratoarea are câteva secrete: absența unui spațiu ferm, tradițional (spațiul devine unul limită tocmai prin nedeterminare), predilecția pentru alb-negru, această predilecție coincizând în imaginar cu perioada filmului mut, în care gesturile sunt mult amplificate, absența aproape totală a narațiunii, ceea ce presează logic și necesar asupra dialogului și a descrierii. Faptul că Mihaela Alexa scrie și poezie e foarte bine, pentru că o face să fie mai atentă la structurile strânse (proza propriu-zisă e mult mai laxă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
noxe de la mașinile care rulau cu viteză pe stradă. Îi făcu bine totuși o porție zdravănă de aer rece care pătrunse până în adâncul plămânilor. Îi plăcea agitația orașului pentru că îi distrăgea atenția de la zbuciumul interior, dar în acel moment resimțea absența liniștii, a aerului curat din satul pe care se grăbise să-l părăsească, satul de la marginea pădurii. Pădurea... locul în care se declanșase toată nebunia, era cea care fusese martoră la începutul acestei povești care însă nu se sfârșise acolo
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ușurată, dar în același timp o undă de dezamăgire întristă chipul vesel al Karinei. Cutia scârțâia iritant la fiecare mișcare. Se opri întrebându-se de ce aștepta nerăbdătoare un semn din partea lui? Cum reușea să o bulverseze atât prezența cât și absența lui? Urcă scările spre apartament reamintindu-și momentele vesele, intense de care avusese parte la spectacol. Intră în casă fredonând o melodie, retrăind parcă perioada adolescenței. Adormi cu o întrebare nerostită, în gând. Deschise ochii. O veselie inexplicabilă o ridică
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dorească mai mult de la ea și să facă ceva în acest sens. O scuturase destul de zdravăn de prejudecăți ca mai apoi să se așeze cuminți la locul pe care îl părăsiseră fără voia lor. Redevenea, încet-încet, cea de la început în absența acelui sentiment care o marcase atât de puternic, atât de profund. Luă prosopul de baie și-și înfășură strâns trupul gol. Cuvântul „schimbare” își menținea poziția acaparată cu greu în mintea ei încețoșată de iluzii spulberate de realitatea nemiloasă. Strânse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o pierdere această retragere impozantă a mândrului soare, poate pentru că știa că va reveni în zori de zi. Dar dacă el ar pleca, dacă nu și-ar mai face simțită prezența așa cum o face, i-ar simți lipsa? Ar resimți absența lui ca pe o pierdere. Îi intrase în suflet, în minte atât de adânc încât ar fi fost foarte greu să-l scoată de acolo. Nu concepea ca el să dispară înainte de a ști cine e, de a-l vedea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Putea să iubească un bărbat pe care nu-l văzuse niciodată, care nu știa cum arată? Sau era mai mult o dependență, ca un drog care, o dată încercat, te îndeamnă să-l consumi în mod constant, apoi să mărești doza. Absența lui o agita, iar prezența o rănea. Și totuși, era un sentiment de familiaritate în prezența lui, de parcă se cunoșteau de-o viață. Cum se explica gelozia? Poate din cauza trecutului care încă o bântuia, în care mereu existase la mijloc
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]