2,725 matches
-
larității copilul învăța limba fără gramatica, cu ajutorul a ceea ce se numește "simțul limbii” adică tendința sa proprie de a „gândi” asupra limbii, în școala se lovește de reguli și norme, căci gramatica, se știe, este un metalimbaj, o „abstracție a abstracțiilor” care obligă gândirea copilului să se miște din sfera concretului în cea a abstractului. 0 dezvoltare armonioasă a limbajului înseamnă o îmbogățire a "zestrei" lingvistice cu care copilul vine la Școală. Profesoral de Limba română trebuie să aibă permanent in
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
332. 53 larității copilul învăța limba fără gramatica, cu ajutorul a ceea ce se numește "simțul limbii” adică tendința sa proprie de a „gândi” asupra limbii, în școala se lovește de reguli și norme, căci gramatica, se știe, este un metalimbaj, o „abstracție a abstracțiilor” care obligă gândirea copilului să se miște din sfera concretului în cea a abstractului. 0 dezvoltare armonioasă a limbajului înseamnă o îmbogățire a "zestrei" lingvistice cu care copilul vine la Școală. Profesoral de Limba română trebuie să aibă
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
larității copilul învăța limba fără gramatica, cu ajutorul a ceea ce se numește "simțul limbii” adică tendința sa proprie de a „gândi” asupra limbii, în școala se lovește de reguli și norme, căci gramatica, se știe, este un metalimbaj, o „abstracție a abstracțiilor” care obligă gândirea copilului să se miște din sfera concretului în cea a abstractului. 0 dezvoltare armonioasă a limbajului înseamnă o îmbogățire a "zestrei" lingvistice cu care copilul vine la Școală. Profesoral de Limba română trebuie să aibă permanent in
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
era de altfel înconjurat de o serie întreagă de episoade mitice, variante ale temei centrale 28. Ostentația celor trei spice nu ar fi avut nici un sens dacă nu ar fi constituit o concentrare simbolică a sensului inițierii, sens care (făcînd abstracție de dogmatizarea pe care o suferă orice religie oficială) nu se putea referi decît la transformarea simbolică: grîu-pîine-hrană a sufletului și a spiritului. Cifra trei este un număr sacru, simbolul spiritului, iar bobul ieșit din mormînt (moartea sufletului) și devenit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sensul celei de a doua persoane a simbolului trinitar. Sensul acesta nu are nici o legătură cu existența transcendentă a unui Dumnezeu real Spirit pur absolut, ci dimpotrivă, semnificația subiacentă a simbolului constituie imanența misterioasei intenționalități evolutive răspîndite în toată natura. Abstracția teoretică a filosofiei, care face din Dumnezeu un Spirit absolut, este o idee complicată lipsită de orice valoare simbolică care valorează mai puțin decît imaginea naivă a unui dumnezeu întrupat. Trupul există în apariție și poate constitui un element de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este decît un idol, ipostaziat cu scopul de a-l face să fie sugestiv. Nu mai este decît un pretext de îndoială intelectuală, o atitudine față de credință, o teoremă care duce la discuții sterile, un născut mort al speculației, o abstracție lipsită de obiectul pentru care ar fi abstractă: o apariție care nu-și face apariția, o efigie suspendată în vid, țintă oferită săgeților critice ale ateismului, el însuși pradă greșelii metafizice prin tendința sa de a elimina misterul. Confuzia dintre
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de obiectul pentru care ar fi abstractă: o apariție care nu-și face apariția, o efigie suspendată în vid, țintă oferită săgeților critice ale ateismului, el însuși pradă greșelii metafizice prin tendința sa de a elimina misterul. Confuzia dintre această abstracție moartă și esența misterioasă nu este mai puțin răspîndită decît confundarea ei cu imaginea întrupată. Abstracția este adeseori chiar preferată, căci tocmai din cauză că este inimaginabilă ea pare să ofere o reprezentare destul de subtilă a unui Dumnezeu unic ca să poată elimina
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
suspendată în vid, țintă oferită săgeților critice ale ateismului, el însuși pradă greșelii metafizice prin tendința sa de a elimina misterul. Confuzia dintre această abstracție moartă și esența misterioasă nu este mai puțin răspîndită decît confundarea ei cu imaginea întrupată. Abstracția este adeseori chiar preferată, căci tocmai din cauză că este inimaginabilă ea pare să ofere o reprezentare destul de subtilă a unui Dumnezeu unic ca să poată elimina definitiv misterul cu ajutorul unei definiții considerate drept adecvată. Imaginea ancestrală și infantilă Bunul Dumnezeu providențial rămîne
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acest sens. Este important să avem în vedere faptul ca acestea sînt toate viciate de aceeași greșeală în privința validității concluziei logice. Posibilitatea legăturilor concludente din punct de vedere logic nu există decît pentru concepte, clișee ale obiectelor existente, formate cu ajutorul abstracției. Este foarte clar că un Dumnezeu a cărui existență are nevoie de dovezi nu mai constituie misterul evident; în loc ca existența lui Dumnezeu să devină incontestabilă, dovada face din el un fenomen problematic. A vrea să dovedești existența lui Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să dovedești existența lui Dumnezeu printr-o concluzie logică înseamnă că nu cunoști cele două semnificații ale termenului de "Dumnezeu", să faci din Dumnezeul-mister un obiect care există ca și toate celelalte obiecte, iar din Dumnezeul-imagine un concept logic, o abstracție. ORICE DOVADĂ A EXISTENȚEI LUI DUMNEZEU AJUNGE OBLIGATORIU SĂ SE ÎNVÎRTĂ ÎNTR-UN CERC VICIOS. EA SE VEDE OBLIGATĂ SĂ ADMITĂ EXISTENȚA "OBIECTULUI" A CĂRUI EXISTENȚĂ VREA SĂ O DOVEDEASCĂ. Calculul logic nu poate dovedi existența nici unui obiect. Existența obiectelor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ce se află în afara spațiului-timp în caz de limitare. Ele nu valorează cu nimic mai mult decît discuțiile teologiei scolastice pentru stabilirea faptului dacă îngerii au sau nu sex. În realitate, termenul de "existență" este calitatea care rămîne dacă facem abstracție de toate celelalte calități modale și modificabile. Aceasta este calitatea misterioasă, de unde rezultă că toate obiectele existente au un aspect manifest și un aspect misterios. Tocmai aici se află misterul existenței, inaccesibil dovezii logice și accesibil numai emoției. Cauza cea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
FOST DETERMINATĂ DE ENERGIA SUBLIMANTĂ, ADICĂ, DE ELANUL DE ARMONIZARE. VOINȚA LIBERĂ ESTE DETERMINAREA ESENȚIALĂ, AUTODETERMINAREA CARE TINDE SPRE ARMONIE ȘI SPRE BUCURIA OFERITĂ DE EA. Sentimentul de libertate nedeterminată sentimentul liberului arbitraj este o iluzie, produs eronat al unei abstracții teoretice făcute în privința singurei realități psihice, adică a deliberării intim motivante. Abstracția teoretică ignorarea deliberării care a precedat luarea deciziei intervine ulterior, atunci cînd sciziunea internă, conflictul de motive se află într-o stare de acalmie trecătoare grație deciziei deliberării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ESTE DETERMINAREA ESENȚIALĂ, AUTODETERMINAREA CARE TINDE SPRE ARMONIE ȘI SPRE BUCURIA OFERITĂ DE EA. Sentimentul de libertate nedeterminată sentimentul liberului arbitraj este o iluzie, produs eronat al unei abstracții teoretice făcute în privința singurei realități psihice, adică a deliberării intim motivante. Abstracția teoretică ignorarea deliberării care a precedat luarea deciziei intervine ulterior, atunci cînd sciziunea internă, conflictul de motive se află într-o stare de acalmie trecătoare grație deciziei deliberării motivante. Este evident că, după luarea deciziei, conflictul nu mai este simțit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
bucuria supremă, plenitudinea vieții. Ceea ce învață istoria religiilor de la psihologie nu este concepția de ideal, ci faptul că eliberarea completă a fost realizată din punct de vedere istoric în condițiile și prin intermediul INDIVIZILOR CU ADEVĂRAT EXCEPȚIONALI. Știința nu poate face abstracție de acest fenomen psihic manifestat în diferitele cicluri ale culturii. Ea vorbește despre sanctificare dezvoltînd legal, prin extrapolare începînd cu funcționarea instanțelor psihice -, semnificația simbolului "sanctificare": idealul sublimării armonizante. Studiind acest fenomen limită extremă a posibilităților de liniștire ale funcționării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
impresia fermă că au acționat în modul cel mai corect cu putință, sau pot să nu recunoască realitatea faptelor, ei lucrează mult cu imaginația, iar imaginația este cum spu-nea Einstein mai importantă decît cunoașterea. Dar reprezentanții main stream-ului economic fac abstracție de toate acestea și consideră, simplist, că oamenii sunt raționali precum cățelul lui Pavlov și că sunt perfect informați. Iertat să-mi fie, dar aceasta nu e știință. Și totuși, economiștii propun politici economice pe care guvernele și băncile centra
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
era doar o tehnică nici atunci, pentru că era integrată în filosofia dreptului natural și în viziunea raționalistă despre lume și viață. Aceasta era considerată ceva de la sine înțeles; problemele abordării raționale a realității sociale aveau să apară ceva mai tîrziu. Abstracția generalizatoare și conexiunile legice desprinse din analiza materialului empiric nu aveau să ducă la o cunoaștere pur obiectivă, eliberată de orice contingențe individuale, la o cunoaștere monistă a întregii realități, bazată pe un sistem conceptual propriu, eventual elaborat în formă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Gustav Cassel, consideră că teoriile noastre economice trebuie să plece de la date observabile, ca în științele fizice. Ideea aceasta a sedus pe mulți. Personal, însă, nu văd cum acest lucru ar fi posibil în economie, cum s-ar putea face abstracție de orice element psihic în explicarea comportamentului economic. Chiar dacă am restrînge obiectul științei economice la lucruri observabile, cum sunt prețurile de pildă, tot nu am putea să ni le explicăm fără elemente de natură subiectivă, vezi psihologică. Procesul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ale vieții sociale din trecut de care era legat acest proces. Din rațiuni asemănătoare, conținutul ei devenise mult mai larg, cel puțin ca program, și în alte spații. Transformarea începe să fie vizibilă și la noi, începând din jurul anului 1830, abstracție făcând de unele elemente pe care le întâlnim anterior la Dimitrie Cantemir sau Școala Ardeleană. Primul care teoretizează necesitatea lărgirii sferei istoriografiei este Mihail Kogălniceanu . Încă în Histoire de la Valachie, el critica faptul că toți autorii care s-au ocupat
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
tatălui nu apare încă pe scenă. Nu apare, însă eroul îi presimte ivirea. Har divin, sau blestem diavolesc? Scolasticul Praida optează pentru a doua ipoteză: "Gelu: Tovarășe Praida, până astă-seară tatăl meu, pe care abia l-am cunoscut...era o abstracție...Nu l-am văzut bine decât în fotografie, căci eram prea mic și el lipsea mult de acasă...Acum el crește în mine dinăuntru...Știu cum a așteptat și toate gesturile lui din seara în care s-a sinucis, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
reținute Ovid Densusianu nu este și nu va fi cunoscut ca poet. Și aceasta deoarece multe din versuri sunt confuze indeterminate, fără priză la cititori și poate și datorită utilizării stilului comunicării lirice simboliste în formă tipic manieristă, alegorizând chiar abstracțiile: „Atâta mulțime adunată, acolo / Atâtea lungi șiruri ce ntr-una ca valuri/ Se strâng, se desfac / ce haos ! și totuși el e sărbătoare" Spre sfârșitul încercărilor sale de poet, Ovid Densusianu renunță la versul liber, reducându-și aspirațiile la o poezie
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
fi formată din pedagogi, psihologi, părinți, asistent social, medic psihiatru, colegi, copiii din cartier toți sub îndrumarea defectologului, cel care va coordona toate inițiativele, temperându-le pe cele care s-ar putea contrazice între ele. Însă nu se poate face abstracție și de o altă cauză, de multe ori determinantă: mediul din care provine subiectul. De exemplu, s-a încetățenit tot mai mult în școlile de masă ideea că indisciplina dintr-o anumită clasă sau chiar școală se datorează faptului că
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
un iluzionist care așază pe taraba sa de la târg un anume număr de figuri și mișcându-le, așteptându-le și schimbându-le, obține un număr de efecte". Într-o lume în care dintotdeauna iraționalul eclipsează înțelepciunea, nu se poate face abstracție de Nebun, carte ce-l pune pe Calvino în rezonanță tot cu literatura. De exemplu în "Castelul ...", Nebunul e Orlando dezlănțuit printre ororile câmpului de luptă, cu mintea-ntunecată de gelozie în adâncul umed al pădurii feminine (Eros-Angelica-Medoro); în schimb
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ale vieții sociale din trecut de care era legat acest proces. Din rațiuni asemănătoare, conținutul ei devenise mult mai larg, cel puțin ca program, și în alte spații. Transformarea începe să fie vizibilă și la noi, începând din jurul anului 1830, abstracție făcând de unele elemente pe care le întâlnim anterior la Dimitrie Cantemir sau Școala Ardeleană. Primul care teoretizează necesitatea lărgirii sferei istoriografiei este Mihail Kogălniceanu . Încă în Histoire de la Valachie, el critica faptul că toți autorii care s-au ocupat
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
apăruse în 1903. Se pare că atunci a fost prima dată când Wittgenstein a auzit vorbindu-se de Russell. Studiul cărții sale i-a stârnit entuziasmul, declanșând o adevărată pasiune pentru acele probleme de un nivel suprem de puritate și abstracție care se situează la interfața dintre matematică, logică și filozofie. Wittgenstein îi scrie lui Russell, care era atunci la Universitatea din Cambridge. În toamna anului 1911, sosește aici cu intenția de a studia sub îndrumarea lui Russell. Rămâne totuși înscris
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fiu undeva singur, să încerc să scriu și să pregătesc pentru tipar cel puțin o parte a cărții mele. Nu voi fi în stare niciodată să fac asta atât timp cât voi preda aici, la Cambridge. Cred, de asemenea, făcând cu totul abstracție de scris, că am nevoie de o pauză mai lungă pentru a gândi singur, fără a trebui să vorbesc cu cineva.“118 După ce s-a întors dintr-o călătorie în Austria, a comunicat Universității, în noiembrie 1947, hotărârea lui definitivă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]