1,761 matches
-
precum criza permanentă din sistemul de pensii și pustiul unei existențe în doi cultivate cu obstinație, povestirea ei exotică Dragoste și moarte în Bali mi-a fost de folos la conturarea unor fundaluri melodramatice. Dar nicicând nu am mai fost acaparat până la uitarea de sine de arta narativă, zice-se, doar distractivă, a lui Vicki Baum, așa cum fusesem la începuturile mele. De îndată ce urma să fie pusă pe masă cina, tata striga: „Nimeni nu s-a săturat vreodată numai din citit.“ Mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și Mika-Le, cu disprețul voinței ci. Avea insomnii si deștepta pe bărbatu-său pentru a-1 neferici cu plângeri fără de sfârșit, în care revenea același leit-motiv: toți în jurul ei petrec, complotează, se îmbogățesc, și ea e lăsată pe drumuri. Elena acapara toată averea și Mika-Le consuma restul. Coca-Aimee, părăsită de tatăl ei, era o dezmoștenită și ea, soția, o cerșetoare. De băieți 95 nu pomenea nimic. Erau duși în Germania pentru diplomă, deoarece nu fuseseră în stare să absolve liceul la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
eu cum am fost noi supravegheați sute de mii de ani și cum s-au întors ei să ne certe pentru tot ce-am făcut cu planeta și nouă înșine. Dacă s-a întîmplat întîlnirea de gradul trei, știrea a acaparat toate canalele TV din lume, așa că pot să apăs pe on și oriunde s-ar deschide televizorul tot aia aș vedea: imaginea navei extraterestre înconjurate de armata americană, nu se poate să lipsească ei de acolo, sau mai bine zis
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
auzi pe Dan Lyttle strigându-i: ― Haideți! N-avem timp de pierdut! Gosseyn trebui să recunoască că are dreptate și păși mai departe, dar numai corpul îi participa, alături de Lyttle, la realizarea planului lor. Mintea, privirea continuau să-i fie acaparate de Mașină. Din apropiere, amploarea pagubelor produse de devastatori era mult mai vizibilă. Secțiuni întregi fuseseră deja, erau în curs sau urmați să fie demolate. Din culoarele întunecoase ieșeau oameni cărând mașini, plăci de metal și diferite aparate; vederea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ulița de la Broscărie? Cine? Tot colectiva, mătușă! Cea hulită de multă lume, dar care-i ajută pe toți când ajung la ananghie. Cu o singură condiție: să muncească, să nu lenevească, să aibă zile-muncă. De-amu le convine, c-au acaparat tot avutul oamenilor și mai fac din când în când câte o faptă creștinească, că doar nu dau de la ei. Tot pe vechi ai rămas, mătușă!.. Da ce, înainte-vreme oamenii n-aveau greutăți? Nu îndurau necazuri? Câți răbdau de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o „navă holografică” și așa puteau invada Pămăntul, dar nava a avut un accident și n-a mai ajuns pe Pămănt. Darwin: Extraterestrule, oare marțienii, care erau foarte dezvoltați mental, ne-au invadat și conștiința cu spiritele lor malefice ca să acapareze trupul unui om și să-l transforme într-un robot cu față umană? Evelin: Domnul Darwin, vă asigur că pe Marte cu milioane de ani în urmă viața se afla în stadiul embrionar de dezvoltare. Așa că, în urma cataclismului care a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
stabilind granițele țărilor. Omorârea oamenilor în conflicte armate și în războaie reprezintă un aspect al apocalipsei. În afara pierderii de vieți omenești, de distrugerea de bunuri materiale, se produce și poluarea mediului, prin explozia armamentului utilizat. Omule, nu fii lacom! Nu acapara mai mult decât strictul necesar, pentru că nu ai ce face cu excedentul. Acum goana este după bani. Omule, nu acumula prea mulți bani, că nu poți să dormi de grija lor! Permanent ești în pericol de a fi tâlhărit de
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
unde vor locui? În egoismul lui, fiecare este interesat numai de propria persoană și de propriul interes. Problema de ansamblu și de viitor este neglijată. Manifestarea gospodăririi resurselor naturale lipsește cu desăvârșire. În ultimii 24 de ani, cimitirele au fost acaparate de niște afaceriști, care încasează sume de bani din ce în ce mai mari, pentru a permite îngroparea unui cadavru uman, a unui mort. Înainte, cimitirele erau ale obștii. Toți morții erau îngropați în pământ, fără taxă. Se respecta circuitul natural al materiei. Acum
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
asigură securitatea femeii. În familie, cei doi soți adună la un loc, toată agoniseala muncii lor, care uneori devine o ispită așa de mare, încât unul din ei (bărbatul, în cazurile prezentate la T.V.) îl omoară pe celălalt, pentru a acapara toată averea. Ultimul caz, prezentat la T.V., s-a petrecut în orașul Hunedoara (în februarie, 2013): un medic și-a împușcat soția (tot medic), pentru bani, (mobilul crimei declarat la T.V.), după care s-a împușcat și el. Acum mai
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
satisfacții biologice, acestea fiind singura lor preocupare, oamenii umblă ca legați la ochi. Cum se comportă oamenii în momentul de față? Unii oameni mănâncă și beau (alcool), până se umflă, se îmbolnăvesc și mor în dureri și suferințe. Sunt lacomi, acaparează cât mai multe bunuri materiale, privându-i pe alții de strictul necesar. Acum, stratificarea socială se face după suma de bani pe care îți permiți s-o cheltuiești pentru nevoile personale, altfel spus „pe ce picior trăiești”. Sunt prezentați la
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
suplimentare ce ne ajută să ordonăm: este înalt, este gras, este prost, este deștept etc. Aceste clasificări presupun raportări ce ne vin dintr-un gata făcut. Ele ne ajută să scăpăm de alte existențe care, altfel, ar risca să ne acapareze, să ne consume atenția. Cu câtă bucurie îngurgităm lecturi ori filme ce ne ajută să ne rezumăm semenii, ce ne explică dintr-o dată o întreagă existență! Un ideal al existenței contemporane: personajul. La el ne-au condus romanele modernității și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mea era să expun succint substratul veridic și fantastic, „Incredibil de fantastic“, al istoriei apariției Protocolului Înțelepților Sionului, influența absolut dementă a acestuia asupra generațiilor de cititori, ca și consecințele tragice pe care le‑a provocat; chestiunea care mă va acapara ani de zile, de altfel ca și parabola despre rău (despre care stau mărturie unele pagini din Clepsidra. Așadar, prin intermediul unor dovezi istorice și a unor exemple mai mult sau mai puțin cunoscute, pun la Îndoială opinia prestabilită cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
alintându-se ca o felină, miorlăi: Motănel, vino aici! Haide să facem ca pisicuțele! Înainte de a se ivi zorii zilei și de a se auzi primele miorlăituri ale cotoilor vagabonzi, făcură ca pisicuțele, de câteva ori, Melanie părând să fie acaparată de o febră a nesațiului proverbial, atribuit acelei prostituate de lux, Mesalina din cetatea Tebaidei, nesațiu pe care se zice că îl mai au, în zilele acestea, doar cățelele flămânde, abandonate de stăpâni. Cu toate că era cuprins de focul unei pasiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de zăpadă, scuturându-și bodogănind stratul alb care îi acoperise de o palmă pe amândoi. Privi fără să înțeleagă ceva spre insul de alături, care, sub plapuma de zăpadă, dormea, strângându-se tot mai încovrigat de frig și tot mai acaparat de voluptosul dor de hodină. Ațintindu-și ochii alburii și tulburi, Mesalina socoti că bancnotele care ieșeau dezordonat din buzunarul necunoscutului, risipindu-se printre frunzele de nuc, i se cuveneau ei, într-un fel. Găsind că așa e firesc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
marș către Țara Sfântă, noian de umbre solitare și necunoscute îi împăienjeneau filmul amintirilor. Începând, însă, cu acele clipe când prima negură i se luă de pe ochi, sesiză uluit caracterul eclectic al peisajului, care, probabil, îl împresura de jur împrejur. Acaparat de o senzație de neînțeles, părându-i-se că fusese introdus pe de-a întregul într-un bloc de marmură, nu reuși altă tresărire decât să-și rotească puțintel ochii în cap... Ansamblul ființei sale rămânea încremenit. Pe deplin încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
compromis care nu se conforma principiilor tale și să mă aștepți până acum“. Apoi ar ierta-o pentru că Îl dorise atât de mult. Această viziune paradisiacă i-a fost Într-o clipă distrusă de dorința copleșitoare pe care o simțea acaparând-o cu totul. Indiferent de tipul de droguri, fie că erau stimulente sau calmante, LSD, ecstasy, heroină, cocaină sau marijuana, corpul resimțea o nevoie acută de a-și satisface excitația. Dacă nu conștientizezi acest lucru, e posibil să cazi pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Simțea cum, ascunse sub pielea de pe piept, toate măruntaiele, interiorul gurii, pereții vaginului parcă prindeau viață independent de ea, ca niște vietăți care creșteau Încolăcindu-se În ritmul bătăilor inimii ei. Nu-și mai putea controla dorința sexuală, care Îi acapara Întregul trup. Însă bărbatul pe care-l iubea cel mai mult nu făcea nimic ca să o ajute, ba dimpotrivă; Noriko Îl urmărea cu privirea cum o așeza pe femeia cea Înaltă pe canapea, cum Îi dădea jos pantofii cu toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
orgolios și nu mă puteam dezminți... Ca să-mi menajez orgoliul, m-am apucat să studiez jocul. Mi-am cumpărat cărți de șah și nopți întregi am aprofundat teoria deschiderilor, am repetat finaluri, am analizat combinații. Treptat, povestea asta m-a acaparat cu totul. Contractasem boala... Acum nu numai orgoliul mă împingea înainte. Dimineața eram ca un bețiv căruia îi lipsea porția de alcool. Apoi, am învățat să "citesc" o partidă și ceasuri întregi citeam partide de șah. În tramvai, în autobuz
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-sa. Mackenzie clătina din cap, sorbindu-i fiecare cuvânt. — Dar dacă— — Nu există excepții. Clătină iar din cap. — Distrează-te! zise veselă Adriana. Îl strânse ușor de braț pe Toby pentru a-l scoate din grupul de oameni care îl acaparaseră. — Iubitule, chiar că trebuie să plecăm... Oh, și încă ceva, șopti Mackenzie. Vreau să discut cu tine o idee de articol pentru temă următorului nostru număr. Nu știu încă din ce perspectivă, dar ești extrem de talentată și cred că cititoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
menține această activitate mentală! Nu era decât un pilot, la urma urmelor. Kane ar fi fost un căpitan mai bun decât el, se gândi. Kane își vedea de-ale lui cu mai multă bonomie, mai multă detașare; nu se lăsa acaparat de ele total. Dar Kane nu mai putea să-l ajute. Pe drum, găsi un intercom pe care-l acționa. Imediat îi răspunse o voce. ― Sala mașinilor. ― Dallas. Cum se prezintă? ― Nu prea rău, zise Parker fără să se compromită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ele, În ciuda eforturilor de a zîmbi ostentativ. E tocmai momentul În care Belerofon pătrunde În deșertul melancoliei sale, renegîndu-și aventurile. Inima lui a sfărîmat echilibrul rațional; răspunde sfinxului simțind; și amintindu-și. Belerofon a Îmbătrînit și are senzația că memoria acaparează totul În jurul lui. Deșertul prin care Înaintează el este timp. Istoria lumii și istoria lui. Sensibilitatea lui monstruoasă a făcut universul friabil. Iar În urma lui statuile Încep să surîdă frivol ca să-și Înfrunte oboseala. Începe lunga decadență a culturii grecești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nea Gică nu mai întreabă nimic, saturat peste poate, până când însuși tiribomba Tolea a uitat cu totul serialul. Dar nu, când nimeni nu se mai așteaptă, fleoșc!,docentul Vancea ține să ofere o încheiere. Într-o dimineață, când colectivul era acaparat de fericita temă nouă: papucii bulgărești. Tot orașul stătuse la coadă ore întregi, cu gândul la iarna viitoare. Gina apucase să ia cinci perechi, pentru soră și mamă și cumnat și nepoțel. Foarte buni, îmblăniți, călduroși, vor prinde de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să rămână cu ei. „Știți, se spune că mai urmează acum o serie de zguduituri mai mici, mai bine să fim împreună.“ Da, simțea el însuși frisonul, un fel de stranie inducție a primejdiei plutea în aer, o migrenă obsesivă acaparase gândurile și trupul în care intrase adânc trepidația cosmică, tusea traumatică a Terrei bolnave, zgâlțâind zidurile chinezești ale micilor refugii iluzorii. Privea din prag grupul de pensionari, de parcă și-ar fi revăzut părinții și unchii și mătușile de mult dispărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bombonel, logoree și insistență. În tinerețe am bătut și eu voinicește pasul, în tot felul de coloane. M-am simțit exilat, până la urmă. Dreptul de a participa la rău, dar nu și la lupta contra răului, ce ziceți? M-a acaparat meseria. Suferința concretă, democratică. Nu există școală mai adevărată... Sună telefonul. Telefonul! Irina e dintr-un salt, în cameră, grăbită să apuce receptorul. Allo... aaa... dumneavoastră. Mulțumesc. Mulțumesc. Nu, nu-i chiar o surpriză. Sunteți atent, ca totdeauna. Mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și, implicit, reale! Internetul sau cèrțile îi confirmè ceea ce el știe deja! Dar ceea ce mi se pare mie fascinant la Ilarie e ușurință cu care acceptè tehnologia modernè, ca pe ceva firesc, natural, Dacè pe cei mai mulți dintre internauți, tehnologia virtualè, acaparându-i, îi îndepèrteazè tot mai mult de Dumnezeu, dezumanizându-i, în schimb, pe Ilarie, care o folosește în spiritul credinței sale că pe un mijloc și nu ca pe un scop în sine, tehnologia virtualè îl apropie de divinitate! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]