KorAP: Find »[drukola/base=acoperiș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...543 >

13,572 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

ceea ce înseamnă că și Citadelele au lacune, șuvoiul dorințelor de a vă informa fiind mai gălăgios decât Cascada Niagara și mai luminos decât o supernovă, deturnează, uneori, flash-urile amintirilor spre găurile de vierme ale uitării. Cocoșul de tablă de pe acoperiș elimina prin vâjâielile lui spoturi informative pe site-ul www.karlmarx 51.ro din ambele oglinzi. Dar un seism, stârnit se pare de contradicțiile dintre formă și conținut, declanșă distrugerea întregului eșafodaj, iar bătrânul Fluviu se opri cu epavele amintirilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-l putea stăpâni, o minge de ping-pong ce sălta în șuvoiul de țâșnitoare de pe bulevardul Karl Marx, din care sorbeau copiii și ea îi privea printre orificiile tablei de gard, cum o numise, pentru că orice foaie de tablă galvanizată, de pe acoperișuri, de la aticele blocurilor de vizavi, de streașină, de uluci, de manșon pentru copacii seculari, ea o numea tablă de gard; simbol al închisorii, cerul era de tablă inox, uneori de cupru, alteori de oțel. După cum se schimbă ziua pe timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
brațe, stă lipită de mine și plânge pentru că eu merg pe stradă și ea numără pașii, 1, 2, 3, 4, gata, unghiul de 90 de grade și iar 1, 2, 3, 4, sunt liberă, dar sunt tot în camera mea, acoperișul e puțin mai sus de 4 m și are și stele și Lună, câteodată, soare, care stă atât timp cât parcurg 200-300 de camere, 1000-2000 de camere, uneori, vara, iarna mai puțin, sigur, toate acestea ea avea să le adune în florile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
linia de tramvai, cu direcția moarte. În ambele Oglinzi. Mioara aici, cu beldia de rufe în mână, părea un cavaler medieval cu lancea lui Don Quijote. Dincolo, Mama cu beldia în mână părea un Sancho Panza la turnir. Amândouă cocoțate pe acoperișul de țiglă, lângă cocoșul de tablă, ridicând cu răcnete beldiile și susținând firele electrice de tramvai. Figurația filmelor românești (toate proaste), actorii, scenografii, culorile, sonorul, muzica s-au întors în pixeli. În locul lor, gladiatorii condamnați la moarte, răzvrătiții Romei din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
se grăbea în întâmpinare, de aceea aici mergea, chipurile, mai repede decât Mama Dincolo. Dacă ținem cont de ronțăitul greoi al șenilelor pe caldarâm, de gropile care încordau mușchii sclavilor, de scrâșnetul eșafodajului construcției, plânsetul transmis în pereți până în pâlnia acoperișului, era necesar ca din 80 în 80 de metri să se facă un popas de o țigară. Geografia orașului stătea liniștită. Neschimbată la ivirea ineditului turnir. Ca și cum n-ar fi existat. Ca și cum n-aș fi existat, Mitică. Visam ca ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pe străzi și oamenii cântau, frunzele copacilor, cât casa, se așterneau ca un covor. Traficul intens le făcea să foșnească: un foșnet de mare, neîncetat. Sub frunze se sărutau îndrăgostiți, câinii se plimbau alături de struți, o frumoasă panteră dormea pe acoperișul unui tramvai, oprit în stație pentru a lăsa un violoncel uriaș să coboare. Nu se știe de la ce liceu erau puii de căprioară. Traversau strada peste lotcile încărcate cu pești, înaintând cu greu prin apa asfaltului către casă. Se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
în trecut. Chiar dacă aveau instrumentele ultimelor răcnete ale tehnologiei la îndemână, ei le foloseau, precum egiptenii, pentru a-și imortaliza existența. Ca și la popoarele care au băut apă din același pahar cu mesagerii divini și au dormit sub același acoperiș, zidindu-și trecutul-prezent ca pe un viitor, așa și furnicarul brăilean își găsea ocupație întărind prezentul prin modificarea zidurilor trecutului într-un viitor prezent perpetuu. Dacă mergi în cartierele mărginașe cu antenele satelit la poartă, să nu te aștepți la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind, din liziera din partea de nord a cătunului, ba chiar și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism, pentru că țiglele zburau spre astrul nopților copilăriei noastre da, satul ăsta era în Siberia la vreo 8.000 de km de Brăila și pentru că dușmanii poporului rus trebuiau cunoscuți și văzuți, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
în trecut, la Moscova, fantome vii, de ele trebuie să avem grijă mereu, nici nu știi când pot deveni reali, ca să nu se poată trezi, să nu se poată trezi... Lanurile de porumb foșneau înfricoșător. Căpcăunu cobora de pe Lună pe acoperișurile foișoarelor, dădea mâna cu fiecare santinelă arătându-le vrafurile de zmeie și parașute, apoi cu poalele negre ale hainei fluturând, se deplasa iute spre școala la care, peste câteva ore urma să mergem, da, urma. Și Șepcarul spuse: Viața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
broasca flască, bală neagră, care-și scutură capul râios și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu fața spre noi, luminând înscrisul aurit de la picioare: Căpcăunu per Ptolemeus. D eschideți gurile, vino cu furtuni care să despice intersecțiile înghețate, încarcă acoperișurile cu plăpumi albe, întinde poduri de gheață, plimbă sloiuri pe mațele goale ale orașului, cuțitele frigului să taie în carnea pământului, din brazdele cerului să cadă grindina speranțelor deșarte, rugăciunile să picure pe buzele uscate de setea dragostei, prefă-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de mortar, fără ca nimeni să observe balotul înghețat în cămașa de forță a cofrajului. Scrisoare în Re orange Inadaptații D in clipa în care oprea trenul, studenții coborau timizi și-și aruncau privirile spre cer, care se sprijinea chiar pe acoperișul sub care scria Gara Brăila; taxi-urile, din cauza cerului jos, nu-și mai prinseseră firmele luminoase pe capotă, ci pe bord, cu scrisul vizibil prin parbriz și de pe Lună. Într-o clipă înțelegeau în ce cuhne opriseră și, cercetând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
doar cei în cauză. Fiindcă apucaseră să citească pe tabla indicatoare ceea ce refuzau ceilalți călători: destinație necunoscută. Cum aceștia apăreau din când în când în orașul la fel de retezat de lama uriașă de buldozer, cu cerul la fel de jos privindu-i de pe acoperișul gării, rezemat într-un cot și mirându-se: ăștia-s neschimbați! Cum netezeau cu pașii hârtoapele străzilor, cum anunțau pe domnii și doamnele, foștii colegi, de venirea lor. Nu se poate imagina șocul! De ce s-au deplasat ei? Militarii nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
diferite. Se ridicau, priveau mirați în jur și o luau la fugă care încotro. Alții cădeau ca bolovanii: în cap, pe spate, în picioare sau pe burtă, unii nimereau în copaci, alții în tufele de trandafiri, mulți pe caldarâm sau acoperișuri. Ploua cu oameni goi, bușiți de destin pe străzile Brăilei. Dispăreau în canalizări, în subsoluri sau în apele Dunării. Dar plouă, plouă, continuu. Un bătrân gol a fost îngropat în pământ până la ochelari, o adolescentă la vârsta iubirilor sinucigașe a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Se spune că au îngropat Orașul. Abia dacă se familiariza cu noua stare. Se spune că elicopterele survolau pădurea de grâu fără să zărească printre valuri vreun semn de viață. Vârfurile copacilor nu dădeau semne de disperare, nici creasta vreunui acoperiș sau consolele stâlpilor de înaltă tensiune nu păreau a cere ajutor. Veștile erau, desigur, exagerate. Și contradictorii, se pare! Una se raporta prin stațiile poliției, alta pe e-mail-urile Administrației locale. Și cu totul altceva prin sms-urile adolescenților pregătindu-se pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

n-a fost nevoie să treacă zece ani, și totul parcă s-a transformat într-un morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
că se înviorează, o fi ieșind oare în sfîrșit din letargie? — Numai așa o să putem să ne facem auzită vocea, numai așa o să putem să adunăm în jurul nostru simpatizanți din lumea bună, spune Roja. Pentru asta avem nevoie de un acoperiș solid deasupra capului. — Prima și cea mai puternică trăsătură a lui este spiritul agitator, începe Tîrnăcop, după aceea urmează îngîmfarea și autoritarismul. La asta îl ajută și fizicul atletic, bine proporționat, fibrat, mușchiulos. — Asta explică de ce face totul pe cont

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Petrică. Acum să vă vedem, pe cine o să mai dea vina pentru morții ăștia, se gîndește Roja din ascunzișul său, privind la siluetele care aleargă bezmetice pe străzi fără nici o țintă și cad secerate de gloanțe venite de undeva de pe acoperișurile clădirilor. După ce Timișoara a fost înecată în sînge, Potaie și-a tras un glonț în piept, dîndu-și seama că asta e singura cale prin care poți fi transformat de pe o zi pe alta din trădător de țară în erou. Proastă

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
pentru că se vor ivi o sumedenie de noi oportunități. Fraierule, în cine ți-ai găsit să-ți pui speranțele, își zice Roja cu glas tare, ițindu și capul afară prin gura de metrou, ciulind urechile la împușcăturile răzlețe venite de pe acoperișuri, fofilîndu-se în patru labe pe lîngă parapetul care fusese ciuruit între timp de gloanțe de la un capăt la celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman de carne și zdrențe năclăite în sînge. Două

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
dar tot nu-i vine să creadă cînd Picioruș îl informează că Piticul și Scorpia sînt la doi pași de el puși sub supraveghere atentă, gata să li se facă vînt dintr-o clipă în alta. Elicopterul așteaptă deja pe acoperiș, e imposibil ca totul să fie așa de simplu, i se pare. Doamna Mina intră tot mai tare în panică, n avea nici un motiv să se neliniștească, încearcă s o calmeze domnul Președinte, în cel mult o jumătate de oră

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
indistincte la distanță, trebuia să faci ceva, să ridici o ambuscadă, grenade, petarde, lume speriată, se auzea că vin tancuri, că se filma, cîtă diversiune, voiau să dispărem, le era atins scopul, să ne evaporăm cum se evaporaseră ei de pe acoperiș cu elicopterul, și le-a reușit, Părințele. Unde erai, Roja? Fă-ți mea culpa, autocritica, trebuia să fii acolo, nu să umbli acuma după potcoave de cai morți, așa este, ai dreptate, Părințele, puteam să schimb istoria, bîiguie cu amărăciune

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
vîrful primei movile pe care am escaladat-o mi-am dat seama că nu greșisem. Puteam distinge clar dreptunghiul de iarbă, delimitat clar de marcajele de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci albe și două, trei acoperișuri de cavouri. Am luat-o ață într acolo. Dar taman cînd ajung lîngă blestematul de gard și mă pregătesc să-l sar, aud zbîrnîitul îndepărtat al elicopterului care se apropie tot mai tare cu fiecare clipă. Am impresia că în

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958

vadă dâre de spumă ca niște horbote albe rotitoare, semn că În străfunduri se Întâmplă ceva iar pe alocuri curgea tumultuos, Învolburat, devenind Înspăimântător de-a-dreptul, atunci când producea inundații și căra la vale mari trunchiuri de copaci, case mai mici, podețe, acoperișuri și animale. „Vadul” era o porțiune mică de râu, unde În verile secetoase, căruțașii mai curajoși reușeau cu căruțele lor trainice, trase de cai puternici, să treacă de pe un mal pe celălalt. Plaja dinspre Cățălești era plină cu nisip fin

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

n-are talent pur și simplu. Este doar entuziast și entuziasmul îl face să creadă că tiradele lui sună ca o muzică divină. Nu sună. Citind volumul de versuri ne vin în minte miorlăiturile pe care le scot motanii pe acoperișuri, când sunt și ei îndrăgostiți. Autorul, lipsit de educație estetică, folosește o retorică ieftină, de romanță, pentru a-și exprima sentimentele. Și îi mai și adaugă, ca fond sonor, un fel de vaier, format din suspinuri și gemete înăbușite, pentru

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
un personaj mitologic. De fapt, ca despre două personaje mitologice, întrucât autoarea straniei postfețe se prezintă atât în ipostaza de poetă (Anca Pedvis), cât și în aceea de pictoriță (Anca Pedvisocar): „Anca Pedvis și Anca Pedvisocar împărțeau multe lucruri: același acoperiș, același pat, aceeași farfurie, același pahar, aceiași părinți, aceleași rude, aceiași prieteni, același trup. Dar fiindcă una desena, iar alta scria, abia dacă se cunoșteau. De fapt, ele locuiau în zone diferite ale aceluiași suflet. Anca Pedvis era mai sofisticată

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
pe coperta cărții), îi avertizează pe criticii literari că el și colegii săi de generație au revoluționat poezia fără să le ceară lor aprobare, povestește în gura mare cum își amestecă saliva cu saliva iubitei sau cum găsește prezervative pe acoperișul blocului. Tânărul autor își face iluzii crezând că uimește pe cineva cu acest libertinaj ostentativ. Pare greu de crezut, dar și alții înaintea lui s-au mai culcat cu câte o femeie. Chiar și demodatul Dimitrie Bolintineanu avea aventurile lui

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]