7,862 matches
-
înțeleagă ce se întâmplase dar nu-i trecea prin cap nici o explicație. Cine știe, poate nu era decât un zgomot ce nu anunța nimic periculos. Se așeza muntele la locul lui ori, cine știe, se produsese o prăbușire undeva în adâncuri. Ori poate numai i se păruse? Gândul la comoara din mină nu-i dădea pace, aurul îl chema din nou acolo. Privi în jurul său și, ridică de jos o ladă goală, veche, dar care părea destul de solidă. Își adusese sculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alta. Vuietul apei începea să se stingă rămânând în urmă. Începuse să sufle un vânt slab ce făcea pădurea să foșnească. Nu putea să spună de ce dar avea senzația că nu era singur. Simțea că cineva îl privea insistent din adâncul pădurii. Un fior îl străbătu din cap până-n picioare, ciuli urechile oprindu-se pe loc. Undeva în dreapta, dincolo de marginea pădurii se auzea un zgomot ca și cum ceva se strecura printre tufișuri. Ascultă cu atenție, dar fără nici un rezultat, i se păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să plec vreodată în altă parte. Toma se răsucise puțin în fotoliu ca să o vadă mai bine. Își rezemase capul în palmă și o privea ascultând-o atent. Rostea cuvin tele cu patimă și se cunoștea că este convinsă până în adâncul sufle tului de adevărul vorbelor ei. Era o femeie subțire, nu prea înaltă, cu părul cânepiu tuns până la nivelul umerilor. Înfățișarea ei era foarte plăcută, poate din cauza ochilor mari și cenușii și a gurii bine conturate, iar nasul subțire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiar mai dinainte. Știu ce înseamnă baie și băieș în zona dumneavoastră, îi spuse Cristi așezându-se mai bine în fotoliu. În concluzie, cu toții ne tragem din mineri. Munții noștri au avut aur dintotdeauna iar oamenii l-au scos din adâncuri de când se știu. Aceștia sunt munții pe care și-i doreau romanii când au cucerit Dacia și aurul lor îl râvneau. Unii dintre localnici aveau mina chiar în spatele casei. Ieșeau din bătătură și intrau în galerie. Bunicul meu a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Așa spune legenda că s-a format lacul, apele râului au fost stăvilite de vârful muntelui cu aur al lui Negru. Vestitele băi de aur ale uriașului s-au prăvălit odată cu muntele peste trupul său și au fost înghițite de adâncuri. Nimeni nu a mai putut să le găsească, iar cei trei care l-au ucis pe Negru au fugit în lume, pentru că nu erau în stare să adune destul aur ca să-și plătească datoria către boieroaică. Foarte frumoasă legenda, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său ascuns undeva în spatele unui copac ori după vreun tufiș. Nu reuși să-l descopere, așa încât se hotărî să extindă aria cercetărilor. Fără îndoială că acesta se pitea pe undeva mai încolo. Tocmai se pregătea să se retragă mai în adâncul pădurii, ca să ajungă în spatele lui când foșnetul acela de frunze uscate îi atrase din nou atenția. Venea de undeva mai din spate și dinspre stânga, cum stătea el. Însemna că avusese dreptate, Burcilă era încă acolo. Nevăzându-l apărând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai era în stare să vorbească. Probabil că se lovise de ceva în întuneric și scosese un strigăt de teamă. Strugurel nu mai stătu nici o clipă pe gânduri. Mulțumind în gând lui Dumnezeu pentru că îi ascultase rugămințile, se repezi în adâncul pădurii. Se îndrepta cu pași mari în direcția din care își amintea că venise țipătul. Din când în când se oprea și asculta cu atenție, sperând să mai audă ceva. Apoi își relua mersul tot mai departe. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vorbește odată! O vâlvă, rosti moșul, privindu-l curios pe inspector, ca să vadă cum reacționează. O ce? Ți-am zis că n-o să creadă, nu-i pregătit. Am auzit bine? întrebă Cristian neîncrezător. E vorba de duhul acela care stăpânește adâncurile minelor? Amândoi dădură din cap aprobator. Hai, că asta-i prea de tot! izbucni Toma în râs. Eu credeam că purtăm o discuție serioasă. Auzi, asasinul este o vâlvă. Frumoasă explicație și foarte convenabilă pe deasupra. Ce să mai spun? continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alta să ai un suspect. Din păcate se dovedise că cei doi nu știau nimic. Toată agitația nu fusese decât o furtună într-un pahar cu apă. Auzi, o vâlvă, un duh cu înfățișare de femeie care păzește comorile din adâncuri. O arătare plăsmuită de închipuirea minerilor aflați singuri în întunericul din subteran. Dar de ce i-au servit cei doi această informație? Vor să-l îndepărteze de soluționarea cazului? Nu, exclus. Cel puțin în privința Ilenei era absolut sigur, nu o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lumina zilei. Spuneai că știi tu ceva despre vâlve și te cred, dar numai ce ai citit în cărți despre ele. N-ai fost niciodată în subteran ca să simți cu adevărat ce înseamnă puterea muntelui și cum te apasă acolo adâncul. Fiece baie are tainele ei și primejdia pândește din toate părțile. Muntele are și el un suflet, trăiește și îl doare ori de câte ori cineva îi scormonește în măruntaie. Vâlvele sunt sufletul muntelui, există aievea și nu de puține ori îi ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un fel de căciuliță din lână, cu vârful lăsat într-o parte, de sub care îi ieșeau pletele lungi, albite de vreme. Ești gata, băiete? întrebă bătrânul oprindu-se în fața lor. Ce spui, mergem să închidem vâlva la locul ei din adâncuri? Ceva nu era în regulă cu vocea bătrânului, ori poate cuvintele pe care le folosea nu-i erau pe plac lui Toma. Vru să spună ceva, dar se răzgândi repede. Ah, da, iar îi spusese "băiete", însă de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
blocată. Tavanul se năruise și nu se putea trece mai departe. Tata mi-a arătat prăbușirea, spunându-mi că, dincolo de bolovanii îngrămădiți până în tavan, se află închis ucigașul lui Fritz. Nu era mort, ci numai pecetluit acolo, în bezna din adâncuri. Așa am aflat pentru prima dată despre vâlvă, continuă Calistrat trăgând adânc aer în piept. La fel ca și tine, la început am crezut că tata glumește și vrea să mă sperie. După o vreme însă, m-am convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Băii de Sus. E drept că atunci nu știa de existența vâlvei și nici nu-și închipuia ce aventuri urma să trăiască însă se dovedise că nu se înșelase. Avusese însă dreptate, persoanele dispărute fuseseră ucise de duhul eliberat din adâncurile pământului. Mai căutăm? întrebă Ileana. După ce răscoliseră fără succes curtea și grădina casei lui Moș Calistrat, acum intraseră din nou înăuntru. Ileana se așezase pe laviță și își privea întrebător bărbatul. Cristian, oprit cu mâinile în șolduri în mijlocul încăperii, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să scormonească în subteran. Glumești! Nimeni nu va mai intra acolo de bună voie, spuse el, scuturând de-a dreptul înfricoșat din cap, iar dacă o va face, nu va mai ieși viu din peșteră. Tu nu ai fost în adâncul acela ca să vezi cum stau lucrurile. Dar tu ai intrat și ai și reușit să scapi cu viață. Am avut noroc. Numai câteva clipe au lipsit ca să nu mă mai vezi acum. Pentru că nu știai cu ce avem de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai vezi acum. Pentru că nu știai cu ce avem de a face. Din nou, Vlad folosea pluralul. Lui îi venea ușor să vorbească. El nu simțise groaza aceea care îți intra în oase și nici ura teribilă ce răbufnea din adâncul întunecat. Și, acum știm? întrebă Boris, rânjind forțat. Bineînțeles! Șeful se așezase la birou. Își sprijinea bărbia în mâini, în timp ce îl privea în ochi pe omul său de încredere. În regulă, rosti Godunov iritat, luminează-mă și pe mine, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zilei. Se părea că numai lumina soarelui o ținea blocată în subteran, pentru că raza lanternei nu îi făcea nimic. Nu erau cine știe ce informații, dar nu avea încotro, deocamdată trebuia să se mulțumească doar cu atât. Ceva însă îl rodea în adâncul minții, un detaliu peste care trecuse prea ușor. Tresări dintr-o dată speriat de moarte. Privi îngrijorat prin parbriz în jur. Umbrele se lungiseră foarte mult, se însera. Lumina soarelui scăzuse și aceasta era singura barieră ce împiedica arătarea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei. Nu dura mai mult de un minut, după care se îndrepta spre următorul. Băieții s-au luptat ca niște lei, numai că n-au avut nici o șansă. Asta spun și eu, nu avem nici o șansă. Nu știu ce am slobozit din adâncul muntelui, dar cred că ar trebui să plecăm de aici de îndată. Nu ne putem pune cu chestia asta. Nici nu mă gândesc. Trebuie să ne folosim de animalul acesta. Nu-i un animal, credeam că ți-ai dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întuneric prin care venise. Pe măsură ce cobora, viteza era din ce în ce mai mare, iar el devenea tot mai înspăimântat, temându-se să nu se strivească de pământ. Intrarea în trupul său se făcu brusc, dureros chiar. Izbitura îi smulse un icnet scurt, din adâncul pieptului. Inspiră adânc, cu sete, horcăind după aer. Deschise ochii și se ridică în capul oaselor. Întunericul ce îl înconjura era deplin. Greierii cântau ascunși în iarbă. Oricât se strădui, de data aceasta nu mai reuși să se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca pe o profundă jignire, ca și cum prin actul magic al atribuirii numelui său pruncului nou-născut, măcar că era sînge din sîngele lui, „Îi mîncau coliva“. Numai că pe atunci n-aveam cum să știu că el Își presimțea excrescența dubioasă În adîncul măruntaielor și că bănuia, poate chiar avea certitudinea, că În pîntece Îi Înflorea, ca dintr-un bulb, o necunoscută plantă otrăvitoare. Enciclopedia, Într-unul din paragrafele finale, relatează și despre desfășurarea ceremonialului Înmormîntării, numele preoților care i-au cîntat Prohodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care-o Îngîna Întruna În sinea sa, abia mișcîndu-și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s-ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încît toți s-ar fi prăvălit În adîncurile neguroase pe deasupra cărora bîjbîiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scînteieri vîscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i-ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adîncurile adîncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care-l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stîncă pe alta, ciocnindu-se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mărturii incontestabile că stăpînirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cîndva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adîncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr-o scrisoare (care-i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu ștampila orașelor Oran, Marsilia, Constantinopol, Paris, Sremska Mitrovica, Novi Sad), aflăm că, În teribilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bare din oțel care se adînci Într-o stea de orificii din zidurile de piatră. — Nici la Banca Spaniei n-au așa ceva, am comentat impresionat. Pare ceva coborît din Jules Verne. — Kafka, nuanță Isaac, recuperînd opaițul și pornind-o către adîncurile edificiului. În ziua cînd vei Înțelege că negoțul cu cărți e mizerie și companie și cînd te vei hotărî să Înveți cum să jefuiești o bancă sau să fondezi una, ceea ce e cam același lucru, să vii la mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
logodnicul sublocotenent. Atunci ea Își ridica ochii și mă observa, impenetrabilă. Eu Îi zîmbeam cu acea cordialitate slăbită a dușmanilor aflați Într-un armistițiu nesfîrșit, Însă Îmi feream repede privirea. Mai degrabă aș fi murit decît să recunosc, Însă În adîncul ființei mele Îmi era frică de ea. 13 La Începutul acelui an, Tomás și Fermín Romero de Torres hotărîră să-și unească iscusința Într-un nou proiect care, după ei, avea să ne scutească de serviciul militar pe prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îl anunță că foarte cu greu avea să ajungă cioplitor În piatră. Avu atunci certitudinea că fiul său era, pur și simplu, nerod. Adesea, neizbutind să adoarmă, Antoni Fortuny se tot răsucea În pat de mînie și de frustrare. În adîncul inimii, Îl iubea pe băiatul acela, Își spunea el. Și, cu toate că nu merita, o iubea și pe femeiușca aia care Îl trădase Încă din prima zi. Îi iubea din tot sufletul, Însă În felul lui, care era cel corect. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]