3,016 matches
-
construiește declarații de dragoste desprinse parcă din nemuritoarea poveste a sultanei Hafsa și a lui Yavuz Sultân Selim Khan (conducător al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „... acum sunt ca o adiere a brizei , care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute, sau
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343104_a_344433]
-
dărui o fată, așa cum și-ar dori ea să fie, adică veselă, plină de viață, frumoasă ca o cadră, iar vocea-i s-o compare ca o tânguire a strunei de vioară peste care trece arcușul, mângâind-o cu blândețea adierii de vânt, sau rostogolindu-se ca tumultul unui râu de munte, ce se prăvale în cascade dintre stânci, precum sârbele și bătutele din vatra satului din Drăguțești, organizate de flăcăi sâmbăta seara. Fetița, căruia spera să-i dea naștere cât
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
din satul Pîțîligeni, de care-i plăcea tare mult. Acesta poate și că era primul flăcău pe care-l cunoscuse mai bine, de pe când în pieptul său inima începuse să-i freamăte, precum frunza pe ramul unui copăcel tânăr, sub adierea vântului șăgalnic de primăvară. Așa-i tremura și ei sufletul tânăr la apropierea vreunui feciorel chipeș și îndrăzneț, care să-i adreseze vreo vorbă plină de înțelesuri, numai de ei pricepută. Poate că Elisaveta și l-ar fi dorit pe
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
pestelca ruptă-n fată,/ molcom, cuminte trece prin fornăiala gării/ într-o soreancă tulbur, ia Jilia în brată”- De din vale; ,,Sed costelivi si tristi în alb-murdar de var,/ Pe marginile lumii de ceturi păturiti,/ Le tremură pe suflet o adiere rar/ În ton singurătătii celor despăduriti.” - Plopii fără sot pe Bahlui). Din poemele sale se revarsă o anume seninătate, sfințenie, eticism filozofic (,,Credinta curată în Tatăl Ceresc Atottiitorul,/ Cît ziua-i lumină si-n gînduri e rost,/ Spor în zăbavă
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
Aici, prin durere, își dau mâna înțelesurile de jos cu cele de sus, sau mai exact, lacrimile omului petrecut se înalță spre cer și se întâlnesc cu cele care curg din cer pe pământ, fie ca ploaie, fie ca o adiere de vânt, a renaștere și înviere. Iată chiar și în finalul unei poezii de dragoste (deși este greu să citezi fragmentar în cazul acestei poete): „Plouă peste mine, plouă peste vise,/ Plouă peste noi cu trăiri, iubite,/ Plouă cu povestea
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
luna, să ne cheme, Cu raza ei să ne împartă vise, Să trecem noaptea fără a ne teme. În zori s-avem iubirile promise Și-n brațe un alai de crizanteme. DECOR Cad umbre ruginite prin pădure, Își domolește vântul adierea, Amurgul își coboară iar tăcerea Peste frunzișuri, peste rugi de mure. Și ploile și-arată iar puterea, Se-nchid cortinele de ceață, sure, Luminii vor culoarea să i-o fure Și nouă să ne-aducă iar durerea. Decorul toamnei mai
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
piele sărutată. Cobora spre sânii plini și frumos dezvoltați ai soției și îi dezmierda mugureii cu vârful limbii. Ramona tresărea cuprinsă de senzații. Mâinile dibace ale lui Viorel alergau fără astâmpăr pe sânii abandonați de buzele fierbinți, trecând ca o adiere pe deasupra lor. Ramona își înfipse involuntar unghiile în spatele bărbatului care i-a stârnit atâtea dorinți neîmplinite în ultimul timp. Dorinți ascunse undeva de-a lungul anilor de când erau împreună, frustrare cauzată atât de stresul muncii lor, de condițiile de cazare
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
Dorea să simtă bucuria împlinirii. Dorea să-l simtă așa cum nu l-a mai simțit de atâta vreme. Simțea că este bolnavă de dorință. Să fie pătrunsă și tot odată mângâiata cu tandrețe, să simtă fiecare mișcare ca pe o adiere, ca pe un dar nepământean. Dorea dansul dragostei la care să participe cu pasiunea stârnită în toată ființa sa. Să fie antrenată ca într-un dans de balerină. Să plutească și să creadă că visează. Viorel cobora ușor cu sărutările
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SĂRUTA-MĂ TOAMNĂ ! Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 627 din 18 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Săruta-mă toamnă ! Sărută-mă toamnă cu adieri de vânt și cu șoapte risipite din al tău cuvânt, lacrima ploiii aseaz-o pe obraz ușor să mângâie al gândurilor firișor, iar din frunzele despletite de zare dăruiește-mi te rog vrăjită cărare. Sărutul tău , atingere de-o clipă binecuvântează
SĂRUTA-MĂ TOAMNĂ ! de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343560_a_344889]
-
bun la țărmul mării pe care el avea să călătorească, ochii lui ca cerul, ochii ei ca iarba...Bărbatul străbătea mările lumii de unde se întorcea tot mai îndrăgostit. A trecut și toamna aceasta, au venit zilele reci, mai întâi o adiere, apoi vântul s-a întețit aducând turma de fulgi de nea ce-au împletit a iernii haină. Viscol, nămeți-troiene peste noapte așternute, bătrânul stejar dormind, în straiu-i alb, pân' la poale îmbrăcat ... A venit Iarna cea rece, menținând depărtarea între
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
încins de dor. Cu ochii-nchiși tresare când simte, lin și delicat, pe buze un sărut suav, proaspăt ca roua dimineții. Tresare, deschide ochii, și constată că nu-i decât vântul care a atins-o, în treacăt, cu dulcile lui adieri. Din ochi-i verzi că iarba, lacrimi calde curg, smaralde-nestemate, vântu-n calda-i adiere nu-i poate da surâsul înapoi ... Nostalgie, lacrimi, smaralde-nestemate se scurg pe raza soarelui, departe... Nu s-a mai auzit strigată pe nume ca altădată, doar
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
un sărut suav, proaspăt ca roua dimineții. Tresare, deschide ochii, și constată că nu-i decât vântul care a atins-o, în treacăt, cu dulcile lui adieri. Din ochi-i verzi că iarba, lacrimi calde curg, smaralde-nestemate, vântu-n calda-i adiere nu-i poate da surâsul înapoi ... Nostalgie, lacrimi, smaralde-nestemate se scurg pe raza soarelui, departe... Nu s-a mai auzit strigată pe nume ca altădată, doar parfumul vrăjit al sânzienelor, și adierea vântului înlănțuindu-i gândurile, și... urmele pașilor pierdute
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
iarba, lacrimi calde curg, smaralde-nestemate, vântu-n calda-i adiere nu-i poate da surâsul înapoi ... Nostalgie, lacrimi, smaralde-nestemate se scurg pe raza soarelui, departe... Nu s-a mai auzit strigată pe nume ca altădată, doar parfumul vrăjit al sânzienelor, și adierea vântului înlănțuindu-i gândurile, și... urmele pașilor pierdute în ceață... Pentru fiecare clipă, Câte-o frunză. Pentru fiecare frunză , Câte - un suspin al pădurii. Pentru fiecare adiere, Suspinul inimii, Ce-așteaptă împlinire... Am părăsit pădurea cu gândul de a reveni
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
mai auzit strigată pe nume ca altădată, doar parfumul vrăjit al sânzienelor, și adierea vântului înlănțuindu-i gândurile, și... urmele pașilor pierdute în ceață... Pentru fiecare clipă, Câte-o frunză. Pentru fiecare frunză , Câte - un suspin al pădurii. Pentru fiecare adiere, Suspinul inimii, Ce-așteaptă împlinire... Am părăsit pădurea cu gândul de a reveni a doua zi, dar peste noapte s-a schimbat vremea, vântul nemilos despuind arborii de straiele lor. În asemenea momente, clipele devin veșnicie, mai ales când se
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
de alta a umerilor ei, fără să o atingă. Răsuflarea ei precipitata îl făcu, să zâmbească enigmatic. Își frecă ușor obrazul de tâmpla femeii, buzele coborau ușor pe coloana gatului poposind pe umărul alb. Vârfurile degetelor îi atinseră ca o adiere pielea fină de sub bărbie, urmându-și traiectoria descendentă. Nu o mai susțineau picioarele, propriul ei trup o trăda. Senzația mistuitoare ca o flacăra fierbinte, îi urca în piept cuprinzându-i inima și dorința o abandona în brațele bărbatului. Șarpele pasiunii
MIERE ŞI SUSPIN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343578_a_344907]
-
-L iubesc pe Dumnezeu necondiționat și s-au gândit să-i dăruiască drept ofrandă, cuvintele lor simple, fără pretenția de a fi socotite mistice. E și acesta un soi de mulțumire pentru harul gratuit primit din mâinile lui Dumnezeu, prin adierea Duhului Sfânt și prin mijlocirea Prea Sfintei Fecioare și a sfinților. Semnatarii acestor creații, departe de a se afla în întrecere pentru cine știe ce premiu, au ținut să-și aducă ofranda lor în fața Altarului divin, sub forma unor poeme sensibile, pline
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > TE CAUT... Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-e sufletul harpă divină Vibrând la orice adiere Și la orice șoaptă De vânt adusă Pe-aripă de toamnă-ntârziată. Iubite, M-am rătăcit printre parfumuri, Printre frunze ruginite, Pe dealuri, munți și văi, Prin anotimpuri căutându-te... În lacrimă m-am transformat Și ochii ți i-am mângâiat
TE CAUT... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343620_a_344949]
-
din izvorul cu mir, Să ne binecuvânteze ființa, S-aducă splendoarea și Împodobirea cu sfințenie a Sufletelor locuite de Om. PE DRUMUL IUBIRII Am răsărit din adâncul iubirii, Izvorul care dă zâmbet vieții, Sălășluiește în templul primit ca dar, Nestinsă adiere a Cuvântului. Candela cu picături de rouă Ne arată rostul și... drumurile. Multe ecouri au rămas mute! Peste valuri de spini, curg Clopote la margini de inimi, Adevărul sparge neghina din Cupele pline cu negură. De vrem o nouă lume
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
picta anotimpul meu; voi alege culorile pure, ce dau străluciri clipei... și-i plac lui Dumnezeu. Privesc cerul cum se luminează, cum umbre călătoare se-ascund în mormânt, tabloul e gata, e bun pentru ramă; poți să-l simți în adieri de vânt? Referință Bibliografică: SECUNDA / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 612, Anul II, 03 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SECUNDA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343749_a_345078]
-
din lume și i-a picurat-o în ochi. A luat toți bujorii și i-a pictat obrazul neted. A luat demnitatea brazilor și i-a dat-o să o poarte în această lume. A luat susurul tuturor izvoarelor și adierea vanturilor și i le-a picutat în voce. A luat culoarea cerului de primavera și i-a colorat irisul Și a mai hotărât să poarte cu ea toată această frumusețe chiar și atunci când povară anilor ar trebui să o urâțească
DOUA PRIVIRI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340149_a_341478]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > MIRUL IUBIRII Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016 Toate Articolele Autorului MIRUL IUBIRII Miros îmbătător de mir curs din iubire, Ce-amețitor mă îmbăiezi în caldă fericire, Tu, mă usuci în adieri de vis din veșnicii, Tu, elixir ce curgi în picuri mii și mii! Pe firu-ți de miresme m-oi înalța meru Până voi curge-n lacrimi în prag la Dumnezeu Să-mi miruiască viața cu sfânta mana Lui, Iar palma
MIRUL IUBIRII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340197_a_341526]
-
dragostei. Din păcate, pe cât este de nobil acest sentiment, el este încă tributar instinctelor primare. Cel puțin la om devine atât de evident în anumite situații încât depășete chiar forma lui instinctuală. Cât timp este fericit și se bucură de adierile efemere ale iubirii, reușește să străbată mai ușor și mai eficient cadrele vieții cotidiene. Când iubirea pierde din energia stimulatoare, se alterează, sau chiar dispare, efectul acestei legi universale asupra omului este incredibil de dăunătoare. Cade cerul pe el, cum
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
replică zâmbind șăgalnic: - Chiar așa de firavă mă crezi!? Își aruncă apoi privirea în zare peste valurile înspumate ale mării. De pe punte admiră imensele întinderi de apă simțind plutirea ușoară a navei pe crestele valurilor uriașe. Deodată simți cum o adiere rece trece pe lângă trupul său. Se întoarse ușor și un cavaler în frac parcă plutea pe lângă ea, apoi se opri la câțiva pași și-și aruncă privirile peste bord. În mână ținea un baston ce strălucea în reflexe aurii. Avea
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
fantomă, avea halucinații!? Sau era vorba doar de vreun poet rătăcitor...!? Auzise că poeții sunt mereu solitari și cutreieră pădurile, plaiurile înflorite, munții cu izvoarele și mările înspumate. I-ar fi plăcut să-i recite versuri cu pletele răsfirate în adierea vântului sau în amurgul serii trăind drama geniului veșnic neînțeles. Narcisa reveni la prezent, înconjurată numai de apă, vrăjită de legănarea valurilor și de unduirea lor până la orizont unde cerul se contopea cu marea. În curând, în depărtare se contură
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
cu parfumul lor amețitor. Deodată, un cavaler grăbit, înfășurat într-o mantie neagră care-i cădea de pe umeri până la poale ca un evantai și o pălărie mare și neagră pe cap, trecu în fugă pe lângă ei, lăsând în urma sa o adiere ca de vânt. Narcisa tresări cuprinsă de un fior rece. Prințul se întrebă cine era acel bărbat misterios pe aleile grădinii sale. Dar precum apăruse ca o nălucă, tot la fel dispăruse ca o umbră în noapte, iar în urma sa
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]