24,560 matches
-
comandat ceva de băut, Vaughan se uita țintă, dincolo de piste, la un avion care se înălța în aer deasupra perimetrului vestic al aeroportului. Îmi telefonase în dimineața aceea, cu o voce de nerecunoscut, și-mi propusese să ne întâlnim la aeroport. Faptul că-l revedeam, că-i puteam urmări din nou contururile feselor și coapselor în pantalonii uzați, cicatricele din jurul gurii și de sub maxilar, mă umplea de o puternică excitare erotică. - Vaughan... Am încercat să-i pun forțat cocteilul în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
noi, am crezut la început că Vaughan încerca să mă liniștească. Îmi duse apoi mâna la gură, și-am văzut cubul argintiu, deja scobit, dintre degetele sale. Am desfăcut folia și-am așezat cubul de zahăr pe limbă. Am părăsit aeroportul prin tunelul de ieșire, am străbătut Western Avenue și-am urcat rampa racordului. Preț de douăzeci de minute, am condus de-a lungul autostrăzii din Northolt, ținând mașina pe banda din mijloc și lăsându-mă depășit pe-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în vreme ce purtau în spinare roțile mașinilor. Indicatoarele rutiere suspendate se profilau deasupra noastră ca niște bombardiere în picaj pline. Mi-am apăsat palmele pe bordura volanului, împingând mașina doar cu forțele mele prin aerul auriu. Ne depășiră două autobuze ale aeroportului și un camion, roțile lor cu cilindru rotativ părând aproape imobile, de parcă vehiculele ar fi fost doar niște piese de decor suspendate din cer. Uitându-mă în jur, am avut impresia că toate mașinile de pe autostradă erau staționate, că iluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a doua încercare de-a mă călca. Fâșii de hârtie ruptă se învolburau prin aer în jurul meu, lipindu-se în puncte diferite pe panourile zdrobite ale portierelor și pe cutia radiatorului. Capitolul 23 Aeroplane de sticlă urcau pe cer deasupra aeroportului. Prin aerul fragil am privit traficul cum se mișca pe autostradă. Amintirile vehiculelor frumoase pe care le văzusem plutind de-a lungul benzilor de ciment transformau acele ambuteiaje cândva opresive într-o coloană iluminată la nesfârșit, așteptând răbdătoare un invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
umeri. Ești teafără? Se sprijini de mine, ca pentru a comemora imaginea acelei ciocniri în apăsarea corpurilor noastre. Își dădu jos jacheta de zbor. Acum făcuserăm amândoi separat dragoste cu Vaughan. - Nu eram la volan - am lăsat mașina în parcarea aeroportului. Întinse mâinile și mă prinse de coate. - Oare să fi fost intenționat? - Unul dintre curtezanii tăi? - Unul dintre curtezanii mei. Deși trebuie să fi fost înspăimântată de atacul lipsit de explicație asupra mașinii, se uită la mine cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
adăugă, și am înțeles totul. Înainte s-o pot opri, era deja la ieșire și intra în fluxul rapid al traficului de seară. În dimineața următoare, Catherine îmi dădu telefon de la birou ca să-mi spună că Vaughan o urmărise la aeroport. În timp ce-mi vorbea pe un ton calm, m-am dus cu telefonul la fereastră. Urmărind mașinile cum avansau cu dificultate de-a lungul autostrăzii, am simțit cum mi se întărește penisul. Undeva acolo jos, printre acele mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o intensă joncțiune erotică. Și, în cursul acestui ritual de acuplare delicios prelungit, străzile mohorâte erau iluminate de trecerea corpurilor lor. Fără să mai pot să rămân în apartament în timp ce se petrecea acest joc al curtării, am luat mașina până la aeroport. Pe acoperișul parcării supraetajate de lângă clădirea de transport marfă am așteptat să apară Vaughan. Nu mă înșelasem: Vaughan o aștepta pe Catherine la răscrucea dintre Western Avenue și podul rutier. Fără cea mai mică încercare de a se ascunde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan acceleră brusc și, la răscruce, coti la stânga. Am gonit pe urmele lui, străbătând sensurile giratorii și intersecțiile peste care se întindea podul rutier. Am trecut pe roșu la câteva semafoare, amenințați din toate părțile de mașinile care veneau dinspre aeroport. Undeva deasupra noastră, Catherine străbătea puntea descoperită a podului. Vaughan își croia drum prin traficul de după-amiază, călcând frânele în ultimul moment și înclinând mașina pe roțile exterioare la fiecare întoarcere în viteză la sensurile giratorii. Cu o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acela, nici măcar eu nu-mi dădeam seama că ea nu era decât o dublură într-o elaborată repetiție a unei alte, mult mai importante morți. Zi de zi, Vaughan continuă să o urmărească pe autostrăzi și pe drumurile perimetrale ale aeroportului, așteptând-o uneori în fundătura umedă din apropierea drumului nostru de acces, alteori apărând ca un spectru în banda de mare viteză a pasajului superior, cu mașina lui distrusă înclinată pe arcurile din partea stângă. L-am urmărit cum o aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
actelor sexuale neexplorate. În timp ce ea dormea, o mașină deformată trecu pe sub noi pe șoseaua pustie. Tăcerea absolută a străzilor de jos făcea întregul oraș să pară pustiu. În scurta perioadă de calm dinaintea zorilor, când nici un avion nu decola de pe aeroport, singurul sunet pe care-l puteam auzi era duduitul tobei de eșapament a mașinii lui Vaughan. De la geamul bucătăriei, i-am văzut fața cenușie; stătea sprijinit de gemulețul lateral crăpat. Fruntea îi era brăzdată de o crestătură adâncă asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am văzut fața cenușie; stătea sprijinit de gemulețul lateral crăpat. Fruntea îi era brăzdată de o crestătură adâncă asemănătoare cu o banderolă de piele roșiatică. Pentru o clipă am simțit că toate avioanele pe care le urmărise cum decolează de pe aeroport plecaseră deja. Odată dispăruți eu și Catherine, Vaughan avea să rămână în sfârșit singur, putând să colinde orașul gol în epava mașinii sale. Nesigur dacă s-o trezesc sau nu pe Catherine, am așteptat o jumătate de oră, apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de trafic care înaintau pe lângă podul rutier. Luminată de jos de lămpile cu arc, puntea podului forma o avanscenă arcuită vizibilă de la kilometri întregi deasupra traficului dimprejur. Și, de pe drumurile laterale pustii și de pe străzile pietonale, dar și din piețele aeroportului tăcut, spectatorii se îndreptau spre uriașa scenă, atrași acolo de logica și de frumusețea morții lui Vaughan. În ultima noastră seară, eu și Catherine am vizitat depozitul poliției unde fuseseră duse rămășițele mașinii mele. Am luat cheia porții de la ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
iar eu apăsându-i degetele de mușchii stomacului meu. În clipa aceea am știut că defineam elementele propriului meu accident de mașină. Între timp, traficul curge într-un flux neîntrerupt de-a lungul podului rutier. Avioanele se înalță de pe pistele aeroportului, ducând resturile spermei lui Vaughan spre tablourile de bord și grilajele radiatoarelor a o mie de mașini înscrise în accidente, spre pozițiile picioarelor a milioane de pasageri. Accident rutier (engl.) FILENAME \p D:\carti operare\Crash\Surse\Listat\J G Ballard Crash.doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
își aprinse un Carpați. - Și dacă te mai prind că îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, te bag în pușcărie! urlă în urma japonezului. Mă auzi? Te bag în pușcărie!!! În acel moment se produse pana de curent. * * * Pe aeroportul Otopeni se adunase un puhoi de lume, de parcă naționala de fotbal s-ar fi întors triumfătoare din Macedonia sau chiar Islanda. De fapt, oamenii veniseră să-l petreacă pe Takamura, care decisese, în urma eșecului înregistrat în fața lui Vișină, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ani, într-o seară ploioasă ca acum, mă întorceam de la mare cu mașina. O luasem pe variantă, pe drumul prin Slobozia, bănuind că din cauza vremii urâte șoseaua cealaltă va fi plină cu mașinile altor vilegiaturiști mohorâți. La câțiva kilometri după aeroportul Kogălniceanu, am văzut o autostopistă. Stătea sub un copac, mică și udă, o mogâldeață cu o mână albă ieșind dintr-un hanorac. Am oprit, nu puteam spune că nu aveam nevoie de companie. S-a urcat în mașină, mergea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
norilor. Nu. Era cu totul altceva. Prima bucățică de rai pe care am văzut-o a fost o clădire destul de mare, cam cât Casa Poporului din București. Mă aflam înăuntrul ei. Asta chiar imediat după moarte. Interiorul arăta ca un aeroport: ghișee, indicatoare de direcție, oameni grăbiți, oameni mai puțini grăbiți, cozi, spații pentru fumători. Lipseau doar cărucioarele pentru bagaje, bagajele și panourile cu reclame. Un cvartet de coarde interpreta Vivaldi. După ce am citit instrucțiunile pentru nou veniți, am luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
La cât ziceai că ai avion? mă întrebă Manson. Urma să zbor mai departe la Dallas, la un prieten, un detectiv particular. Venea și Maja acolo peste vreo două zile. - La opt și douăzeci. Pe la șapte trebuie să fiu la aeroport. Era aproape șase. - Te duc eu la aeroport? - Dacă vrei... - Da, sigur, nici o problemă. - Mersi mult. Am mai luat o bere dintr-o ladă frigorifică de sub masă. - Și ia zi, bă, albumul ăsta nou al vostru cum e? - Păi, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Manson. Urma să zbor mai departe la Dallas, la un prieten, un detectiv particular. Venea și Maja acolo peste vreo două zile. - La opt și douăzeci. Pe la șapte trebuie să fiu la aeroport. Era aproape șase. - Te duc eu la aeroport? - Dacă vrei... - Da, sigur, nici o problemă. - Mersi mult. Am mai luat o bere dintr-o ladă frigorifică de sub masă. - Și ia zi, bă, albumul ăsta nou al vostru cum e? - Păi, o să-l auzi. - Nu, cum e, adică în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
alea pe care le-au folosit pe Experience... - Adică s-au întors la bază, ca noi. - Da, într-un fel. Ție cum îți place albumul? - Foarte mult. Albumul anului, aș zice... - Da... Auzi, n-ar trebui să o luăm înspre aeroport încet-încet? - Încet-încet, da. Am intrat în casă. - Trebuie să-i dau de mâncare pisicii, a zis Manson. Scoase o cutie de Whiskas dintr-un dulap și o goli într-un castronaș. - Ce model de pisică ai? m-am interesat. - Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a apărut. Am ieșit în curtea din față cu bagajul, în timp ce Manson a scos mașina din garaj. Avea un Volvo 960, vechi, dar în stare bună. Ne-am urcat. - Pune-ți centura, m-a avertizat Manson, și am pornit către aeroport. - Bagă și tu un CD, a zis. Sunt în cutia asta de la mijloc. Am pus un Pixies, B-Sides. - Și ia zi, măi Manson, ești în continuare cel mai detestat american în America? l-am întrebat. - Da, încă, dar vin Bush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
americani pentru că sunt american și pentru că îi cunosc foarte bine și pentru că aici trăiesc... - Da... - Dar la urma urmei, biletele la concertele mele se vând la fel de bine în Seattle ca în Paris, nu? Așa că nici... - Vezi, ieșirea următoare este înspre aeroport... - Da, am văzut. - Dar ai perfectă dreptate cu ce zici. - Știu că am. La ce terminal trebuie să mergem? - La șapte, la United. - Ok. Manson m-a lăsat în fața terminalului, ne-am luat rămas bun, i-am amintit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să disting căreia dintre cele două facțiuni ale mișcării îi aparțin. Nu vă mai povestesc pe larg peregrinările perplexe ale avionului nostru, a cărui rută a continuat să sară de la un turn de control la altul, dat fiind că nici un aeroport nu era dispus să ne primească. În fine, președintele Butamatari, dictator cu pretenții de umanist, a permis aterizarea reactorului epuizat de pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cărui rută a continuat să sară de la un turn de control la altul, dat fiind că nici un aeroport nu era dispus să ne primească. În fine, președintele Butamatari, dictator cu pretenții de umanist, a permis aterizarea reactorului epuizat de pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
plagiați de acum înainte! - Flannery devine palid: un singur gând pare să-i ocupe mintea. - Atunci, după părerea dumneavoastră, cititoarea aceea, cărțile pe care le devorează cu atâta pasiune, ar fi romanele lui Vandervelde? Nu pot suporta ideea asta... În aeroportul african, printre ostaticii răpiți care așteaptă tolăniți pe pământ, făcându-și vânt, sau ghemuiți sub pledurile distribuite de stewardese la scăderea bruscă a temperaturii nocturne, Marana admiră o tânără ghemuită mai la o parte, de un calm imperturbabil, cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și într-un moment fără legătură cu „unde“ și „când“ al momentului în care ai dispărut. Ce faci între timp? Cum îți ocupi absența din lume și a lumii din tine? Citești; nu-ți desprinzi ochii de pe carte, de la un aeroport la altul, căci dincolo de pagină e golul, anonimatul escalelor aeriene, al uterului metalic care te conține și te hrănește, al mulțimii trecătoare, mereu alta și mereu la fel. Mai bine concentrează-te asupra celeilalte atracții a parcursului, îndeplinită prin uniformitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]