5,168 matches
-
onirodrame. Nu a fost regăsită legătura Între prezența unei onirodrame și nivelul substituției nicotinice. Însă, fumătorii care au prezentat o onirodramă, aveau sindrom de sevraj semnificativ mai important decât fumătorii fără onirodramă. În particular a fost prezentă o iritabilitate, o agitație și o anxietate semnificativ crescute. Pentru a interpreta aceste rezultate s-a propus ipoteza unei sensibilizări a receptorilor nicotinici În regiunea pontică În cursul sevrajului tabacic, care ar antrena În cursul administrării nocturne de nicotină, o stimulare exacerbată a receptorilor
NICOTINA - BENEFICII VERSUS NOCIVITATE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by P. Boişteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1467]
-
fizică ușoară. La dozele actualmente folosite de exemplu În SUA, majoritatea autorilor sunt de acird asupra faptului că majoritatea utilizatorilor de marijuana pot sista brusc utilizarea drogului fără teama unor efecte de sevraj severe. Un sindrom de sevraj ușor implicând agitație, insomnii, grețuri, iritabilitate, diaforeză și detresă gastro intestinală pot să survină și să dureze În următoarele ore până la 1 2 zile (Johnston et al 1980). Efectele utilizării pe termen scurt Semnele și simptomele asociate cu utilizarea marijuanei variază În funcție de doză
TULBURĂRI MENTALE INDUSE DE MARIJUANA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
mult se traduc prin intensificarea efectelor produse anterior, dar În plus pot să apară sinestezii, pseudohalucinații, scăderea capacității de raționament, prelungirea timpilor de reacție, confuzii, perturbarea sensibilă a capacității de a Îndeplini sarcini motorii simple, depersonalizare, idei până la delir paranoiac, agitație psihomotorie, panică extremă și chiar halucinații adevărate. (Cox et al 1983). Toxicitate. Notabil este faptul că dozele la care apar simptomele unei psihoze toxice acute și halucinații sunt sunt cel puțin de 5 ori mai mici decât cele considerate “mici
TULBURĂRI MENTALE INDUSE DE MARIJUANA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
Statusul mental al pacienților a fost Înregistrat de un observator “În orb”. Toți pacieții au făcut analize toxicologice pentru a exclude prezența alcoolului sau a altor agenți exogeni. Grupul canabis-pozitiv a Înregistrat un nivel considerabil crescut de simptome hipomaniacale și agitație În vreme ce grupul canabis-negativ (de control) și un nivel inferior de halucinații auditive, aplatizare afectivă și incoerență verbală. Subiecții canabis-pozitivi au avut o evoluție pe termen scurt foarte bună. După o săptămână grupul a arătat o ameliorare marcată, mai ales În ceea ce privește
TULBURĂRI MENTALE INDUSE DE MARIJUANA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
apropiate, 91,58% și 93,36% din valoarea medie a grupei copiilor normali. 8. Ritmul respirator este foarte crescut la copii cu dizabilitate mentală severă, cu 50,42 % mai mare decât al copiilor normali. Aceștia prezintă permanent o stare de agitație crescută. 9. Referitor la mobilitatea coloanei vertebrale în plan sagital, putem observa că cea mai afectată este grupa copiilor cu dizabilitate mentală severă, 10,7 cm. iii.Pentru parametrii motrici: 10. La testul de coordonare cea mai mare valoare se
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
doilea exprimă o „atitudine emoțională” față de obiect. Dacă ne referim numai la câțiva termeni în psihopatologie, exemplificarea este suficientă pentru a ne convinge: Tipul de termeni Cultural/emoționali Științific/raționali Nebunie Furie Sminteală Vedenii Păreri Frică Neliniște Neastâmpăr Alienație mintală Agitație psihomotorie Delir Halucinații Idei greșite Fobie Anxietate Impulsivitate Problema limbajului științific rămâne o temă permanentă în delimitarea, definirea și utilizarea „câmpului epistemologic” al unui domeniu de cunoaștere științifică. Semnificativ în sensul acesta ni se pare a fi comparația dintre „limbajul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de nebunie - alienație mintală sunt la fel de diverși sub aspectul nuanței ca și cei din limba greacă. În sensul acesta menționăm pentru a desemna manifestări psihice anormale următorii termeni: Insanus (nebun), Amens (fără minte), Demens (dement), Ira (mânie, furie), Furor (furie, agitație) etc. Vocabularul psihopatologic și cel psihiatric stau la baza constituirii „discursului” despre fenomenele psihice morbide. În sensul acesta se disting două direcții: direcția științifică și direcția culturală. Le vom analiza pe fiecare în parte. Trebuie însă menționat faptul că termenii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavii psihici pot determina efecte terapeutice pozitive de restaurare a echilibrului psihic (antidepresive, antihalucinogene etc.). Alături de acestea, mai sunt cunoscute o gamă largă de substanțe psihotrope care, administrate, produc efecte „negative” inducând apariția unor manifestări psihotice, delirante, delirant-halucinatorii, stări confuzionale, agitație etc. Acestea sunt substanțele psihodisleptice. Din cele mai vechi timpuri sunt cunoscute aceste substanțe, de regulă alcaloizi, extrase din plante, care, așa cum am spus, administrate unor persoane, produc modificări psihice, de diferite tipuri, intensități și durate. Unele dintre acestea sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
practică magică, tocmai datorită efectului pe care-l produce utilizarea lor. Cel mai vechi cunoscut din această serie este alcoolul, principiul activ existent în vin și care produce beția, starea de euforie cu dezinhibiție hipomaniacală sau moriatică, uneori chiar cu agitație motorie și verbală violentă, dezordonată și antisocială. În jurul său s-a creat și cultul zeului Bacchus, cu întregul său ritual orgiastic. Tot din antichitate sunt cunoscute efectele mandragorei, descoperită și utilizată de Dioscoride. Alcaloid solanaceu, cu efecte atropinice, acesta era
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deprimarea senzorială”. Plasarea subiecților voluntari în condiții de izolare absolută în raport cu stimulii vizuali, auditivi, tactili, poate duce la apariția rapidă a unor tulburări psihice, în special din sfera perceptivă de tipul halucinațiilor. Concomitent, se pot instala stări de neliniște, anxietate, agitație și tulburări de conștiință. Tulburări psihice pot fi produse, experimental, prin deprivarea unor subiecți de somn. Suprimarea somnului, se manifestă prin modificări ale electroencefalogramei, dar și prin stări de neliniște, anxietate, iritabilitate, agitație sau stări confuzionale. Una dintre metodele cele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se pot instala stări de neliniște, anxietate, agitație și tulburări de conștiință. Tulburări psihice pot fi produse, experimental, prin deprivarea unor subiecți de somn. Suprimarea somnului, se manifestă prin modificări ale electroencefalogramei, dar și prin stări de neliniște, anxietate, iritabilitate, agitație sau stări confuzionale. Una dintre metodele cele mai cunoscute de producere a unor tulburări cu caracter reversibil din sfera funcțiilor neurologice (anestezii, parestezii, contracturi, paralizii, afonii etc.) sau a funcțiilor psihice (bizarerii, automatisme, crize de diferite aspecte, puerilism etc.) constă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cursul stărilor infecto-contagioase și toxice, meningoencefalite, insuficiență circulatorie cerebrală, insolații, tumori sau traumatisme cerebrale și face parte din tabloul clinic al sindromului confuzional. 6) Stările amentive reprezintă tulburări grave ale stării de conștiință cu dezorientare temporo-spațială și asupra propriei persoane, agitație extremă și dezordonată. Ele apar în cursul toxiinfecțiilor grave, azotemie etc. 7) Stările crepusculare sau secunde au un caracter paroxistic și debutează brusc. În cursul acestora, bolnavul execută acțiuni coordonate, complexe, urmate, la revenirea stării de conștiință, de o amnezie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dinamic al individului; - cadență, ritm, periodicitate; - eficientă, adaptarea la scopul propus. Aspecte psihopatologice În cadrul tulburărilor de activitate se descriu mai multe grupe de manifestări, așa cum se poate vedea în continuare; 1) Activitate de tip exagerat, manifestată prin polipragmazie, mobilitate mimică, agitație, logoree, ineficientă; 2) Activitate de tip diminuat ca bradipsihia, bradikinezia, stările de inhibiție, negativism, stupoare. M. Dide și P. Guiraud descriu mai multe tipuri de manifestări psihopatologice în sfera activității, în special de factură motorie, ca dominantă, dar care sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
variații periodice” ale stărilor de dispoziție afectivă. În sfera psihopatologiei, tulburările emoțional-afective sunt caracterizate, prin două mari grupe de manifestări: a) Tulburări caracterizate prin creșterea patologică a tonusului afectiv, manifestat prin stări de euforie, crize de excitație maniacală, logoree, polipragmazie, agitație psihomotorie care poate ajunge la forme de manifestare coleroasă; b) Tulburări caracterizate prin scăderea patologică a tonusului afectiv, manifestat prin dispoziție tristă, depresivitate, plâns, inactivitate, insomnii, restrângerea câmpului de interese și al comunicării, idei delirante de inutilitate și autoacuzare, idei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
expresia unor manifestări distimice ale copiilor și adolescenților. Pentru autorul citat, stările distimice se caracterizează prin două categorii de semne clinice și anume: a) semne negative: absența ideilor directive în conduită, lentoare, apatie, absența fineții sentimentale; b) semne pozitive: impulsivitate, agitație psihomotorie, mișcări coreiforme, neliniște generală, excitabilitate, mergând până la logoree, refuzul de a munci, crize de plâns și de râs, tulburări de somn, erotism, tendința la fugă și vagabondaj, idei depresive și tentative de suicid. Sante de Sanctis denumește aceste stări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exagerată care traduce o stare de excitație generală, o dispoziție emoțional-afectivă exaltată, adesea susținută de o ideie prevalentă. Ea este întâlnită în cursul excitațiilor maniacale, stările de euforie alcoolică, stările delirante onirice, în cursul sindroamelor delirante de tip pasional, în agitația anxioasă, la epileptici. Deliranții mistici au o privire inspirată și adoptă atitudini extatice. La paranoici observăm o atitudine de superioritate, distanță față de cei din jur, orgoliu exagerat, rezervă, precauție. b) Hipomimia este expresia mimică săracă sau negativă întâlnită în cursul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
termenul de „tip exogen de reacție”. Acesta se caracterizează prin faptul că encefalul, la orice acțiune a unei noxe patogene, toxice sau infecțioase, răspunde printr-o „reacție” care este expresia unui mănunchi limitat de sindroame clinice, reprezentate prin următoarele: delir, agitație epileptiformă, stare crepusculară, halucinoză, amenție. Rezultă de aici că același tablou clinic poate fi produs de factori etiologici diferiți. Prin aceasta se pune problema specificității sindroamelor psihopatologice. Plecând de la analiza „tipului exogen de reacție” A. Mayer pune problema existenței unui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
labilitate neurovegetativă. 2) Sindroamele afective se caracterizează prin variații de dispoziție emoțional-afectivă, fie de tip depresiv, fie de tip maniacal. În cursul stărilor depresive apar bradipsihia, fenomenele obsesive, ideile delirante de culpabilitate. În stările maniacale apar fuga de idei, logoreea, agitația psihomotorie, idei delirante difuze, uneori sistematizate sub formă de idei de grandoare. 3) Sindroamele delirante endogene au caracterul net conturat al unui delir sistematizat, monotematic, de tip endogen, așa cum este el întâlnit în psihozele delirante sau delirant-halucinatorii cronice, sistematizate. 4
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
general ciclică, adesea de natură constituțională și endogenă, uneori însă și secundar reactiv (A. Porot). Acesta se caracterizează printr-o dispoziție afectivă exaltată, de tip euforic, fugă de idei ce poate ajunge la o stare de incoerență, polipragmazie, instabilitate motorie, agitație, logoree, gândire prin asonanță, adesea un limbaj de tip moriatic. Din punct de vedere psihopatologic se notează următoarele tipuri de tulburări specifice: - tulburări de dispoziție afectivă de tip euforic, - tulburări intelectuale (atenție flotantă, inconstanță, fugă de idei, asonanță, divagații), - tulburări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asonanță, adesea un limbaj de tip moriatic. Din punct de vedere psihopatologic se notează următoarele tipuri de tulburări specifice: - tulburări de dispoziție afectivă de tip euforic, - tulburări intelectuale (atenție flotantă, inconstanță, fugă de idei, asonanță, divagații), - tulburări de activitate (polipragmazie, agitație psihomotorie, logoree etc.), - tulburări fizice generale (insomnii, tulburări endocrine, tiroidiene sau ovariene, creșterea apetitului alimentar). În ceea ce privește formele clinice ale sindromului maniacal, acestea sunt următoarele: a) Excitația maniacală simplă sau „mania verbală” în care accelerarea ritmului gândirii și hiperactivitatea sunt de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
retard intelectual; sunt neatenți, apatici, foarte lenți în privința efortului intelectual, dar în rest agitați psiho-emoțional și turbulenți, sugestibili, încăpățânați, impulsivi. c) Instabilii emotivi. La aceste cazuri se notează o ereditate psihopatică foarte încărcată. Reacțiile lor emoțional-afective se caracterizează prin următoarele: agitație, neliniște, susceptibilitate, inhibiție, crize scurte de mânie, variații de dispoziție afectivă; capricii, încăpățânare, indisciplină, dezordine, lene, autoritarism, irascibilitate. Tinerii sunt temători și au somnul agitat, mai târziu devin brutali și susceptibili. Sunt capabili de generozitate și devotament care însă nu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
plan fizico-somatic. Din punct de vedere clinic, sindromul anxios este unul dintre elementele fundamentale ale psihopatologiei. H. Ey descrie următoarele forme de manifestare ale sindromului anxios. a) Crizele anxioase sunt crize de anxietate paroxistică ce pot avea aspecte diferite: stupoare, agitație, onirism confuzional, stare de perplexitate. Ele apar în următoarele situații: stări confuzionale, psihoze periodice, episoade epileptice, în formele de debut ale schizofreniei și demențelor. b) Structura anxioasă poate fi o trăsătură dominantă și fundamentală a unor personalități de tip morbid
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
data aceasta, dau impresia unei „flexibilități ceroase”. Se mai notează în cadrul simptomatologiei acestui sindrom, stereotipii de atitudine, gestică, mimică și limbaj, grimase, manierisme etc. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul catatonic, are două forme clinice de manifestare: stupoarea catatonică și agitația catatonică. Le vom prezenta în continuare. a) Stupoarea catatonică se caracterizează din punct de vedere psihopatologic prin următoarele manifestări: imobilitatea bolnavului, hipertonie musculară, păstrarea atitudinilor impuse de experimentator (flexibilitate ceroasă, catalepsie), negativism (împotrivire sau opoziție activă sau pasivă la mișcări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
activă sau pasivă la mișcări), mutism. Stupoarea catatonică poate fi de trei feluri: - stupoarea cu flexibilitate ceroasă, negativism, imobilitate, mutism; - stupoare cu hipertonie musculară cu imobilitate, mutism, hipertonie musculară, poziții bizare; - stupoare negativistă cu imobilitate și mutism, hipertonie musculară. b) Agitația catatonică apare în mișcări, scris, vorbire. Ea are un caracter bizar, nefiresc, este lipsită de unitate, incoerentă, fără un scop (parakinezia, descrisă de Kleist). Din punct de vedere psihopatologic agitația catatonică poate fi: - agitație confuzo-patetică, - hebefrenocatatonia, - agitația impulsivă, - agitația catatonică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bizare; - stupoare negativistă cu imobilitate și mutism, hipertonie musculară. b) Agitația catatonică apare în mișcări, scris, vorbire. Ea are un caracter bizar, nefiresc, este lipsită de unitate, incoerentă, fără un scop (parakinezia, descrisă de Kleist). Din punct de vedere psihopatologic agitația catatonică poate fi: - agitație confuzo-patetică, - hebefrenocatatonia, - agitația impulsivă, - agitația catatonică. Sindroamele halucinator-paranoide Acestea reprezintă un grup de sindroame psihopatologice caracterizate prin tulburări de ordin perceptiv (halucinații) asociate sau nu cu tulburări de gândire de tip delirant, având de regulă un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]