3,926 matches
-
prealabil permisiunea soților lor”. În concluzie, „abuzatorii care folosesc buna-credință a femeilor împotriva acestora ca pe o modalitate de a-și menține puterea și controlul recurg la o formă spirituală, înșelătoare de abuz” (Hassouneh-Phillips, 2001, p. 944). Caracteristici privind tipologia agresorilor Jaffe et al. (1990, apud Fishel și Rynerson 1998, p. 297) au analizat o serie de caracteristici proprii relațiilor abuzive. Astfel, agresorul exprimă, pentru început, fie „o dependență emoțională” față de persoana cu care trăiește, fie este gelos, acuză nefondat în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
puterea și controlul recurg la o formă spirituală, înșelătoare de abuz” (Hassouneh-Phillips, 2001, p. 944). Caracteristici privind tipologia agresorilor Jaffe et al. (1990, apud Fishel și Rynerson 1998, p. 297) au analizat o serie de caracteristici proprii relațiilor abuzive. Astfel, agresorul exprimă, pentru început, fie „o dependență emoțională” față de persoana cu care trăiește, fie este gelos, acuză nefondat în nenumărate rânduri, este posesiv, caută să controleze, temându-se foarte mult de faptul că poate fi oricând abandonat. Își fac simțită prezența
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
într-un astfel de context (de altfel și cel mai des întâlnit) de acea „violență bilaterală”, în astfel de situații fiind recomandată terapia de cuplu. După unii cercetători (Hanks, 1992; Holtzworth-Munroe și Stuart, 1994; Guille, 2004), există două categorii de agresori. În primul tip se încadrează bărbații ale căror victime sunt numai membrii propriilor lor familii. Cel de-al doilea tip îl constituie bărbații care lovesc și agresează atât în interiorul cât și în exteriorul familiei. O altă tipologie ne este prezentată
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Cel de-al doilea tip îl constituie bărbații care lovesc și agresează atât în interiorul cât și în exteriorul familiei. O altă tipologie ne este prezentată de Saunders (1992). Acesta consideră că sunt trei tipuri de bărbați care lovesc și agresează: agresori ce acționează în familie (victimele sunt doar membrii familiei) (family-only aggressors), bărbați care agresează indiferent de spațiu (social sau familial) (generalized aggressors) și agresori nestatornici din punct de vedere emoțional (emotionally volatile aggressors). Primii nu sunt violenți în afara familiei, fiind
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
prezentată de Saunders (1992). Acesta consideră că sunt trei tipuri de bărbați care lovesc și agresează: agresori ce acționează în familie (victimele sunt doar membrii familiei) (family-only aggressors), bărbați care agresează indiferent de spațiu (social sau familial) (generalized aggressors) și agresori nestatornici din punct de vedere emoțional (emotionally volatile aggressors). Primii nu sunt violenți în afara familiei, fiind totodată și cei mai satisfăcuți de căsătoria lor. Consumul excesiv de alcool reprezintă principala cauză a comportamentului lor. Cei din al doilea tip sunt agresivi
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
violența împotriva femeii, dar și efectele acestui fenomen. Acest lucru se poate realiza printr-un parteneriat ce trebuie să se instituie între sectorul public și cel privat. Totodată, intervenția trebuie dublată de o legislație corespunzătoare, menită să precizeze sancțiuni pentru agresori și măsuri de susținere și protejare a victimelor violenței domestice. În paralel cu aceste obiective, se impune „elaborarea unor programe speciale în vederea instruirii și formării factorilor responsabili pentru aplicarea măsurilor de prevenire și control al actelor de violență exercitate împotriva
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
este definit ca o patologie a cuplului, determinat de problemele complexe ce afectează diada conjugală, în contextul social actual. Direcționarea violenței în cazul unui conflict conjugal poate lua ambele sensuri, fiecare dintre participanții la uniunea de tip conjugal fiind potențial agresor, respectiv victimă. Cu toate acestea, în urma cercetărilor efectuate, s-a ajuns la concluzia că femeile sunt, în cea mai mare măsură, victime ale violenței domestice. Acest fapte se datorează, în parte, socializării bărbatului spre violență și, în parte, normelor socioculturale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
social din două perspective: pe de o parte, din perspectiva costurilor economice (costurile financiare necesare pentru achiziționarea resurselor cerute de desfășurarea unei activități, în cazul violenței costurile financiare fiind necesare pentru dezvoltarea serviciilor în vederea asistării victimelor violenței, a serviciilor pentru agresori și adăposturi, precum și pentru asigurarea personalului necesar desfășurării acțivității în aceste servicii), iar pe de altă parte, din perspectiva costurilor sociale și umane (consecințele colaterale ale violenței asupra femeii, cum ar fi: efectele asupra dezvoltării copiilor, funcționalitatea cuplului și efectele
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
APĂRARE Activism 121 Afiliere 127 Afirmare de sine prin exprimarea sentimentelor 134 Altruism 141 Anticipare 147 Anularea retroactivă 153 Ascetismul adolescentului 158 Clivaj (al eului, al obiectului) 162 Contrainvestire 169 (De)negare 176 Formațiune reacțională 181 Identificare 190 Identificare cu agresorul 195 Identificare proiectivă 201 Intelectualizare 206 Introiecție 212 Izolare 218 Înlăturare 226 Întoarcere către propria persoană 231 Proiecție 238 Raționalizare 244 Refugiu în reverie 249 Refulare 258 Refuz (al realității) 266 Regresie 274 Retragere apatică 282 Sublimare 287 Transformare în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În această lucrare, A. Freud descrie scopurile și motivele apărărilor, întocmește un inventar al mecanismelor descrise deja și prezintă alte tipuri de apărare (precum refuzul în fantezie sau refuzul în cuvinte și acte). Mai mult decât atât, abordând identificarea cu agresorul și ceea ce ea numește „o formă de altruism”, A. Freud ridică și chestiunea combinării dintre mecanismele de apărare și problema utilizării lor alternative împotriva amenințărilor de ordin intern și extern. Treizeci și șase de ani mai târziu, se produce un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
negării prin fantasmă, respectiv negării prin acte și vorbire. În capitolul 8, ea descrie retracția eului sau inhibiția emoției pulsionale - mecanism inclus în lista prezentată în concluzia lucrării (această listă diferă puțin de prima). Autoarea mai tratează aici identificarea cu agresorul (capitolul 9) și o formă de altruism (capitolul 10). În fine, în capitolul 12, ea menționează ascetismul și intelectualizarea la pubertate, acest ultim mecanism figurând și în lista finală. Mai recent, în dialogurile sale cu Sandler (1985/1989)7, A
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
transformarea în contrariu (sau răsturnarea). 2) Alte zece mecanisme - sau mai degrabă cincisprezece, dacă ținem cont și de variante - se regăsesc, în ciuda câtorva diferențe de terminologie, în alte liste: Altruismul Ascetismul Deplasarea Identificarea - cu obiectul iubit - cu obiectul pierdut - cu agresorul - autopunitivă 3) Alte douăzeci de mecanisme de apărare sunt mai degrabă specifice listei lui Valenstein. În rândul acestora, distingem un prim grup reunind treisprezece mecanisme desemnate prin substantive, și un al doilea grup, alcătuit din șapte mecanisme desemnate prin verbe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare”, și reiau lista clasică a celor zece mecanisme de apărare menționate în 1936. Ei subliniază că „multe alte procedee defensive ar fi putut fi descrise” și că A. Freud însăși a evocat negarea prin fantasmă, idealizarea, identificarea cu agresorul etc. În fine, ei mai menționează „apărările foarte primare” descrise de Klein: clivajul obiectului, identificarea proiectivă, refuzul realității psihice, controlul omnipotent asupra obiectului etc. În acest punct al analizei se impun astfel trei precizări: - din cele șaptesprezece mecanisme menționate mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unor gânduri și afecte perturbatoare. 21) A fluiera pe întuneric (V.): mecanism conținând elemente de conduită contrafobică, de refuz și de formațiune reacțională și implicând identificarea cu o persoană care nu cunoaște teama (ceea ce ar putea constitui o identificare cu agresorul). 22) Forcluderea (L. și P.): mecanism ce constă în respingerea primordială a unui semnificant 21. Exemplul cel mai curent este respingerea falusului - ca semnificant al complexului de castrare - în afara universului simbolic al subiectului. Tabelul 1 - Lista mecanismelor de apărare prezentate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dirijat împotriva sursei reale sau prezumtive a pericolului perceput. O asemenea strategie înlocuiește senzația de a fi ținta unei amenințări cu experiența lansării unei amenințări, ceea ce creează iluzia puterii, susținând astfel starea de bine a subiectului. Apărări precum identificarea cu agresorul și deplasarea aparțin acestui stil defensiv. 2) „Proiecția”. Se caracterizează prin faptul că justifică exprimarea ostilității sau a respingerii atribuind celorlalți intenții sau caracteristici negative, pe baza unor dovezi deformate. Acest tip de atribuire diminuează anxietatea subiectului în privința propriilor caracteristici
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanismele de apărare cunoscute în psihopatologie. Astfel, el stabilește corespondențe între: - scotomizarea și negarea atitudinii ostile față de negri / refuzul și anularea; - iertarea, fraternizarea și metisajul / formația de compromis și negarea realității; - denunțarea, denigrarea și demistificarea / proiecția; - idealizarea metropolei / identificarea cu agresorul; - procesul / reparația. Originalitatea acestui demers constă tocmai în punerea în relație a mecanismelor specifice situației de aculturație cu mecanismele psihice de apărare. Astfel, mecanismele iertării, fraternizării și metisajului se leagă de unificarea și integrarea celor doi termeni ai clivajului identității
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
totale pentru fiecare ansamblu de mecanisme de apărare sunt calculate adunând scorurile celor 10 relatări. Scorul maxim posibil este de 80 (10×4×2). Cele cinci ansambluri defensive studiate prin DMI sunt: 1) întoarcerea împotriva obiectului, care include identificarea cu agresorul, deplasarea, traducerea în act și regresia; 2) proiecția; 3) întoarcerea împotriva propriei persoane, care se referă la răspunsurile autohandicapante, pesimiste sau masochiste; 4) transformarea în contrariu, care include (de)negarea, refuzul, formațiunea reacțională și refularea; 5 ) „jocul cu principiile”, stil
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ea reprezintă, „într-un anume fel, o anulare a acestei experiențe”. De fapt, acest tip de anulare a fost propus sub alte două nume de Freud și de A. Freud: transformarea pasivității în activitate (Freud, 1915a/1968) și identificarea cu agresorul (A. Freud, 1936/1993). Nu vom mai insista asupra celei de-a treia forme, întrucât aceste două mecanisme vor fi analizate mai pe larg la pp. 195, respectiv 299. Anularea, în cele trei forme ale sale, se poate referi la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
engleze delimitarea prototipurilor identificării: încorporarea, introiecția, precum și aportul original al „identificării proiective”. A. Freud (1936/1993) nu citează identificarea printre mecanismele de apărare pe care le repertoriază, dar studiază în schimb amănunțit una dintre modalitățile acesteia, și anume identificarea cu agresorul. Pornind de la această trecere în revistă a istoricului noțiunii, reiese cu claritate că procesul de identificare dă naștere de fapt mai multor identificări a căror importanță în apărare și structurare este diferită de la caz la caz. Exempletc "Exemple" Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și ne gândim aici la cazul expus de Freud în „Președintele Schreber” (1911/1979) - poate fi privită astfel din perspectiva „maladiilor identificării”. Acestea sunt așadar efectele distrugătoare a ceea ce s-ar putea numi „identificarea alienantă”. Identificare cu agresorultc "Identificare cu agresorul" Definițietc "Definiție" Acest mecanism desemnează faptul că un subiect, confruntat cu un pericol exterior, se identifică cu agresorul său în diferite moduri evidențiate de Laplanche și Pontalis (1967): - fie reluând pe cont propriu agresiunea ca atare; - fie imitând fizic sau
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
din perspectiva „maladiilor identificării”. Acestea sunt așadar efectele distrugătoare a ceea ce s-ar putea numi „identificarea alienantă”. Identificare cu agresorultc "Identificare cu agresorul" Definițietc "Definiție" Acest mecanism desemnează faptul că un subiect, confruntat cu un pericol exterior, se identifică cu agresorul său în diferite moduri evidențiate de Laplanche și Pontalis (1967): - fie reluând pe cont propriu agresiunea ca atare; - fie imitând fizic sau moral persoana agresorului; - fie adoptând anumite simboluri de putere care îl caracterizează pe agresor. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Acest mecanism desemnează faptul că un subiect, confruntat cu un pericol exterior, se identifică cu agresorul său în diferite moduri evidențiate de Laplanche și Pontalis (1967): - fie reluând pe cont propriu agresiunea ca atare; - fie imitând fizic sau moral persoana agresorului; - fie adoptând anumite simboluri de putere care îl caracterizează pe agresor. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Identificarea cu agresorul este un mecanism complex, combinând mai multe aspecte: a identifica, a se identifica și apoi a exterioriza, adică a proiecta. Deci nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exterior, se identifică cu agresorul său în diferite moduri evidențiate de Laplanche și Pontalis (1967): - fie reluând pe cont propriu agresiunea ca atare; - fie imitând fizic sau moral persoana agresorului; - fie adoptând anumite simboluri de putere care îl caracterizează pe agresor. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Identificarea cu agresorul este un mecanism complex, combinând mai multe aspecte: a identifica, a se identifica și apoi a exterioriza, adică a proiecta. Deci nu este pur și simplu o manifestare agresivă directă, ci un răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
diferite moduri evidențiate de Laplanche și Pontalis (1967): - fie reluând pe cont propriu agresiunea ca atare; - fie imitând fizic sau moral persoana agresorului; - fie adoptând anumite simboluri de putere care îl caracterizează pe agresor. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Identificarea cu agresorul este un mecanism complex, combinând mai multe aspecte: a identifica, a se identifica și apoi a exterioriza, adică a proiecta. Deci nu este pur și simplu o manifestare agresivă directă, ci un răspuns elaborat împotriva angoasei. Problema centrală este să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
stau oare lucrurile cu identificarea cu rivalul, în cadrul problematicii oedipiene (Laplanche și Pontalis, 1967)? Pentru A. Freud (Sandler, 1985/1989), dacă procesul de identificare reprezintă mai degrabă o îmbogățire pentru eu, aspectul defensiv este mult mai prezent în identificarea cu agresorul. În concluzie, am putea spune că acest mecanism funcționează pe baza unei utilizări defensive a identificării. Istorictc "Istoric" Expresia „identificare cu agresorul” îi aparține Annei Freud, care a descris procesul și i-a consacrat capitolul 7 din cartea sa Eul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]