1,869 matches
-
printre negre, vechi zidiri și a vastelor priveliști peste nespuse nemărginiri de țară), revistei FătFrumos, mutându-și scaunul de la Suceava la Cernăuți, nu prea încearcă alt regret, văzând cât de cu vrednicie o înlocuiește, publicația domnului Gh. MaximBurdujanu Crainicul Cetății. Ajunsă acum la capătul anului II (1934) Crainicul dlui Gh. Maxin Burdujanu se prezintă cu serioase lucrări monografice de literatură bucovineană (P. Iroaie, „Pseudo kynegeticos-ul lui Al. Odobescu; Valeriu Cudla, T.V. Ștefanelli (18 VIII 1849-23 VI 1920) viața și opera; Gavril
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ce grijă a avut de noi, să ajungem sănătoși ? Ai uitat ce a pățit Victoraș, că a dat ortul de frig ? Taică-tu a fost lângă noi tot timpul și ne-a ascultat atent bătăile inimi- lor, să nu încetinească. Ajunși acasă, în loc să se odihnească după drum și să-și reia cum puteau viața, Virginia și cei doi copii au început o nouă aventură : aceea de a-și clădi singuri un loc în care să poată trăi decent. Au vândut în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Undeva dreptatea și lumina sunt doar pilde auzite din bătrâni, de care nimănui nu-i pasă. Unde oamenii se urăsc între ei și pe ei, nemaiștiind și nemaicontând de ce. Unde copiii se întreabă ce-s ăia părinți și unde părinții ajunși istoviți acasă adorm cu capetele pe masă și nu mai apucă să le spună celor mici o poveste. Unde o femeie se simte iubită doar pentru că nu primește o palmă. Și aici, în iad, pe o stradă, la un etaj
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Începutul acestui secol. Dacă există date despre familia ROSSIGNON, m-ar interesa foarte mult, desigur Întâi ce este publicat, căci nu vreau să răpesc nimănui originalitatea, dar poate există interes și pentru a publica acolo date despre cei din Fălticeni, ajunși oameni de seamă . Din câte Îmi amintesc, un farmacist de acolo este În prezent academician În America, la Chicago și a fost pe aici acum vreo 2 ani etc., etc. Bănuiesc că din familia Rojniță a fost și Dr. Rojniță
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
transformă pe Richard Wagner într-o prețioasă „cheie” a integrării noastre în echipa multicoloră a expediției literare. Cercul românofonilor se lărgește și, odată cu el, se diluează sentimentul nostru de „străinătate”... Ziua e foarte însorită, dar îi vom aprecia splendorile abia ajunși extra muros, când vom începe a șerpui printre dealuri împădurite. La ieșirea din oraș, trecem pe sub arcurile unui imens viaduct, pe care VASILE GÂRNEȚ îl poate vedea și din camera sa de la etajul 19 al hotelului unde stăm. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
refuzat ieri să meargă în expediția noastră campestră, rămânând să cunoască mai bine orașul. Mi-a spus că a descoperit la Bordeaux o cafenea „Moldova”, în care a ascultat muzică populară. Mă întreb cine vor fi fiind, oare, investitorii basarabeni ajunși aici. De fapt, n-ar trebui să mă mai surprindă nimic. Un cunoscut de-al meu a întâlnit un „capitalist” basarabean - fost important lider al defunctului partid comunist - tocmai în Mexic. Banii PCUS, „sucursala Basarabia”, sunt investiți, iată, în deplin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asemenea flamurilor medievale. Mă gândesc la cum arată chiolhanurile de la noi. Câtă vulgaritate și, mai ales, câtă murdărie. Se lasă seara, beau bere, ascult muzică nemțească. Deodată, răzbat niște voci cunoscute: la o masă alăturată, Felicitas Hoppe și Richard Wagner, ajunși aici înaintea noastră, s-au avântat într-o odisee gastronomică. Richard ne vorbește despre tradiția reuniunilor populare, de weekend, din Germania, manifestări ce compensează spiritul individualist care domină viața conaționalilor săi în restul săptămânii. Dortmundul nu face excepție de la acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fizic. Și eu simt deja cum mi se instalează în corp oboseala, deși mai am atâtea de văzut. VITALIE CIOBANU: Căutăm pavilionul României urcați într-un autocar, altfel ne-ar fi luat vreo două ore de mers pe jos. Dar ajunși „la fața locului”, ne întâmpină mai întâi pavilionul Emiratelor Arabe Unite, împresurat de palmieri, și această vecinătate trebuie să fie destul de profitabilă, întrucât o parte, măcar, dintre turiștii care vânează pitorescul arab se abate ulterior spre „țara de la gurile Dunării”. Hotărâm să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt închise sau abandonate. Vizitatorii, veniți cu autocarele, se grăbesc să se întoarcă la Ierusalim nu e recomandabil să rămâi peste noapte aici și deci întârzie din ce în ce mai puțin la fața locului. Cei circa o sută de laici și clerici francezi ajunși aici odată cu arhiepiscopul Parisului, invitat de guvernul israelian, și care n-au poposit decât o oră (și asta în mod excepțional, printr-o improvizație de ultimă oră: nu era în program), n-au lăsat numai amintiri frumoase: n-au făcut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al identificării pentru evreii din diaspora." Iar dacă oricum Israelul e destinat să devină o mică Americă bis, într-adevăr de ce n-am șterge-o cât mai repejor înspre marea metropolă (cum o și fac, de altfel, numeroși ruși abia ajunși aici), chiar dacă asta ar însemna să cotizăm anual la Fondul Național Evreiesc, conștiința o impune? Poate că așa-zisa "criză a israelitului" e chiar aici, în nehotărârea între port și templu, în marele ecart dintre preaplinul de sănătate de pe coastă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Irod cel Mare a studiat aici tehnicile teatrului și ale pantomimei, pe atunci în plină efervescență, așa cum moștenitorii prinților de astăzi le studiază pe cele ale cinematografului și ale Internetului. Iar tânărul Isus a beneficiat de ele, atunci când micii prinți, ajunși regi, au construit în Samaria și în Pereea replici up to date ale acestor orchestra, vomitoria și cavea care-i fascinaseră atât de mult în metropolă. Era la fel de greu să stai la Tyr, la Sephoris sau la Gerasa fără să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-i chiar Ierusalimul, oraș în care fiecare își ține sarea sub cheie, ca nu cumva să-și piardă savoarea? Atâtea portițe înguste și atât de puține pasarele! Țara Sfântă arată de departe legătura cu chei sclipitoare ale Împărăției, dar odată ajunsă acolo, în colivie, pasărea descoperă de fapt o împărăție a cheilor, care-i un purgatoriu. Fiecare comunitate, fiecare sectă, fiecare facțiune are la cingătoare o ditamai legătură de chei pe care pentru nimic în lume n-ar împărți-o cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cheii: cine poate deschide și închide ușa de la intrare ale cărei ciocănel, ferestruică, broască și zăvor se oferă senin vederii, dar ascund mii de mizerii. Cum, în prezența cui, la ce oră, erau împinse cele două canaturi ale ușii principale ajunsă unică de când perechea ei geamănă, din dreapta cum intri, a fost zidită? Deschidere fără ceremonial la 4 dimineața, închidere fără ceremonial la 11 noaptea (vai de franciscanul apucat de vreo criză de apendicită în cursul nopții), cer acum prezența simultană a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sumă mare de bani, mai mare decât prețul unui sat, și ea avea darul să îl împiedice pe Stan Poiană să se mai judece pentru Temeșești. Numai dacă plătea 60 de ruble de argint topit, Stan Poiană putea redeschide procesul. Ajuns domn, Ștefan cel Mare a rezolvat acest conflict. La 26 octombrie 1458, Mălin, Vișa și ginerele lor Ivașca Vitolescu dau lui Neagul și Tatul, nepoții lui Stan Poiană, două sate, iar Neagul și Tatul dădeau celor trei privilegiul de la Alexandru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
magic dezvăluie o ființă totem, ce își revendică neofitul pentru a recrea modelul sacru, antropoofidian. Balada Scorpia I(8) aduce în scenă două personaje în aparență ofidiene. Scorpia și Samodia (fiul ei capabil să se metamorfozeze în voinic) ademenesc trecătorii ajunși întâmplător „în inima câmpului” să intre în fântână pentru a fi devorați. „Strategia” se bazează pe lăcomia feciorilor destul de naivi să coboare în puț pentru a căpăta galbenii voinicului, trădat totuși de aparența lui profund nefirească: „Între furcă și-ntre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mutilarea inițiatică (pe care am întâlnit-o și în basme sub forma degetului mic retezat) este asociată ritualului culegerii și torsului: „Luni dimineața,/ Luai furchița/ Și secere-n brău./ Tare mă purtai,/ Dejetu-mi tăiei;/ Cursă sânge, cursă,/ Doru mă d-ajunsă,/ De maică, de taică,/ De frați de surori,/ Grădina cu flori” (Valea-deJos - Bihor). Despărțirea dureroasă de familie nu poate fi justificată decât de etapa izolării rituale, ceea ce ne convinge asupra valorii simbolice, a morții prefigurate prin sângerarea plăgii. Versul Tare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin calul care îl duce pe Ardiu, în trei ceasuri în loc de trei ani, până la zâne. El este un cal psihopomp prin natura celui care îl posedă și l-a dat eroului, numai așa se poate afla casa de „pistă lume”. Ajunși acolo, tartorul ghid se întoarce, misiunea lui limitându-se numai la dus. În Ciocârlanul I(30), pasărea magică ce cunoaște ordinea celuilalt tărâm îl și aduce pe Pătru, însă ea înglobează și calitățile psihopompe ale calului. Ardiu trebuie să se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unde ai venit. Cum decideți dumneavoastră, important este să ajung acasă, la familie, cât mai repede. Vă mulțumesc. Am ieșit din biroul ambasadorului cu zâmbetul pe buze. Sugestia rutei era doar o probă de verificare, pentru mine, a atitudinii activistului ajuns "șef al unei misiuni diplomatice", care după mai bine de un an nu reușise să învețe nimic din specificul acestei activități și pe care nu îl interesau instrucțiunile M.A.E., ci numai să nu-mi facă mie pe plac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
o populație robită și dezbrăcată de dreptul ei firesc de a se rosti liber asupra soartei sale politice. Astăzi, când una din Puterile Contractante, Austria, s-a prăbușit sub greutatea păcatelor și crimelor ei seculare, noi, urmașii băștinașilor acestei țări, ajunși stăpâni deplini pe hotarele noastre, declarăm actul de cesiune de la 1775 nul și neavenit, și hotărâm realipirea țării noastre la Moldova, din trupul căreia fusese ruptă. Hotărârea noastră este fermă și nestrămutată, fiindcă Austria, în curs de 144 de ani
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
să-mi facă adresa către Direcția Spațiului Locativ, pentru repartizarea unui apartament cu 2 camere În zona Podu Roșu, respectiv Aleea Rozelor nr. 24, etj. 2, apartament 12 la care a renunțat În favoarea mea fam. șef. lucrări dr. Vasile Sasu, ajunsă și ea la facultatea ieșeană după redistribuire. A urmat birocrația românească, inclusiv aprobarea de către Miliție a intrării În noul spațiu, a familiei mele: soția și fiica. În după masa aceleași zile, marți 9 martie 1964 ora 1400, am făcut primii
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Formasem omul care să mă Înlocuiască, pe fostul nostru student Oprean Octavian Zaharie. Am continuat prelegerile la studenți și la terminarea anului universitar cu tema Etiomorfopatologia tuberculozei la animale În prezența Colectivului de Disciplină, a primilor doi studenți din Începuturi, ajunși cadre didactice: conf. dr. Burtan Ioan, decanul facultății și conf. dr. Cotea Corneliu, titularul disciplinei de Histologie, mi am luat rămas bun de la studenți, promițându-le completarea prelegerilor restante sub altă formă. Îmi schițasem și eram În discuție cu editurile
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cred că este un domeniu extrem de greu de atins și de împlinit. Din toate timpurile, influența puterii a marcat într-un mod benefic sau rău actul de creație. Erzațurile create au fost date uitării. A se vedea maculatura proletcultă sovietică, ajunsă și la noi prin voci mari și mici. Ea, desigur, se poate realiza, dezideologizarea, de la sine Cu răbdare și mai ales prin neaderarea scriitorilor la provocările politicului, atunci când acesta dorește să transforme o creație pur estetică într-un act de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
portiță. Spre Jerusalim Poarta Damascului Să intru de acum mai departe la bagaje. Erau trei suporturi care se Învârteau pe o bandă care aduceau bagajele noastre din avion. Îmi iau valiza și caut spre ieșire: poarta 6 era ca să ies. Ajunsă afară, las valiza jos, fac cruce și Îngenunchez și sărut pământul de 3 ori, dând slavă și mulțumind lui Dumnezeu că a fost cu mine și m-a ajutat. Afară am văzut apoi pe părintele Argatu din Suceava care mergea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a Înmormântată Părintele a citit rugăciuni specifice Înmormântării și apoi câteva cuvinte duioase care se petrecuseră În acele momente de tristă amintire. Apoi ne binecuvântează mirunindu-ne pe toți și fiecare În tăcere se Întoarce la casele lor... Și iată-ne ajunși Sâmbătă seară, lumea Îmbrăcată În haine de sărbătoare cu coșuri În mână ducând prinaose pregătite specific sărbătorii, pască, cozonac, ouă roșii și altele pentru sfințire, după obiceiuri și tradiții. Toți și tot mai mulți grăbiți se Îndreptau spre Sf. Biserică
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de a-i băga la zdup pe toți dependenții din S.U.A., au nevoie de mai mulți agenți. Și nu doar de agenți, ci de un tip diferit de agent. Ca În timpul prohibiției, cînd boschetarii și derbedeii inundaseră Fiscul, acum dependenți ajunși agenți intră-n departament ca să aibă marfă pe gratis și imunitate. Un drogat știe să recunoască drogații. Agenții dependenți reușesc să-și ascundă dependența sau, poate, sînt tolerați fiindcă obțin rezultate. Un agent care trebuie să găsească un furnizor sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]