1,700 matches
-
potop, aceasta a fost preluată de popoarele venite din munți. Filon din Alexandria ca rabin a fost principalul autor al acestor acțiuni de falsificare a istoriei și culturii Neamurilor și fiind reprezentantul tradițiilor mozaice, a scris în greacă o interpretare alegorică și filozofică a Torei pe care creștinii Neamurilor au preluat-o și moștenit-o ca pe o scriere sacră fără a recunoaște adevărul pen-tru că le-ar crăpa capul de atîta tîmpenie. Coreligionarii lui din Ierusalim și Iudeea îl considerau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
180-381 dar și du-pă, și a geților în totalitate, prin făcătura plină de monstruozități, iudeo-sataniștii au vrut să eternizeze genocidul și măcelul făcut împotriva ariminismului și a adepților acestei religii care era majoritară în imperiul roman. Plăsmuirea prezintă în formă alegorică lupta dintre creștinismul arimin și satanismul mozaic prin varianta iudeo-cretinismului care urmărea să pună mîna pe putere în imperiul roman, condus în acele vremuri de împărați geți, unde religia și limba lor erau prima-întăi! Să ne dezmeticim puțin și să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
zice orice credincios în Tora. Aceste simboluri asemănătoare cu niște broaște cu mai multe picioare sau scarabei le găsim atît pe tăblița 1 cît și pe iconițele 9 și 11 dar și pe unele medalioane gnostice. Vedem că în povestioara alegorică apare și proorocul mincinos, slujitor credincios al fiarei ce a zburdat cu ,,răutățile” lui pe sub nasul iudeilor în Ierusalim timp de 42 de luni după care au pus ei mîna pe răulean și i-au făcut felul. ,,19,20: Și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Ioan, a preluat textul menționat, l-a iudaizat, i-a pus ca subiect distrugerea religiei geților din imperiul roman de către tartorul Ambrosie - fiul omului cu limba transformată într-o sabie nimicitoare - adăugînd mai multe ele-mente fabuloase din căpățîna plăsmuitorului, adică alegorice după îndrăcitele făcături, constituindu-se atît ca o apologie a iudeo-satanismului fariseic, cît și un omagiu adus celui care prin veninul și viclenia limbii, a reușit să scoată creștinismul arimin/ariminismul în afara istoriei. Tot în făcătura lui Ioan este menționată
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cea a Parisului și a modernității. Femeia pariziana este o entitate socioculturala particulară, mitizata și poetizata în mentalul colectiv și cel individual. Pariziana face parte din categoria personajelor referențiale, care trimit la o realitate a lumii exterioare (istorică, socială, mitologica, alegorica) și la un concept imobilizat de o cultură. Titlul lucrării invită la identificarea unui proiect estetic (cel al reprezentării), a unei perioade istorice (jumătatea a doua a secolului al XIX-lea) și a unui gen literar (românul, în general, și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
publicitate, fotografii, ilustrații de carte, pictură, sculptură, producții artizanale etc.). Arhetipurile feminine nu se rezumă la reflectarea unui ideal de frumusețe, ele devin modele de comportament, mai mult sau mai putin rigide. Astfel, muză rămâne ceea ce fusese înainte: o figură alegorica sau incarnarea unei idei35 în mai mare măsură decât a unei persoane specifice. Imaginile de madona și seducătoare sunt la fel de abstracte și organizează feminitatea în jurul a doi poli: unul normal, ordonat și liniștitor, altul deviator și periculos. În jurul primului pol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
plasează deasupra burghezilor ordinari. Astfel, Flaubert, admirator al secolului al XVIII-lea, prelungește românul "libertin", care este și un român de educație sentimentală, oferind femeilor o lecție contra iluziilor. Proiectul ciclului zolist constă în folosirea personajelor emblematice ale timpului. Demersul alegoric al lui Zola constă în a face din Pariziana Renée incarnarea regimului imperial, viciat, avid de plăceri, fără valori morale și deci condamnat la o dispariție brutală Renée moare în scurtul paragraf final, prădata de soțul și fiul vitreg, lăsând
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femei care trece pe strada: acest schimb de priviri îl lovește că fulgerul, dar nu va avea urmări deoarece, dispărând, femeia va rămâne Trecătoarea fără nume. A une passante este poemul femeii întâlnite, găsite și pierdute. Frumoasă necunoscută devine figură alegorica, "enigmă indescifrabila și seducătoare" [Stierle, p.461]. Adusă și reluată de oraș, trecătoarea este un oraș preschimbat în femeie, este un "oraș-femeie" [ibidem, p.36]: "Es-tu le fruit d'automne aux saveurs souveraines? Es-tu vase funèbre attendant quelques
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ale propășirii naționale: La moldoveni. La restatornicirea domnilor pământeni. 1822, La introducerea limbei naționale în publica învățătură, Restaurarea școalelor naționale în Moldova, Paladiul moldovenilor (la inaugurarea Academiei Mihăilene). Poezia patriotică nu rămâne doar declamativă și conjuncturală, ci resuscită, alteori, figuri alegorice, clasicizante: motivul „bărcii”, „luntrea”, „vasul patriei plutitor” - preluat din Horațiu. Spiritul religios și sentimentalismul preromantic se întâlnesc în meditația asupra morții din poezia sepulcrală a lui A., în care conștiința deșertăciunilor lumii este îndreptată spre sensul faptelor și virtuților ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
eroic care îi este propriu (Durerea ne cheamă, Ni-e cupa plină de amar, Va bate ceasul răzbunării). Intenționând să cuprindă întreaga dramă umană, poetul, care nu a cunoscut marile răsuciri interioare, nu a putut evita, în Ancore, nici schematismul alegoric (Excelsior), nici zgomotoasa imprecație vaticinară (Circul vieții, Satira vremii). Firesc însă, figura lui Iisus-răscumpărătorul consună, în Talaz, cu armoniile învierii în natură și în om (Descătușare, Trezire). Este proslăvit, totodată, pe urmele lui Nichifor Crainic, etnosul românesc ca izvor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
spectacol-în-spectacol, un poet vizual și vizionar, care trage peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina unei blânde ironii, pline de umor absurd ori negru. În volumul Deasupra lucrurilor, neantul (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), indiferent de modalități (poezia alegorică și limbajul metaforic abstract sau poezia epică, ironică și absurd-ludică), discursul se articulează în jurul melancoliei: pe de-o parte melancolia care vine din sentimentul trecerii și al deșertăciunii lucrurilor, pe de altă parte teama de inconsistență, de „neantul de deasupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
copii orbi/ Le clătește apoi seara/ în albia dulce a râului/ le stoarce și le întinde/ la uscat pe sârmă/ în livada de vișini.// În locul fiecărui cârlig/ cântă albastra privighetoare.” (Peisaj cu îngeri orbi). Poemele în proză - sau proza poetică, alegorică și poemele epicizate, cu „tramă” - continuă o linie foarte fertilă în opera lui D., desăvârșită, în Suflete la second hand (2000), de poemul (ciclul poematic) Fluture cap-de-mort. Aici, „drama morții” e folosită de autor ca materie poetică de mâna a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
în evoluția regizorului Mircea Daneliuc odată cu Glissando (1984). Renunțând la domeniul filmului realist de actualitate, slab reprezentat în filmul românesc, pe care îl îmbogățise cu trei pelicule remarcabile - Cursa, Probă de microfon și Croaziera -, Daneliuc se afundă în oniric, metaforic, alegoric, baroc. Spațiul-timp din Glissando e o pseudo-Românie a anilor ’30, un univers oscilând la granița visului. Sensul fimului nu poate să stea în povestea plină de clișee a tribulațiilor sentimentale și pieirii unui trișor de cazinou, narată neatașant pentru spectator
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
povestirea lui Edgar Poe, există chiar și un echivalent al cărții pierdute asociate motivului Graal-ului, evocând distrugerea oricărei coeziuni, alterarea memoriei și, odată cu ea, a stării primordiale, dar și moartea, declinul din natură - adica a vietii spirituale, în general: poemul alegoric "Palatul bântuit" are tocmai aceste semnificații majore. Prin legenda lui Joseph of Arimathea, contribuția cea mai semnificativă la ciclul Graal-ului a lui Robert de Boron, cum că în el aceasta ar fi strâns sângele Mântuitorului răstignit, Graal-ul, la care se
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
desfăcea", "obosea", "se preamărea", "comprima" etc. Însă, pentru a obtine, din aceste străfulgerări, o "lumină" durabilă, un efort de consolidare este necesar: trăirile trebuie ordonate în concepte. În Phaedrus, prin mitul căilor înaripați și surugiului, Platon configurează, într-o formă alegorica, un model tripartit al sufletului (care este și punctul liminar al teoriilor de mai târziu - Kant, Coleridge, Bergson): surugiul reprezintă rațiunea intelectul, calul negru, pasiunile devoratoare, iar calul alb, natura irascibila. Doar îmblânzind caii poate vizitiul să se ridice la
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în the qualities of a body, and invisible because it participates în the nature of an invisible spirit. These are physical and not theological definitions". 38 J. E. Cirlot, A Dictionary of Symbols, 2000, pp. 61-62, passim. Vezi și viziunea alegorica a lui Christian Rosenkreutz, din The Chymical Wedding of Christian Rosenkreutz, 1991. 39 Edgar Allan Poe, "Joseph Rodman Drake&Fitz-Greene Halleck", în Essays and Reviews, 1984, p. 511. 40 Ion Barbu, "Opera de artă concepută că un efort de integrare
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
versuri; b. în proză; 2. a. fizic; b. moral (psihic, spiritual, sufletesc); c. combinat; 3. a. individual; b. colectiv: mulțimea (ca masă omogenă) stăpânită de o stare psihică unică; c. exponențial (generi, reprezentativ); 4. a. realist (corespunzător personajului realist); b. alegoric (corespunzător personajului alegoric); 5. a. portret de prim-plan (corespunzător personajului principal); b. de plan secund (corespunzător personajului secundar); c. de fundal (corespunzător personajului episodic); 6. a. dinamic (corespunzător unui personaj complex); - în toată complexitatea sa; - în evoluție (pe verticala
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
proză; 2. a. fizic; b. moral (psihic, spiritual, sufletesc); c. combinat; 3. a. individual; b. colectiv: mulțimea (ca masă omogenă) stăpânită de o stare psihică unică; c. exponențial (generi, reprezentativ); 4. a. realist (corespunzător personajului realist); b. alegoric (corespunzător personajului alegoric); 5. a. portret de prim-plan (corespunzător personajului principal); b. de plan secund (corespunzător personajului secundar); c. de fundal (corespunzător personajului episodic); 6. a. dinamic (corespunzător unui personaj complex); - în toată complexitatea sa; - în evoluție (pe verticala timpului); - sau în
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
monolog interior sau de o replica a unui dialog); persoana a II-a marchează prezența alocutorului sau a locutorilor. Personajul poate fi: 1. a. principal (central); b. secundar; c.episodic; 2. a. simplu (schematizat); b. complex; 3. a. realist; b. alegoric: poate fi ilustrarea unui principiu; deci nu are decât valoare simbolică, alegorică; 4. a. pozitiv; b. negativ; 5. a. feminin; b. masculin; 6. a. copil (adolescent etc.); b. adult (matur, vârstnic etc.); 7. a. individual; b. colectiv; c.exponențial (generic
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
-a marchează prezența alocutorului sau a locutorilor. Personajul poate fi: 1. a. principal (central); b. secundar; c.episodic; 2. a. simplu (schematizat); b. complex; 3. a. realist; b. alegoric: poate fi ilustrarea unui principiu; deci nu are decât valoare simbolică, alegorică; 4. a. pozitiv; b. negativ; 5. a. feminin; b. masculin; 6. a. copil (adolescent etc.); b. adult (matur, vârstnic etc.); 7. a. individual; b. colectiv; c.exponențial (generic, reprezentativ); 8. a. implicat; b. observator (martor, în expectativă, apectator al evenimentelor
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
mai izbitoare din punct de vedere social; aceasta poate constitui o caricatură sau o idealizare selectivă; b. caracterizare „rotundă” (care se suprapune celei dinamice) are nevoie de spațiu și de subliniere, de raportări la întreg; - caracterizare prin nume (a. nume alegorice sau cvasialegorice; b. nume cu aluzie literară, biblică, etc.; c. nume cu tonalități onomatopeice), cu intenție simbolică, satirică sau caricaturală, etc.; - numele personajelor nu sunt întâmplătoare; asocierea numelui propriu se face cu o imagine sau cu un complex de imagini
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
ocupă totdeauna locul privilegiat în narațiune; i se acordă cea mai mare atenție; 9. evoluția liniară a narațiunii, se renunță la tot ce, secundar fiind, ar putea deveni balast; 10. multe balade poartă numele personajului principal. FABULA DEFINIȚIA: scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli, cu scopul de a le îndrepta. METAFORE: 1. Fabula este o micșorare a basmului. - este o specie a genului
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli, cu scopul de a le îndrepta. METAFORE: 1. Fabula este o micșorare a basmului. - este o specie a genului epic; - este în versuri sau, mai rar, în proză; - este o scurtă narațiune alegorică; - definește situații și pilde în maxime memorabile (foarte asemănătoare cu proverbele); fabula generează proverbul, dar și invers; - are un caracter social, politic, critic, satiric, polemic; dar și rol moralizator, educativ, etic;reduce un principiu etic general la un caz particular
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
indirect; - cultivă invectiva, directă sau dedusă, umorul; satira indirectă, pe tot parcursul, sau indirectă, mai ales în morală; dar și puternice accente lirice; - structural, fabula are în mod obișnuit două părți: partea narativă și cea finală; partea narativă cuprinde povestirea alegorică a faptelor; o acțiune concisă dar dinamică (!! un sensibil fir epic); deci fabula are un caracter de scurtă, concisă narațiune epică; dar și o oarecare orientare de la epic la dramatic; - se remarcă o mare libertate în folosirea măsurii versurilor; nu
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
consecvent o emancipare de acesta printr-o condamnare cu efecte catharctice bazată pe exorcizarea simbolică a demonilor trecutului. Comunismul românesc a fost condamnat istoric, moral, ideologic etc. de către Raportul Comisiei Prezidențiale, fiind de asemenea portretizat mai mult sau mai puțin alegoric în tușe demonice ca încarnare a diavolului. În același timp, IICCMER lucrează la condamnarea juridică a protagoniștilor umani găsiți responsabili pentru comiterea crimelor regimului comunist. Tandemul Raport-IICCMER constituie așadar strategia pentru care societatea românească postcomunistă a optat să își regleze
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]