2,164 matches
-
veniturile sale provin din activitatea politică, din funcțiile politice pe care le ocupă și care în același timp are o vocație, o pasiune politică. În România interbelică existau relativ puțini profesioniști ai politicii pentru că indemnizațiile parlamentare erau insuficiente și pentru că alternanța partidelor la putere și evoluția electorală în zig-zag nu permiteau decât unui număr mic de deputați să întreprindă o lungă carieră politică. Este adevărat că pentru unii mandatul parlamentar aducea indirect avantaje substanțiale. Consultând diverse anuare, am identificat anumiți parlamentari
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Pentru greutate volumetrică, de regula, se calculează câte o valoare medie corespunzătoare fiecărui sort de substanță minerală utilă din același zăcământ, care se utilizează în determinarea resurselor tuturor unităților de calcul ale sortului respectiv. Articolul 95 În cazul zăcămintelor cu alternanțe de substanță minerală utilă și de benzi sterile incluse în calculul resurselor și cu o diferența semnificativă între greutatea volumetrică a utilului și a sterilului, se determina întâi greutatea volumetrică medie a substanței minerale utile și a rocilor care constituie
ORDIN nr. 93 din 23 iulie 1998 pentru aprobarea instrucţiunilor tehnice elaborate în vederea aplicării unitare a dispoziţiilor Legii minelor nr. 61/1998. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121712_a_123041]
-
grosimilor foarte mici (până la 10 cm), brazdele se dispun longitudinal pe tavanul galeriilor direcționale sau pe un perete al suitorilor. Lungimea brazdelor se justifica în funcție de grosimea corpurilor de substanță minerală utilă, de gradul de variabilitate a calității mineralizației și de alternanța diferitelor șorțuri de minereu și tipuri de roci. În cazul zăcămintelor cu grosimea de 0,10-1,5 m, lungimea brazdelor este egala cu grosimea corpurilor de substanță minerală utilă. La zăcămintele tabulare cu grosimi mai mari de 1,0-1,5
ORDIN nr. 93 din 23 iulie 1998 pentru aprobarea instrucţiunilor tehnice elaborate în vederea aplicării unitare a dispoziţiilor Legii minelor nr. 61/1998. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121712_a_123041]
-
cel al lui Jean de Meung, în a doua parte a Romanului trandafirului. Detaliul realist, glumele pline de veselie, ironia antife-ministă și anticlericală, satira aplicată eticii curtenești caracterizează și cele cam 150 de fabliaux-uri care s-au păstrat, alături de "chantefable" alternanță de versuri asonantice destinate a fi cîntate și de bucăți de proză -, compuse în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și consacrate poveștii unei idile adolescentine, contrariate, dar terminîndu-se în mod fericit: Aucassin și Nicolette, prima producție a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a făcut acesta din urmă vizazi de bucoavnă), dar îl va detrona de însemnătatea sa simbolică, relegându-l unei funcții de ordin tehnico-pragmatic (învățarea scrisului și cititului în clasele primare), în timp ce manualul își va însuși sarcina superioară de formare morală. Alternanța bucoavnă-abecedar-manual reflectă prefaceri structurale petrecute în compoziția țărilor române și, mai târziu, a societății românești, evocând procesualitatea secularizării treptate a culturii autohtone. În perioada de dominație timpurie a bucoavnei, un hrisov al domnului Moldovei, Grigorie Ghica, din 1748 este relevator
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Esența identitară a românismului rezidă așadar în matricea stilistică dezvăluită de Blaga. În arhitectura categorială a matricei stilistice românești, două axe structurale capătă valențe determinative: i) orizontul spațial al "infinitului ondulat" al plaiului cu ritmicile sale suișui și coborâșuri în alternanțele de relief ale căruia prinde viață doina ca expresie muzicală sublimă a sufletului românesc (p. 47). Acesta este "spațiul mioritic" ca viziune spațială specifică și cadru spațial inconștient al spiritualității noastre etnice; ii) orizontul temporal al românismului definit de o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un anume ondulat orizont spațial, cel mioritic, și la fel un orizont de avansare legănată în timp. Ele formează coordonatele unei spiritualități. Fuzionează cu aceste orizonturi înainte de orice un sentiment al destinului [istoric], trăit tot ca o ondulare, ca o alternanță de suișuri și coborâșuri, ca o înaintare într-o patrie siderală, unde se urmează ritmic dealurile încrederii și văile resignării" (p. 255). Prin această teorie a apriorismului românesc codificat într-o matrice stilistică autohtonă care se încrustrează indelebil în orice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în conștiința istorică a scrierilor Școlii Ardelene. Însă expresia sublimă a acestei "voințe de puritate" i-a dat-o Ion Heliade Rădulescu. În manualul său, Prescurtare de historia românilor (1861), Heliade Rădulescu lecturează întreaga istorie a poporului său ca o alternanță de fluxuri și refluxuri ale purității și impurității. Originile romane pure sunt corupte și poluate în cursul istoriei de elemente etnice alogene care au alterat fibra etnică românească. Cel de-al treilea și ultimul stadiu al procesului, care urmează uverturii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
motivat de rațiuni naționaliste în cucerirea Transilvaniei și Moldovei, și că unirea din 1600 a celor trei principate nu s-a făcut pe baza principiului naționalismului. Cu toate acestea, patosul naționalist se manifestă chiar și pe fondul unei critici demitizante. Alternanța între critica detașată și efuziunea naționalistă este observabilă nu doar între diferite volume publicate în aceeași perioadă, ci chiar și în interiorul unui singur manual. Lucrarea lui O. Tafrali (1935) constituie un exemplu elocvent în acest sens. Având ca principii călăuzitoare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
evidențiat rolul jucat de inițiativele non-guvernamentale din străinătate, printre care Fundația pentru o Societate Deschisă, finanțată de George Soros, a avut un rol catalizator (Gallagher, 2004, pp. 148-149). Un simptom și mai puternic al democratizării l-a reprezentat însă prima alternanță la putere ocazionată de rezultatele alegerilor din 1996. Convenția Democrată Română, coaliția care a polarizat opoziția față de elementele conservatoare, a primit 30,17 procente din voturi, în timp ce partidul succesor al PCR, acum sub o nouă identitate nominală - Partidul Democrației Sociale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
2007 a aderat la Uniunea Europeană. Integrarea în UE avea să fie bifată în mandatul prezidențial al lui Traian Băsescu și sub guvernarea lui Călin Popescu Tăriceanu, a căror Alianță Dreptate și Adevăr s-a impus la alegerile din 2004. Dubla alternanță la guvernare, o condiționalitate formală și mai solicitantă a sistemului democratic, a fost astfel realizată. Integrarea în structurile euroatlantice (NATO, 2004 și UE, 2007) au încheiat sinuosul drum al tranziției românești prin meandrele postcomunismului de la o societate închisă de tip
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
legilor electorale grecești a fost modificată, trecîndu-se la o "proporționalitate întărită", "prin intermediul inserării unor clauze procentuale de excludere la mai multe niveluri care avantajau în mod evident partidele mari, astfel încît să rezulte un cadru de partide redus și o alternanță la guvernare de tip bipartidist. În Germania este valabilă și o altă clauză, mai degrabă una de acces, care va fi analizată ulterior. Praguri și asocieri Următoarele clauze de excludere sînt mai complicate, cum ar fi cele grecești, amintite mai
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mereu aceleași, să fie în măsură să obțină alternativ majoritatea absolută a voturilor; 2) unul dintre ele să obțină efectiv o majoritate de locuri în parlament, suficientă pentru a guverna; 3) partidul învingător decide, de regulă, să guverneze singur; 4) alternanța sau rotația în cadrul guvernării să rămînă o expectativă credibilă [Sartori 1976, 188] și, se poate adăuga, periodic realizată, în ciuda tuturor dificultăților de a defini ce înseamnă "periodic": în unele cazuri, pînă și douăzeci de ani de lipsă a acestei alternanțe
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
alternanța sau rotația în cadrul guvernării să rămînă o expectativă credibilă [Sartori 1976, 188] și, se poate adăuga, periodic realizată, în ciuda tuturor dificultăților de a defini ce înseamnă "periodic": în unele cazuri, pînă și douăzeci de ani de lipsă a acestei alternanțe ar putea să nu însemne prea mult (ca în Marea Britanie, unde conservatorii au rămas la putere din 1979 pînă în 1997). Toate aceste condiții sînt importante și trebuie să se mențină simultan, pentru că pot exista cazuri de sisteme cu format
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pentru formarea guvernelor și pentru impactul pe care îl au, ca partide de opoziție, asupra funcționării guvernelor. Pluralismul moderat Sistemele care au cinci sau chiar mai puține partide importante funcționează după o logică moderată și centripetă și, mai ales, produc alternanțe la guvernare, dînd tuturor partidelor posibilitatea de a guverna. Sartori subliniază că această clasificare a sa permite evitarea tentativelor stîngace de a individualiza sisteme definite prin două partide și jumătate, cum ar fi, după unii autori, sistemul de partide german
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și jumătate pentru că așa zisa jumătate de partid, adică Partidul Liberal, este extrem de importantă și merită, deci, să fie luat în considerație în formarea guvernelor: atît de importantă, încît a realizat, între 1969-1982, aliindu-se cu social-democrații, singura perioadă de alternanță experimentată în sistemul politic german. Dimpotrivă, sistemul de partide britanic, în care liberalii sînt mult mai puternici decît liberalii germani, avînd un procent mult mai mare, nu este nici un sistem multipartidist limitat, nici cu două partide și jumătate, pentru că liberalii
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
vreo putere de intimidare. Sintetizînd, sistemul de partide german este un sistem cu multipartitism limitat din punct de vedere numeric și, în definiția lui Sartori, cu un pluralism moderat în felul în care funcționează, chiar dacă centripet și capabil să producă alternanțe. Pluralismul polarizat Complet diferită este logica de funcționare a sistemelor multi-partidiste extreme, pe care Sartori o numește pluralism polarizat. Alternanța apare aici impracticabilă și nepractică. Cazurile analizate sînt cel al Republicii de la Weimar (1919-1933), al celei de-a Patra Republici
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și, în definiția lui Sartori, cu un pluralism moderat în felul în care funcționează, chiar dacă centripet și capabil să producă alternanțe. Pluralismul polarizat Complet diferită este logica de funcționare a sistemelor multi-partidiste extreme, pe care Sartori o numește pluralism polarizat. Alternanța apare aici impracticabilă și nepractică. Cazurile analizate sînt cel al Republicii de la Weimar (1919-1933), al celei de-a Patra Republici Franceze (1946-1958), din Chile (1958-1973), al Republicii Italiene pînă la schimbarea legii electorale (1945-1993). Dacă în sistemele respective ar fi
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
aici impracticabilă și nepractică. Cazurile analizate sînt cel al Republicii de la Weimar (1919-1933), al celei de-a Patra Republici Franceze (1946-1958), din Chile (1958-1973), al Republicii Italiene pînă la schimbarea legii electorale (1945-1993). Dacă în sistemele respective ar fi existat alternanță, care ar fi ajuns să includă partidele numite de Sartori anti-sistem, s-ar fi schimbat nu numai guvernul, ci chiar regimul politic. Competiția este centrifugă, pentru că partidele situate la cei doi poli extremi ai sistemului caută să se consolideze, erodînd
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
afirmații ale lui Duverger. Direcțiile de evoluție trasate de el [1961, 354-411] nu au fost adoptate de către cercetători, dar rămîn încă semnificative și pot călăuzi multe analize. În concepția lui Duverger, sistemele de partide pot evolua după patru prototipuri generale: alternanța, diviziunea stabilă, predominanța și stîngismul. Alternanța se caracterizează printr-o mișcare de pendulare periodică și ridică puține probleme, cu excepția celei a instalării sale, mult mai probabilă în sistemele cu adevărat bipartidiste. Diviziunea stabilă "se definește prin absența variațiilor impor-tante între
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
evoluție trasate de el [1961, 354-411] nu au fost adoptate de către cercetători, dar rămîn încă semnificative și pot călăuzi multe analize. În concepția lui Duverger, sistemele de partide pot evolua după patru prototipuri generale: alternanța, diviziunea stabilă, predominanța și stîngismul. Alternanța se caracterizează printr-o mișcare de pendulare periodică și ridică puține probleme, cu excepția celei a instalării sale, mult mai probabilă în sistemele cu adevărat bipartidiste. Diviziunea stabilă "se definește prin absența variațiilor impor-tante între partide pe o perioadă îndelungată", măsurată
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
celei de-a Patra; este organizat în jurul unui pol de centru-dreapta și a unui pol de stînga; a dus la formarea așa-numitului "cadril bipolar" (de o parte gaulliștii și giscardenii, iar de alta socialiștii și comuniștii), care a favorizat alternanța, chiar dacă la sfîrșitul anilor '90 prezintă noi simptome de schimbare. La stînga, sistemul apare dezechilibrat, cu comuniști prea slabi și prea puțin reformați; la dreapta, există provocarea creșterii impetuoase a Frontului Național al lui Le Pen. Efectul sistemelor electorale În
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
incompletă, a legii electorale, devenită pe trei sferturi majoritară și un sfert proporțională, s-a orientat către depolarizarea sistemului de partide și a ușurat probabil într-o manieră decisivă, chiar dacă nu încă stabilizată o competiție de natură bipolară ce permite alternanța. În altă parte, în Noua Zeelandă, trecerea de la un sistem electoral de tip pluralitar aplicat în circumscripții uninominale la un sistem parțial majoritar, parțial proporțional a stricat ceea ce devenise încarnarea bipartidismului, după modelul Westminster, și a dat naștere unui sistem multipartidist
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
comuniste, dar sistemele cu pluralism extrem rezistă, chiar dacă nici unul dintre ele nu derivă dintr-o situație de polarizare anterioară. În orice caz, cînd sistemul de partide este caracterizat prin pluralism extrem, coalițiile de guvernare ce se formează sînt neapărat heterogene, alternanțele sînt dificile și destul de rare, iar randamentul guvernului este practic nesatisfăcător. Pentru moment, acestea sînt caracteristicile fundamentale ale unor sisteme de partide din Europa Centrală și de Est și chiar ale celui din Rusia. 5. DE CE SUPRAVIEȚUIESC PARTIDELE? O adevărată
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
participarea politică a unui mare număr de cetățeni; formulează programe ce urmează să constituie baza politicilor publice. La bine (care este destul de mare) și la rău (care uneori tulbură, dar care poate din cînd în cînd să fie corectat prin alternanță), partidele se afirmă ca structuri și ca instrumente fundamentale și de neînlocuit ale politicii contemporane, atît ale celei nedemocratice, cît și, mai ales, ale celei democratice. Capitolul 6. PARLAMENTE ȘI REPREZENTARE 1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE Obiectul analizei din acest capitol îl
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]