1,708 matches
-
se aude din nou vocea profesorului, care privește cu atenție plaga și apoi dă niște ordine laconice : pansament compresiv, oprirea alimentației artificiale și trecere la regim alimentar numărul trei, ridicare în poziție șezândă pentru scurte perioade. În rest, păstrarea poziției alungite și somn cât mai prelungit. Medicamentația obișnuită ?, întreabă o necunoscută voce de femeie. Desigur, urmați protocolul, răspunde calm anestezista Alindora Bosch. Aceiași voce necunoscută mai întreabă : Pe cine instalăm în celălalt pat ? Ai toată libertatea să decizi soră, este răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o înlocuiască pe maman și Dimitrie n-a zis deloc ba. S-au întâlnit în oraș și și-au dat mâna. El a crezut din nou că recunoaște pielea unei femei care este gospodină, nu se compara cu mâna Sidoniei, alungită, molatică, făcută numai pentru a gesticula semnificativ, oricare alt efort fiind cu dificultate suportat. Ea a văzut în el un bărbat cu tâmplele cochet albite, tipul de bărbat la care visa. O clipă se întrebă dacă în viitorul apropiat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nordice“, cum le-ar numi unii, bărbie bine conturată, ochi cenușii - ca de oțel - era inexpresiv. Pentru o clipă păru să ezite, apoi Îi Înapoie mamei sale cheia și chibriturile. Traversă strada și se făcu nevăzut după colț. Umbra lui alungită se mai zări câteva secunde, apoi Își retrase capul și dispăru și ea. — Secretul lui Sascha În siguranță la mine. În comparație cu Else, până și mormântul e vorbăreț. Cu stoicism, colega mea Își plasă mâinile pe roțile de cauciuc. — Mulțumesc, apreciez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o să treacă pe la apartament. Celelalte investigații despre trecutul Dorei vor trebui să mai aștepte până mâine. După ce am plecat de la Crama Albastră, am pornit spre casă pe bicicletă prin noapte, Într-o poziție nu tocmai dreaptă. Copacii păreau niște umbre alungite, Întinate, pe un fundal de cer din ce În ce mai străveziu, iar străzile, pustii. Claxonul bicicletei mele tremura când treceam peste pietrele cubice, clănțănea ca niște dinți, În timp ce roțile din cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sticloasă, eu am urmărit o musculiță care bâzâia. Trecuseră câteva minute bune până să-mi dau seama că, În ciuda eforturilor doctorului, nu zburase pe geam - sau poate că era o altă muscă. Cu curaj, dar convulsiv, mergea țanțoș pe obiectul alungit de metal, trecu de o agrafă pentru hârtie și se Îndreptă spre un stilou. Reuși să inspecteze și niște coli de sugativă, Înainte să-mi dau seama că interlocutorul meu vorbea de ceva timp. — Responsabilitatea e pe umerii persoanei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aminteam mai ales o noapte În care Agnes adormise și i-am Împrumutat o cămașă de noapte din sertar. — Soră-mea Își ținea hainele În cele trei sertare de sus; ale mele erau În celelalte trei de jos. Am stat alungit timp Îndelungat, mișcându-mă În lumina lunii. Materialul suplu Îmi aluneca pe corp, ca o piele nouă, și am avut prima... În fine, știi tu. Care n-a fost provocată din cauză că aveam vezica plină sau că mi-era frică. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mișcări de dute-vino, cu degetul mare și arătător, cu un aer visător, meditând parcă, astfel Încât pacientul se Încordă treptat. Între timp colegul său investiga zona micșorată dintre testicule. Când localiză locul pe care părea să-l caute, luă un instrument alungit, ușor Îndoit, cu două inele În loc de mâner. Era probabil un clește chirurgical, pentru că Își vârî degetele În cele două inele, despărțind vârful. Închizând instrumentul, atinse scrotul cu vârful. Străpunse pielea cu o ușurință surprinzătoare. Apoi Împinse cu grijă vârful În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prânz. Cei mai mulți erau la bustul gol; unii Își etalau tatuajele care arătau ca niște boli de piele exotice. Un muncitor tocmai ieșea din pivniță, cărând găleți pline cu mortar. Mergea cu pași fermi, dar afectați, ca de marionetă, cu brațele alungite și gâtul Înțepenit, dat pe spate. Pe pieptul lui, un cuplu de Îndrăgostiți se străduia din răsputeri să-și acopere organele genitale. Pe umărul unui coleg, ocupat să smulgă din tavan o nebunie de ghemotoc format din cabluri electrice, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scobeau accentuând una din caracteristicile ei cele mai impresionante: nasul! Nasul acela foarte acvilin pe care ea, la fel ca și surorile ei, Îl moștenise de la tatăl lor; Însă al ei era mai ascuțit la vârf și avea nările mai alungite. Doctorul a mângâiat-o pe umăr, i-a Întins un șervețel, apoi i-a dat toată cutia. Avea Întotdeauna o cutie de șervețele de rezervă pe birou. Companiile farmaceutice distribuiau cutiile alea de șervețele gratuit. Pe lângă pixuri, carnețele și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nou zgomotul. — Ce e asta? Întrebă Beth. Parc-ar fi de undeva dinăuntrul habitatului. Se duse la hublou și privi afară; aprinse reflectoarele de exterior. — Oh! făcu ea. Norman privi și el. Întinsă pe fundul oceanului se vedea o umbră alungită care se mișca Înainte și Înapoi, odată cu șocurile ritmice ale zgomotului. Umbra era atât de deformată Încât Îi trebui o clipă ca să Înțeleagă ce vedea. Era umbra unui braț omenesc. Căpitane Barnes, ești acolo? Nici un răspuns. Norman apăsă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Mussolini jucînd șah la o masă. Chiar acum intră și James Joyce, își scoate ochelarii aburiți, și-i șterge, și-i pune din nou... Rareori am văzut o mustață mai impecabilă decît cea a lui Joyce. Dar și fața sa alungită, nasul său lung, sunt făcute să primească mustață. Joyce se duce să se așeze la masă cu Stefan Zweig. Mă salută însă cînd trece pe lîngă mine, n-a uitat evident că noi i-am furnizat începutul pentru Ulise. Intrarea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu întotdeauna sunt lucrurile atât de negre și de albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane de zei, opt sau mai multe, răgușiseră strigându-și plăcerea. Torțele nu trimiteau decât flăcări alungite. Ama-no-Uzume părea că își dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote. Amaterasu își apropie ochiul de crăpătură. Îl întrebă pe cel mai apropiat zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
artistul a participat, sau mai bine zis n-a lipsit niciodată de la Expoziția Națională de artă naivă de la Pitești. Soluțiile pentru el ca cioplitor le-a învățat de la alți artiști, căutând după aceea singur elementul său specific în forme ba alungite, ba modificate ca structură în chipurile din lemn duse până la esențializare. Iftinchi modifică însăși linia formată pe volum, lăsând deoparte elementul sculptural pentru narațiune care la artist capătă un farmec static cu acel haz original al unui artist făcut să
Caravana naivilor by Augustin Lucici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1037]
-
numea tunsoare pudel nu mi-a plăcut. Prefer părul lung la femei. Această preferință e de înțeles. Dar am ajuns să mă obișnuiesc cu această coafură de fetișcană. Era numită după un câine, dar dădea un aer felin ochilor ei alungiți și pomeților înalți. Părea în același timp vigilentă și mulțumită, deși se putea să fie doar din cauza sarcinii. Ce este? Un articol despre soțul meu faimos. — Într-un ziar newyorkez? Asta era mai mult decât îmi dorisem eu. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului, care e punctul de fugă al tabloului? E exact privirea satirului, vârful ingrat al unui triunghi ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia imaginară ce unește palme nimfei, trecând prin (!!!) ambii ei genunchi superbi, noduroși, albi, cu ochii Iubitorului... Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Haide mai departe. Privește atitudinea mâinii stângi a satirului, modul în care își ascunde, monstruos, indexul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ce îi alunecă tot timpul pe-o parte, să poată fi prins tot mereu de căutătorul de imagini. Încă mai este înarmat, încă își mai ține pistolul automat pregătit să deschidă focul. Fără rost atârnă pe el, ca o tobă alungită, suportul în care se află masca de gaze. În săculețul de pâine mai sunt în orice caz firimituri din resturile ultimei rații de marș ce i-a fost repartizată. Bidonul de campanie pe jumătate gol. Ceasul său de mână marca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
berlinez am mers pe drumuri proprii. Nu lucrul după model - obișnuitul nud de femeie cu picior de bază și picior activ, la care era de învățat ce mai trebuia învățat în continuare -, ci găina masivă, apoi un corp de păsăre alungit ca un băț și peștele turtit, conceput într-o formă frântă, erau cele care dădeau direcția. Peștele se baza pe primele desene pe tema Calcanul, iar în poezii precum Flașnetă cu puțin înainte de Paște și Apă mare, un text care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de fiecare secundă, ce-mi bântuie vămile arse... Dureri peste tâmplele nopții, încep să-mi sărute, genele oarbe de chin și mâna-mi dusă peste spume, mai adună-ntr-un târziu, privirile măcinate în despărțirea de umbre. Pe brațul tău alungit, îți sărutam sute de nopți, în tresăriri aglomerate de somnuri... Peste trupul tău, ochii scăldați în rugina iubirilor, îți așezau sub picioare, harul stăpânit de lună, în toate cetățile pustiite de vânturi. Un gol arzând mă sugrumase până când mi s-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să se descopere pe sine pentru că sinele se vrea pe el însuși răstignit la capătul unui cuvânt ce ne biciuia odată cu privirile adolescenței ca și cum mi aduc aminte cum s-ar fi întâmplat ieri, cât de suav și pur descoperisem sensibilitatea alungită a privirilor, grăbite parcă peste ani, într-o zestre a bucuriei. Bănuiesc un întreg de idei înfometate în care am încercat să fac ordine tocmai astăzi când nici foame nu am și nici sete, căci ochii mei s-au jertfit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
crește în intensitate. Mă întorc și fug în direcție opusă. Sudoarea îmi curge șiroaie pe trup. E roșie. Nu e sudoare. Cercul câinilor se strânge. Îi aud din ce în ce mai aproape. Nu-i văd. Mi-i închipui pe după dune. Trupuri constelive și alungite, capete mari cât bostanul, gura băloasă, priviri turbate și tăioase ca cioburile de sticlă. Alerg. Cad. Mă târăsc. Mi-e frică. Mă ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe de nichel. Coboară. Spițe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
precauție: - Îmi pare că sunt într-o condiție fizică bună. De ce întrebi? Breemeg făcu semn cu capul spre Onda. - Spune-i tu. Cel mai solid dintre cei doi savanți - cura credea Gosseyn că sunt - dădu și el din capul său alungit, spunând: - Una dintre legăturile tale de la sistemul de întreținere a vieții din interiorul capsulei a fost ruptă. Analiza celor două capete ale rupturii, dintre care unul era conectat la terminațiile unui nerv de la gâtul tău, arată că ruptura s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
era de lemn. Rotunjimile Înaintau cățărate pe niște picioroange, și ele bine articulate la gambe și genunchi. Și nu era numai atât. Ispita era cu atât mai tare, cu cât sub elitre apăreau și sâni ușor conici și cu țâmburucul alungit. Te uitai la ei ca la o minune. Picioroangele se terminau cu pantofi cu tocuri cui. Având În față această viziune, nu era ușor să mergi pe stradă fără să te Împiedici de ceilalți. Noimann Își alegea de la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Karl Marx, spre casă, luau chipul și Înfățișarea lui Lilith. Era, desigur, o Lilith ceva mai puțin palpabilă, dar la fel de atrăgătoare, părând desprinsă dintr-un film făcut pe computer. Noimann mergea clătinându-se pe stradă. Abstracțiunile cu fund și coapse alungite Îl Împingeau din spate. Noimann Însă nu se grăbea. Clătinându-se pe picioroange, cifrele așteptau alături, semănând acum cu niște păsări cu ciocuri mari, care ciuguleau chiștoace În bălțile umede ce se lățeau pe asfalt. O Întreagă carte de algebră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am mai avansat câțiva centimetri spre o gură de aer. Încă simțind cum mă trage șarpele de cur, sunt cu doi centimetri mai aproape de libertate. Înnodate înăuntrul șarpelui se văd grăunțe de porumb și alune. Se vede o biluță portocalie, alungită și luminoasă. E genul de capsulă de vitamine babană, cât pentru un cal, pe care taică-meu mă obligă s-o înghit ca să mai iau în greutate. Ca să obțin o bursă de fotbalist. Capsule cu supliment de fier și acizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]