2,101 matches
-
Regelui Regatul și provincia: nu cutează s-o facă Franța, Anglia și Imperiul osmanlâilor; cum aș fi îndrăznit eu, un amărât de monah, să mă ridic împotriva stăpânului a două lumi? Și nici nu era cu putință să mă fi amăgit, dintr-o răutate diabolică sau fiindcă atât m-a dus capul, deoarece doar unui nebun i se poate năzări așa ceva; nicicând n-o să convingi pe cineva normal la cap să bea marea sau să ia în spate un munte. Când
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vorbiți de brânză, spuse într-o zi, în timpul unei audiențe cerute directorului de la Sant'Elmo, nu izbutiți să fiți împăcați cu sufletul vostru și mă lăsați agățat de un fir, reluați procesul ca și cum n-ar fi fost pronunțate sentințe, mă amăgiți făgăduindu-mi lumina și nu-mi dați nici măcar bezna cea fără întoarcere. Ce nădăjduiți voi? Ce credeți că veți obține ținându-mă într-un loc ce nu e nici paradisul nici infernul și nici purgatoriul? Ăsta era motivul pentru care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
treacă iute de la un deget la altul. Era gluma lui... Doctorul fără de arginți care se joacă, îndemânatic, cu o monedă de argint. Pentru el era însă și un fel de a-și alunga nervozitatea ori plictiseala, de a- și mai amăgi degetele, atunci când simțea nevoia să aprindă țigară de la țigară. — Un om care alunecă, din greșeală, și un altul care se aruncă dinadins nu cad în același fel. — Adică poți deosebi pe sinucigaș după conturul lăsat de trupul lui pe asfalt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parte, și în cealaltă. Nu exista așadar pericol să cadă, ceea ce pentru el însemna că șade bine. Altminteri, dacă nu era nimeni în jur, odată căzut, nu se putea ridica singur, era ca un cărăbuș răsturnat pe spate. Închise ochii, amăgindu-și ațipeala cu căldura plitei și cu mirosul zemos de mâncare. Și-o închipui pe soră- sa dibuind pe întuneric căpețelul de lumânare și așezându-l în colț. Apoi, potrivind lemnul pe butuc, măsurând din priviri grămăjoara de surcele și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
insistă Hagienuș cu mâinile împreunate catolic, să nu afle nimic domnul Ioanide. Fu convenit ca orientalistul să procure o fotografie a monumentului, pentru ca madam Farfara să poată s-o arate amatorilor. De acum încolo, Hagienuș își purta cu vorba copiii, amăgindu-i și amînîndu-i: - Lăsați-mă și voi numai puțin, să mă obișnuiesc cu ideea, atât vă cer, ce Dumnezeu! Sau: - Săptămâna asta sunt prins, n-am să pot, însă în săptămînace-o veni putem să ne ocupăm de chestie. Fapt este că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mici mizerii conferențiarilor. Atracția universității consta, pentru el, mai ales în ceea ce-l plictisea acum, în manoperele din consiliu, în plăcerea de a amâna un candidat luni de zile și ani, în a-l ține în anticameră și a-l amăgi cu promisiuni. Gonzalv avea și el un Weltanschauung, ca și Ioanide, în care monumentele jucau rol neînsemnat. Iubea pacea, în care înfloresc studiile și prosperă universitățile. Lumea o împărțea în două: în universitari și public indiferent. Pe cei dintâi îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mucenicul adaugă: „«Cum voi tăgădui, dar, pe Dumnezeu meu, Căruia m-am închinat din copilăria mea? Nu se va cutremura oare cerul de sus? Nu se vor întuneca oare din pricina mea stelele? Mă va mai ține, oare, pământul? Nu vă amăgiți! Dumnezeu nu se lasă batjocorit! (Gal. 6, 7). După gura noastră ne judecă Dumnezeu (Lc. 19, 22); din cuvintele noastre ne îndreptățește și din cuvintele noastre ne osândește (Mt. 12, 37). N-ați citit înfricoșătoarea amenințare a Domnului: «De cel
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
lașul în timpul ei, curajosul după ea. Unii sugerează să-ți înfrânezi teama prin speranță. Niciun motiv de temere nu e atât de puternic ca să nu fie și mai puternică convingerea că, uneori, cele temute ne potolesc și cele sperate ne amăgesc. Singura dispoziție afectivă capabilă să ne aducă în fața Nimicului este teama; aceasta este o dispoziție a Dasein-ului prin care ființarea, în întregul ei, nu se revelează pur și simplu, ci cunoaște o mișcare de îndepărtare, lăsând loc Nimicului. Menținându-se
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Această inegală distribuție a libertății este premisa îndepărtată a maladiilor de destin. Spre deosebire de "crinii cîmpului" și "păsările cerului", care nu se pot abate de la țelul care le-a fost fixat - singurul pe care au să-l împlinească -, omul se poate amăgi, poate aprecia greșit, poate rata și poate trăi visând necontenit triumfuri interzise. Căci dacă omul poate rămâne la normalitatea unui destin, conformîndu-se gradului de libertate cu care a fost înzestrat, el poate, la fel de bine, să nu se conformeze lui, să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adevărul unui destin nu provin din excelență, ci din calma asumare a premiselor lui), se deschide zona vastă a vieților care, practicând o retorică falacioasă a posibilului, reflectă o inadecvare la resursele de libertate conferite. Din lumea celor care se amăgesc că e în ei mai mult decât li s-a dat, sau a nemulțumiților cu ce li s-a dat, din această lume înzestrată inferior și care înalță pe un surogat de libertate iluzia unei libertăți sporite, din această lume
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
destin. Ratarea apare deci prin întîrzierea indefinită sub o limită care nu-ți revine de drept; ea este o boală cronică a nedepășirii, o maladie de destin. Creditul pe care-l oferă ratatul este promisiunea. Posibilitatea ca el să îi amăgească pe ceilalți și să se amăgească pe sine vine tocmai din faptul că promisiunea nu poate fi niciodată un credit. Promisiunea nu este decât un avans al împlinirii, o aluzie a ei. Or, ratatul consacră aluzia și retrage ulterior avansul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
indefinită sub o limită care nu-ți revine de drept; ea este o boală cronică a nedepășirii, o maladie de destin. Creditul pe care-l oferă ratatul este promisiunea. Posibilitatea ca el să îi amăgească pe ceilalți și să se amăgească pe sine vine tocmai din faptul că promisiunea nu poate fi niciodată un credit. Promisiunea nu este decât un avans al împlinirii, o aluzie a ei. Or, ratatul consacră aluzia și retrage ulterior avansul împlinirii. Din clipa în care s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au dus cald în beciurile polițienești. Damele au primit câteva lecții de bună purtare în turcește ș-au fost eliberate. Sultana Valide i-a spus lui Abdul-Hamid tot complotul din fir în păr ș-au asigurat plîngind c-au fost amăgită că prin aceasta ar aduce un mare serviciu religiei și statului. {EminescuOpIX 280} între complotiști sunt mai mulți pași și - ca la toate întreprinderile de asemenea natură - un grec, anume Stavridis, căci fără greci nu se face treabă. Despre atentatul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
asupra delictelor politice din trecut, însă cu escepțiunea acelui om care a abuzat în mod infam de înalta sa poziție bisericească și de încrederea poporului călcând în mod rușinos datorințele sale cătră D-zeu și cătră patrie, nu numai a amăgit poporul român la răsculare și prin aceasta a fost îndemnătoriul la atât [e]a pustiiri și vărsări de sânge, ci s-a înjosit încă la tradarea de patrie, ce nu i se poate ierta niciodată, ba nu s-a înfloriat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Pentru el, politica americană de îngrădire fusese concepută prea militar (Kissinger 1969: 86). Ulterior, el a acceptat scopul pe termen lung al lui Kennan de a pregăti sfîrșitul războiului rece, prin generarea unor schimbări interne în URSS. Deși destinderea putea amăgi Occidentul, lăsîndu-l să creadă că competiția a luat sfîrșit, Kissinger era convins că slăbiciunea internă și legitimitatea din ce în ce mai lipsită de conținut făceau ca destinderea să constituie un risc mai mare pentru URSS. El a numit aceasta un "pariu istoric" (1982
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
afirmă: „Femeia să se învețe în liniște, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să învețe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniștită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.” Pornind de aici s-a trasat portretul femeii ideale: una tăcută.69 Preotul din Povestirile lui Chaucer oferă o imagine a idealității feminine după concepția epocii 70: femeile ar trebui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
afirmă: „Femeia să se învețe în liniște, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să învețe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniștită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.” Pornind de aici s-a trasat portretul femeii ideale: una tăcută.69 Preotul din Povestirile lui Chaucer oferă o imagine a idealității feminine după concepția epocii 70: femeile ar trebui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dintre ele. Colbert, ministrul lui Ludovic al XIV-lea, a organizat eficient economia franceză, Însă ținta lui nu era prosperitatea francezilor, ci finanțarea războaielor de expansiune purtate de rege. Henri Guillemin, În rechizitoriul Împotriva lui Napoleon, scria: „Simțea nevoia să amăgească plebea republicană, pe care o redusese la tăcere, vorbindu-i despre gloire. Și nu a făcut asta o perioadă scurtă de timp, ci În mod constant. Era o metodă bună pentru ca oamenii să se gândească la altceva decât la situația
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
lipsesc; un mesaj direct poate suna foarte rece; gluma dumneavoastră rafinată poate fi ratată, întrucât expresia facială nu este vizibilă. Mesajele electronice par foarte impersonale. Și, curând, relațiile încep să pară, la rândul lor, asemenea. Internetul dă, dar și ia. Amăgindu-ne să credem că comunicațiile electronice pot înlocui întâlnirile față în față, internetul ne îndeamnă să ne neglijăm propriile relații - ceea ce nu este permis. Trebuie ca relațiile dumneavoastră să devină mai personale, nu mai puțin personale. Patru pietre de temelie
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
cea vorbită (cum o fi arătând oare cea scrisă?) de premierul Vasile Tarlev sau de Eugenia Ostapciuc, Președinta Parlamentului. Recunoșteam sintagme preluate de la comentatorii sportivi români sau de la invitații „Clubului Cupei Mondiale”. Cine face antijoc pleacă acasă. Nu poți să amăgești fotbalul mult timp. Și Portugalia și Italia au făcut câteodată antijoc. Trapattoni a spus „basta”, dar era prea târziu. Și nemții fac antijoc, dar ei câștigă că sunt calculați. Ei nu pot juca frumos și atunci joacă eficient. (...) Iordănescu e
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
corespunzătoare. Se poate spune că acesta a fost procedeul compozițional preferat al lui Almaș. Probabil că tocmai insistența cu care a apelat la astfel de personaje secundare l-a vulnerabilizat o dată în plus în fața cititorilor avizați, care nu se lasă amăgiți de invenții atât de schematice și banale. 228 De vreme ce literatura pentru copii, în general, "rămâne în conștiința critică un spațiu minor și marginal de creație, un fel de pod cu vechituri de familie, datorate tradiției și valorii sentimentale" (Adela Rogojinaru
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mucenicul adaugă: „«Cum voi tăgădui, dar, pe Dumnezeu meu, Căruia m-am închinat din copilăria mea? Nu se va cutremura oare cerul de sus? Nu se vor întuneca oare din pricina mea stelele? Mă va mai Ține, oare, pământul? Nu vă amăgiți! Dumnezeu nu se lasă batjocorit! (Gal. 6, 7). După gura noastră ne judecă Dumnezeu (Lc. 19, 22); din cuvintele noastre ne îndreptățește și din cuvintele noastre ne osândește (Mt. 12, 37). N-ați citit înfricoșătoarea amenințare a Domnului: «De cel
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
nu-i ieșea nici ideile, nici cuvintele. Era asta o pierdere a conversației? Totuși mergea înainte. Planul era presant, ca la vară să se întoarcă în Europa cu cineva, căci ideea de a călători singură era imposibilă. După ce identificase și amăgise candidații, a hotărât să o aleagă pe Monicah, s-a întors la Paris și și-a văzut vechii prieteni, mai ales pe cei care susținuseră campania pentru alegerea ei în Academia Franceză. Dar era obosită și bolnavă. Deseori prietenii trebuiau
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
demnității biografice ori a demisiei etice, alungă somnul criticii literare ce amenință să devină letargie sinucigașă, incită ceea ce se (mai) lasă incitat și readuc în prezentul disecției un trecut pe care marii vinovați îl credeau aneantizat, iar micii vinovați se amăgeau că-l pot amâna indefinit"111. Etica Monicăi Lovinescu este supralicitată de comentatorii săi, dar e un sistem eficient de lectură, pentru că dezambiguizează nelămuririle legate de înverșunarea cu care acuză lobby-ul comunismului. Autoarea nu reproșează insuficienta poziție critică față de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pe ici colo călca-vom alăturea drumului adevărat, cineva din mulțime se va opinti să ridice cîntarul gîndirii pe butucitura mai mult încercată și nu va fi pricină de mîhnire nicicui. Dar băgare de seamă se cere că unele netezituri amăgesc trecătorii trăgîndu-i în țarcuri cu largă intrare și strîmtă ieșire, de nu chiar cu nici o scăpare din îngrădirea lor meșteșugit îndosită sub ispititoarea momeală. Noi doi, o femeie și un bărbat, am pornit cale grea chiar în clipa în care
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]