1,512 matches
-
destul de puțin despre minciuna ca atare, și totuși noțiunile de înșelătorie și amăgire, în special auto-amăgirea, sînt teme centrale în teoria și practica psihanalizei. Forrester definește psihanaliza ca fiind "știința mințitului", și susține că " Preocuparea centrală a psihanalizei freudiene este amăgirea" (Forrester 1989:156; 1990:119; cf. Eagle 1988; Ferenczi 1955:77-80; Forrester 1980:136-137; Goldberg 1973:99-104). Minciuna apare pretutindeni. Deși Douglas (1976:68) spune că "în mod sigur oamenii spun adevărul aproape tot timpul", el susține că "înșelătoria nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
decît autoamăgirea, ar putea fi un termen mai potrivit pentru aceste "negocieri cu realitatea". Termenul intră în conflict cu părerile lui Taylor (1990:36), care face o distincție clară între iluzii, considerate "impresii false care persistă în ciuda faptelor reale" și amăgiri, sau convingeri auto-înșelătoare, care modifică faptele, "deși poate cu o oarecare reținere". Diferența semnalată de Taylor trebuie luată în considerare, însă eu prefer conotația cunoscută a "autoamăgirii", care se referă la procesul prin care există un dialog interior, iar un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Kissinger au criticat aspru doctrina acelei Pax Americana anticomuniste adoptate de SUA În primii ani ai Războiului Rece. Lupta Împotriva comunismului, oriunde și oricând, cu orice mijloace și indiferent de costuri, În numele unei cruciade ideologice, era considerată de Kissinger o amăgire a măreției și o abdicare de la doctrina de politică reală (realpolitik)2, care au Împins Statele Unite să Întreprindă o serie de acțiuni internaționale periculoase, chiar nebunești, printre care cea din Vietnamxe "Vietnam". De aceea, Kissinger și Nixon au promovat o
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Îndepărtare de politica prudentă și că marchează o reîntoarcere la spiritul cruciadei ideologice și la nerezonabilul discurs maniheist. Din punctul de vedere al realiștilor, o astfel de strategie discursivă ar putea duce SUA la angajamente internaționale fără sens, derivate din amăgirea măreției, ceea ce ar submina poziția internațională a Statelor Unite. De aceea, războiul din Irak, susțin realiștii, nu este În concordanță cu interesele naționale americane. 4.2. Teoria și practica păcii (liberal-)democraticetc "4.2. Teoria și practica păcii (liberal‑)democratice" Un
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Mai întîi, cinci volume în limba română, în șase ani, cu titluri provocatoare, chemări dezabuzate ale unui tînăr care deja nu-și mai găsea locul într-o lume ce o luase la vale: Pe culmile disperării este urmat de Cartea amăgirilor (1936), Schimbarea la față a României (1936) cartea în așa măsură incendiară și incorectă politic încît nu a fost publicată în franceză decît în 2008 !, Lacrimi și sfinți (1937) text luciferian, care a trezit un nou scandal, propria sa mamă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
impus cămașa de forță franceză a stilului secolului al XVIII-lea și suferă într-o limbă gramaticală, se lasă să alunece insidios între eu și eu, ridicînd versatilitatea la rang de perfecțiune formală. De fapt, o spusese deja în Cartea amăgirilor: "Tragedia omului este de a nu putea trăi în, ci numai dincoace sau dincolo", la care face ecou o remarcă din Caiete: "De ani de zile mă aflu constant mai prejos de mine însumi!" Poate că aceasta e cheia de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Chalandon, Sorj, Retour à Killybegs, Paris, Grasset, 2011 * Cioran, Michaux ou la passion de l'exhaustif, dans Henri Michaux, Œuvres récentes, Paris, Le Point Cardinal, 1985 * Cioran, Œuvres, Paris, Gallimard, 1995 (abrevieri folosite în texte : Pe culmile disperării CD ; Cartea amăgirilor CA ; Lacrimi și sfinți LS ; Amurgul gîndurilor AG ; Tratat de descompunere TD ; Silogismele amărăciunii SA ; Tentația de a exista TE ; Căderea în timp CT ; Demiurgul cel rău DR ; Despre neajunsul de a te fi născut NN ; Sfîrtecare S ; Exerciții de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aristocrați. Vedea pe fanariotul indolent și mândru de spița lui, sau mai departe pe barbarul fără nume alergând pe câmpiile acestui pămînt: Sunt seri, spre toamnă, adânci și strălucite Ce luminîndu-mi negura-amintirii Trezesc în mine suflete-adormite. Demult, încît cad pradă amăgirii, Când Cerul pârguit la zări cuprinde Purpura toată, și toți trandafirii. Narațiunea Craii de Curtea-Veche a avut de la început admiratori fanatici. "Craii" sunt niște stricați subțiri, amestec de murdărie și sublim, cel puțin întrucît privește pe Pașadia și Pantazi. Suntem
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adăugat, „viața dublă a unui creștin face mult rău”. De aici derivă o altă diferență între păcătos și corupt: în timp ce primul iese la lumină și se declară păcătos, al doilea se adâncește tot mai mult în starea sa, recurgând la amăgire. Și introducerea păcălelii adaugă un element ulterior acelui salt de calitate pe care îl prezintă corupția spre deosebire de păcat. În acest sens pontiful a invocat ca exemplu pe cel care bagă o mână în buzunar și arată că ajută biserica, în timp ce
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
există doar calea pierderii radicale. Este evident că, după Papa Francisc, cel corupt nu găsește iertare deoarece nu mai simte exigența de a o căuta. Este trecerea decisivă: omul corupt se înșurubează în sine însuși (imanența și autosuficiența sa, lumea amăgirii și a complicității sale, a duplicității sale) într-un asemenea mod că el însuși devine primul obstacol în calea iertării. Corupția este o boală de care omul trebuie să se vindece: boala trebuie recunoscută ca atare pentru a putea căuta
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
de vedere gnoseologic a statutului său și prin sublinierea continuității dintre modul de argumentare retoric și alte modalități de argumentare rațională nu a fost suficientă pentru istoria retoricii care a urmat (de exemplu, Kant considera încă retorica o "artă a amăgirii", nerecomandată nici pentru barou, nici pentru amvon, și în nici un caz pentru discursul de tip filosofic, deoarece tinde să câștige din start acceptul interlocutorilor, fără a le lăsa timpul suficient pentru analiza rațională a subiectului propus). Astfel, retorica a fost
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la o înțelegere a minciunii ca mască discursivă: nu există minciună în lipsa unei secvențe discursive contra mentem. Într-o primă instanță, aceste sumare caracteristici ale minciunii o apropie teoretic de seducție și seducția, la rândul ei, conține trăsăturile plăsmuirii, iluzionării, amăgirii, metamorfozei. În viziunea lui Herman Parret, însă, seducția nu poate fi încadrată în această grilă și nu se poate identifica cu minciuna. Dacă aceasta din urmă presupune satisfacerea a trei condiții majore (existența unei convingeri; existența unei aserțiuni care să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cer, glasul de Îngeri, sfinte armonii, plăceri Încîntătoare etc. O agresiune, o irepresibilă ofensivă a suavității. Leagănul acestei divine muzici de șoapte este, Încă o dată, cîmpia: „Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniștire Pentru acel ce fuge de-a lumei amăgire, Pentru acel ce caută un trai neînsemnat! Plăcut, plăcut e ceasul de griji nentunecat, Și dulce este viața ce curge lin, departe De-al omenirei zgomot, de-a ei fumuri deșarte!” CÎmpia are, aici, și o funcție ocrotitoare. Nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că acele busolei indicau direcția inversă, dădu ordin ca direcția vasului să fie schimbată în consecință. Vergile fură din nou brațate și astfel Pequod se întoarse iarăși cu prova în vînt, înfruntîndu-l vitejește, căci briza prielnică nu fusese decît o amăgire. între timp, Starbuck - oricare ar fi fost gîndurile sale tainice - nu scosese nici un cuvînt, decît pentru a împărți ordinele cerute; iar, Stubb și Flask, care păreau să-i împărtășească într-o oarecare măsură simțămintele, se supuseră și ei, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
14-15 ). După ce indică mai multe reguli duhovnicești ale postului, Theonas explică durata contradictorie a Păresimilor și explicarea regulii ei materiale și duhovnicești prin canoane. Convorbirea a XXII-a (16 capitole) îl are ca interlocutor pe Avva Theonas, care tratează despre amăgirile sau închipuirile de noapte. El se referă la apariția întinăciunilor din timpul somnului și la cauzele acestora care ar fi: 1) prea multă mâncare; 2) lipsa de veghere; 3) înșelăciunea duhului rău. Odată cu înaintarea în vârstă, aceasta se va produce
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
economice internaționale, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România. Popescu, Maria (1977), "Statele naționale și noua ordine economică și politică internațională", în Mitran, Ion; Lotreanu, Nicolae, (coord.), Națiune, suveranitate, independență. Studii și comunicări, București, Editura Politică, pp. 43-52. Popescu-Neveanu, Paul (1968), Amăgire și adevăr în morală, București, Editura Științifică. Popovici, Constantin (1974), "Centralismul democratic principiu fundamental de organizare și de conducere a vieții social-politice", în Constantinescu, Miron (coord.), Introducere în știința conducerii societății socialiste, București, Editura Politică, pp. 47-58. Popper, Karl (2005
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil, insul și-a denaturat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite emoțiilor inefabile, faza crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se în chinuitoare, extenuante pendulări între arțagul regretabil și replierile de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
așteptând cu cutremur arătarea înfricoșătoare a judecății dumnezeiești. În fața tuturor se vor citi faptele noastre ale tuturor și se vor dezgoli toate cele ascunse, ca să-și cunoască astfel toți unii altora păcatele, ca și fiecare pe ale sale, citind fără amăgire cartea conștiinței sale: Mustra-te-voi, zice, și voi pune înaintea feței tale păcatele tale (Ps. 49, 22). Și iarăși: Înconjura-i-va pe ei sfaturile lor (Ps. 7, 2). Și iată Omul și opera Lui, judecător prea înțelept, având
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 1, în PSB, vol. 81, p. 20) „Căci atunci a ajuns fiecare cunoscătorul adevărat al greșelilor sale, când s-au arătat și vor apărea în ele însele descoperite faptele sale, libere de orice acoperământ al amăgirii. Dreaptă e judecata Ta, Dumnezeule! Ne-ai chemat și nu Te-am ascultat! Ne-ai adresat cuvinte și nu le-am dat 72 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: O judecată care n-ar fi deplin dreaptă n-ar fi chiar atât de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai avea mângâierea că nu e chiar așa de rău precum a fost socotit. (n. s. 26, p. 20) 80 atenție, ci am făcut fără putere sfaturile Tale. De aceea pe drept a venit asupra noastră pieirea și nimicirea și amăgirea și necazul și împresurarea, și acum te chemăm noi și nu ne auzi. Cerem de la Tine și nu aflăm milă. Căci nici noi nu Ți-am auzit cuvintele. Nici n-am arătat milă aproapelui. Că cei ce am urât înțelepciunea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
milă aproapelui. Că cei ce am urât înțelepciunea și n-am ales frica de Tine, nici n-am voit să ținem seama de sfaturile Tale, secerăm roadele cuvenite ale semințelor noastre și suntem plini de nebunia noastră. Ne-a orbit amăgirea vieții și n-am cunoscut tainele lui Dumnezeu, nici n-am nădăjduit într-o plată a evlaviei. De aceea am fost părăsiți pe cărările fărădelegii și am străbătut pustii neumblate (necunoscute de supravegherea dumnezeiască), iar calea Domnului n-am cunoscut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ne-au întristat câtuși de puțin cuvintele despre acestea. Căci altfel nu ne-ar întrista acum aceste lucruri atât de tare. Ni se păreau aiureli cele ce acum ne strâmtorează viața, iar atunci ni se spuneau des. O, nepăsare! O, amăgire! O, sfaturi rele! O, negustori vicleni! O, minunea dreptei hotărâri a lui Dumnezeu despre acestea cu privire la noi! Cum ne-a răsplătit cu chinul potrivit fiecărui fel de păcate! Pentru ticăloasa și vrednica de osândă plăcere a trupului am fost judecați
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
celei adevărate și de aceeași cinste cu îngerii. Să ne nevoim, spune apostolul, ca fie petrecând în trup, fie ieșind din trup, să fim bineplăcuți Lui. Țara aceea este țara celor vii, în care nu-i noapte, nu-i vis, amăgirea morții; nu-i boală, nu-i suferință, nu-s spitale, nu-s tribunale, nu-s neguțătorii, nu-s meserii, nu-s bani, nu-i conducerea celor răi, nu-i pricină de războaie, rădăcina vrăjmășiei, ci e țara celor vii, nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
tot ceea ce suntem e un rezultat a ceea ce am gândit. „Sufletul” nostru este asemenea unei flăcări dintr-o suită neîntreruptă și mereu reînnoită de flăcări, care sunt într-o unitate și care provin din același ulei care arde. El reprezintă amăgirea produsă de ceva vremelnic și în permanentă schimbare, care se consideră a fi un eu. Concepția buddhistă despre suferință (păli: dukkha) poate fi privită sub trei aspecte: dukkha drept suferință ca atare (păli: dukkha dukkha), dukkha cea determinată de schimbare
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]