2,910 matches
-
în tratamentul dumneavoastră. Vâlcu ridică iute ochii. Examină întunecat chipul maiorului apoi își coborî din nou privirea. " Oamenii-s nebuni, conchise placid Azimioară. Ce-i trebuia individului toată aiureala asta?" ― Doamna Doina Popovici, vrând să-mi demonstreze cât sînteți de amabil, îmi relata că vă serviți uneori vecinii gratuit. Era vorba despre Panaitescu, Grigore Popa și Valerica Scurtu. O mică gafa. Când și-a dat seama ― intuise trucul ― era târziu. Mi-am amintit totodată că-n odaia dumneavoastră m-a izbit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rezolve urgențele. În pansament ați introdus cianura. Nu era mare lucru. Cunosc cazuri când oamenii au încercat să părăsească țara cu o gură garnisită cu briliante. ― Oh! Melania Lupu își duse degetele la gură: îngrozitor! ― Ce anume, doamnă? se interesă amabil Cristescu. ― Povestea asta cu dinți... Cianura băgată în plombă! Este pentru prima oară când mă bucur sincer că am proteză. Își coborî pudică pleoapele: Dacă vreți să știți, acest motiv a cântărit greu când l-am refuzat pe domnul Van
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vitejie și să-l iau de bărbat pe cel care iese primul la concurs? ― Nu e cîtuși de puțin nevoie de așa ceva, îi replică liniștit prințul. Ești deja îndrăgostită. În jurul mesei se produse o oarecare agitație. Zîmbete. Expresii și priviri amabile. ― Maiestate, începu unul dintre bărbați, asta e cea mai bună veste pe care am auzit-o de... Își pierdu însă glasul văzînd expresia de pe fața Împărătesei. Ca și cînd n-ar fi auzit întreruperile, aceasta spuse: \ PRINȚE, SÎNT ULUITĂ. ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pretextezi "o urgență". Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd, atitudinea! Acum trei ore era vorbăreț, amabil și plictisitor. Acum tace. Singurul lucru bun care mi se întîmplă de trei ore. Nu mă mai obosește cu conversația lui. Am timp să privesc, nestingherit, cum crește întîrzierea dumitale, ca a trenurilor iarna. Și de ce? Pentru că ocupi o funcție
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni sticloasă și întinse degetul spre o sonerie, care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
instrucție, care își ținea băiatul de mână. Doctorul îl întreabă dacă pleacă în călătorie. Domnul Othon, lung și negru, și care semăna jumătate cu ceea ce altădată se numea un om de lume, jumătate cu un cioclu, răspunse cu o voce amabilă, dar grăbită: ― O aștept pe doamna Othon care s-a dus să-și prezinte omagiile familiei mele. Locomotiva fluiera. ― Șobolanii... spune judecătorul. Rieux vru parcă s-o ia în direcția trenului, dar se întoarse spre ieșire. ― Da, spune el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Știi, îi spune acesta din urmă, că departamentul n-are ser? \ Știu, am telefonat la depozit. Directorul a căzut din nori. Trebuie să-l aducem de la Paris. Sper că n-o să dureze mult. \ Am și telegrafiat, răspunde Rieux. Prefectul era amabil, dar nervos. Să începem, domnilor, spune el. Este nevoie să rezum situația ? Richard era de părere că era inutil. Medicii cunoșteau situația. Problema era doar de aflat ce măsuri se impuneau să fie luate. Problema, spune bătrânul Castel cu brutalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îi spuse lui Grand: \ E un băiat bun, poate să depună mărturie. \ SĂ DEPUNĂ MĂRTURIE PENTRU CE ? Cottard ezitase. \ EI, PĂI CĂ NU SUNT UN OM RĂU. În rest, avea toane. Într-o zi, când băcanul se arătase mai puțin amabil, se întorsese acasă într-o stare de furie exagerată. ― Trece de partea celorlalți secătura asta, repeta el. ― Care ceilalți ? ― Toți ceilalți. Grand asistase chiar la o scenă curioasă la tutungioaică. În cursul unei conversații animate, aceasta pomenise de o arestare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
puteai împiedica să nu observi cum depunea chiar o oarecare ostentație în a-l citi în locuri publice. La fel, câteva zile după ce se sculase din pat, îl rugase pe Grand, care se ducea la poștă, să fie atât de amabil să expedieze un mandat de o sută de franci pe care-i trimitea lunar unei surori care trăia în altă parte. Și în clipa când Grand pleca: ― Trimiteți-i două sute de franci, l-a rugat Cottard, o să fie pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care se afla într-o clinică sau într-un spital. Rieux răspunse că așa ceva s-a văzut, dar că totul depindea de starea bolnavului. ― Eu, spune Cottard, am încredere în dumneavoastră. Apoi l-a întrebat pe medic dacă ar fi amabil să-l ducă cu mașina lui în oraș. În centrul orașului, străzile erau acum mai puțin populate și luminile mai rare. Copiii se mai jucau încă în fața porților. Când Cottard a vrut să coboare, doctorul și-a oprit mașina în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lui Stalin. Am fost șocat de aspectele înfățișate și indirect am gândit că e cazul să mă opresc puțin asupra acestei posibile reabilitări. Cu gândul la această temă, chiar l-am visat pe Stalin într-o postură de om foarte amabil, politicos, protocolar, de o jovialitate neobișnuită pentru un om ca el și gândeam în sinea mea: „Știe să se prefacă pentru a crea o impresie favorabilă. Între orele 9-11 am conceput circa 4 pagini cu opiniile pe care le am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Din când în când se foia în scaun, ca un școlar insolent, pentru ca apoi să se controleze și să stea drept. Acum se aplecă în față ca să vorbească. Știi ceva despre Ahmed Nour? Maggie interveni. — Domnule Shapira, ați fost foarte amabil să ne acordați din timpul dumneavoastră. Aș vrea să vă mulțumesc... —Ce, vrei să mă faci vinovat de moartea arabului ăluia? Se spune deja asta la posturile de radio de stânga? Uri, faptul că înghiți toate prostiile astea mă surprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
brățările fermecate și reasamblarea lor au necesitat mișcări delicate, dar nu au fost foarte dificile. Din fericire, cerceii au fost fotografiați de mai multe ori și a găsit o fotografie color clară într-o carte de specialitate. „Fotografie reprodusă cu amabila permisiune a Muzeului Național de Antichități, Bagdad“, scria în legendă. —Doamne, Henry. Ăștia sunt... ăștia sunt... —Vechi de patru mii cinci sute de ani. — Voiam să spun „magnifici“. Vechi de patru mii cinci sute de ani? Incredibil. — Știi ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ea de aproape un an. Mi-a telefonat în legătură cu părinții mei; mi-a zis să o caut dacă am nevoie de ceva. Am avut nevoie de ceva; am sunat-o. Iisuse! Maggie era pe cale să-și ceară scuze, să fie amabilă, să-l ierte pe Uri că avea o fostă prietenă frumoasă, toate fiind posibile acum după ce el spusese ce spusese, dar șansa îi fu luată. Îi sună telefonul, iar pe ecran îi apăru numărul de la consulatul american. Îi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Britanic și unul dintre primii care au atras atenția asupra jafului patrimoniului irakian după invazia din 2003 și care au explicat răbdător întreaga amploare a seriei tragice de evenimente. Colegului său de la muzeu, Irving Finkel, care a fost atât de amabil, încât să îmi ofere informații în privința punctelor comune ale perioadei avraamice și ale scrierii cuneiforme babiloniene, domeniu în care se prea poate ca domnia sa să fie autoritatea principală pe plan mondial. Mostra de cuneiformă care apare în această carte este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un rând de fișiere. Atmosfera acestei încăperi îi amintea lui Ignatius de propria sa cameră și valva lui aprobă, deschizându-se vesel. Ignatius se rugă, cu voce aproape tare, să primească slujba. Era impresionat și copleșit. — Ce doriți? îl întrebă amabil omul bine îmbrăcat de la biroul cel curat. — O! Am crezut că se ocupă doamna, spuse Ignatius cu vocea lui de stentor, găsind că omul care îi vorbise era singura pacoste din birou. Am venit pentru anunțul dumneavoastră. — Minunat! Care dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întreprinderi ca Levy Pants, cred că forțele de muncă ale Americii ar fi mai bine adaptate pentru sarcinile lor. Angajatul pe care te poți evident bizui nu este deloc hărțuit. Domnul Gonzalez, „șeful“ meu, deși cam cretin, este totuși destul de amabil. Pare tot timpul îngrijorat, mult prea îngrijorat ca să mai critice felul cum își fac datoria ceilalți. De fapt, e gata să accepte aproape orice și, în consecință, este admirabil de democrat în felul său înapoiat. De exemplu, domnișoara Trixie, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se executară, veseli. Myrna avea să se înece cu cafeaua ei espresso când va vedea această scenă. Ceva mai violent! Agitați armele mai amenințător! Strâmbați-vă! Răcniți! Unii dintre voi ar putea sări de câteva ori, dacă sunteți atât de amabili. Râzând, îi urmară indicațiile, toți, în afară de cele două femei care țineau posomorâte stindardul. În birou, domnul Gonzalez o privea pe domnișoara Trixie cum se lovește de rama ușii, făcându-și apariția pentru ziua aceea de muncă. În același timp, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Myrna aia? întrebă bănuitoare doamna Reilly. Cum de-ți scrie așa des? Nu i-ar strica un duș zdravăn fetei ăleia. — Psihicul Myrnei nu suportă apa decât în context oral. — Ce-ai zis? — N-ai vrea să fii atât de amabilă să încetezi cu țipetele astea de precupeață și să pleci de acolo? Nu mai ai vreo sticlă de Muscat la copt în cuptor? Acum lasă-mă în pace. Sunt nervos. — Nervos? După ce-ai stat în apă caldă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
niște diamante. Văzându-mă, se opriră și cu accentul aspru din Vestul Mijlociu care lovea în timpanele mele delicate ca zgomotul unei batoze (un zgomot inimaginabil de neplăcut) îmi cerură să le pozez pentru o fotografie. Încântat de atenția lor amabilă, am acceptat. Minute întregi m-au tot fotografiat, deoarece ca să le fac pe plac am luat diverse poziții artistice. Stând în fața căruciorului de parcă ar fi fost o corabie de pirați, într-una dintre pozele mele deosebit de reușite, mi-am agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ajută. De aceea mama s-a întors împotriva mea. Lance, Tânărul Vostru Muncitor Asediat. * Frumoasa fată surâse încurajator spre doctorul Talc și șopti: — Îmi plac cursurile dumneavoastră. Vreau să spun că sunt grozave. A, da? răspunse încântat Talc. Ești foarte amabilă. Mă tem că au un caracter cam general. — Felul cum tratați istoria este atât de vital, de contemporan, atât de reconfortant de neortodox. — După părerea mea ar trebui eliminate câteva dintre vechile forme de abordare. Vocea lui Talc era pedantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a căruciorului în mijlocul lor și înaintă împingându-l. O femeie citi anunțul de pe coală și începu să țipe, îndemnându-și tovarășele să se dea la o parte din calea ciudatei apariții care se ivise la expoziție. — Doriți crenvurști, doamnelor? întrebă amabil Ignatius. Ochii doamnelor inspectară anunțul, cercelul, fularul, sabia și rugară să se plece de acolo. Rău ar fi fost și dacă ar fi plouat pe expoziția lor. Dar una ca asta! — Crenvurști, crenvurști, striga Ignatius puțin supărat. Delicatese din bucătăriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prânz, George părăsi locul de pândă și se duse în Cartier să ia pachetele de la domnișoara Lee. Acum se reîntorsese pe Podyras Street, întrebându-se dacă vânzătorul nu avea totuși să apară. George avea de gând să încerce să fie amabil cu el, să-i ofere chiar de la început câțiva dolari. Vânzătorii ambulanți de crenvurști erau probabil săraci. Va fi bucuros de câțiva gologani. Omul putea fi un excelent paravan. Și nici n-ar fi avut habar de ce se întâmplă. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o sobă caldă. — Vrai ceva de băut, puiule? O răsuflare fetidă se filtra prin mustața lui Ignatius. Își smulse eșarfa de la șapcă și-și apără nările cu ea. — Mulțumesc, da, răspunse el cu vocea înăbușită. Un Doctor Nut, dacă ești amabilă. Și ai grijă să fie foarte rece. — Să văd ce avem, spuse enigmatic femeia și tropăi îndărăt la bar cu sandalele ei de paie. Ignatius o urmări din ochi cum comunică printr-o pantomimă cu barmanul. Făcură tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ușă capul masiv și cenușiu. Ochii mamei lui se umeziră văzând bandajul. — Sărută-mă, dragă! Îmi pare rău că totul s-a sfârșit așa. — Ce înseamnă toate văicărelile astea? întrebă bănuitor Ignatius. Ce te-a apucat de ești dintr-o dată amabilă? Ai vreun bătrân cu care vrei să te-ntâlnești? — Ai avut dreptate, Ignatius. Tu nu poți merge să muncești. Ar fi trebuit să-mi dau seama. Am să încerc să plătesc datoria aia în alt mod. O lacrimă se prelinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]