2,720 matches
-
-l ierți! ― Să vii, că eu te aștept. Am să las aprins un muc de lumânare în bucătărie. ― Voi veni negreșit. A sărutat-o din fugă și a plecat. Mergea repede. Aproape alerga. Voia să-l prindă pe hangiu încă amețit de lovitura primită... Când a deschis ușa, hangiul s-a foit gemând... Lotrul a aprins felinarul și, punându i-l în ochi, l-a cercetat cu atenție. „Da. Am ajuns taman când trebuia. Când s-a dezmetici, o să-l am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aici... Lotrul, bun cunoscător al oamenilor - altfel nu ar fi putut să ajungă ceea ce era - și-a dat seama că hangiul este total dezarmat în fața lui... Îl poate manevra cum dorește. ― Vrei să-ți spun eu de ce ai ajuns aici? Amețit încă, hangiul a făcut ochii mari. Apoi, în spatele unei umbre care i-a trecut pe chip, a clipit de mai multe ori, ca și cum și-ar fi spus: „Stai-stai, că acum îmi aduc aminte...” A ridicat privirea spre lotru: „Fie ce-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cei doi gustau din când în când din cele de pe masă. Pe Aizic îl ascultau fără prea mult interes. Dumitru îl fura mereu cu coada ochiului pe Todiriță, gândind: „Măi vere, după cum văd eu, muierea ceea a ta te-o amețit de tot. Tare mă tem că mâine poimâine înhami calul și pornești în galop s-o aduci acasă, că mintea ta îi cât a unui cocoș!” Rămas pe gânduri, Todiriță confirma parcă fără vrerea lui presupunerea lui Dumitru. Când au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în butoiul cu melancolie în timpul dansurilor lente. Danny ucise amintirile cu ajutorul muncii sale de polițist. Ochii lui căutau încălcări ale Codului Sănătății și Siguranței Publice, infracțiuni legate de comercializarea alcoolului, contravenții. Portarul de la intrare le permitea minorilor să intre. Mulatre amețite la cele mai înalte cote pluteau în rochii cu tăieturi adânci, încercând să-și vândă trupul. Nu exista decât o singură ieșire laterală într-o încăpere imensă, care putea fi mistuită de flăcări în câteva secunde. Timpul se scurgea. Orchestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi redesenase contururile feței. Neliniștit, achită nota de plată, apoi se urcă în mașină și ajunse pe dealurile din Pasadena, unde parcă mașina într-o râpă complet întunecată a canionului: „Cordite Alley”, locul unde generația lui de boboci LAPD se amețea cu alcool, discuta tot felul de rahaturi și trăgea la țintă, folosind tufele înalte pe post de infractori. Pe jos se vedea un strat gros de cămăși de cartușe. Punând farurile pe faza lungă, Mal observă că și alte generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la municipalitate. Motivul implicit este acela că Dudley e o prezență mult prea înfricoșătoare - mai devreme sau mai târziu tactica lui de intimidare va avea efect contrar. Reușita marelui juriu depinde de menținerea secretului față de AUFT. Până acum i-am amețit, așa că haideți să-l ținem pe Dudley din scurt. Dacă vreunul din martorii noștri va ceda și ne va da în gât la șefii sindicatului, ne-am ars. Iată câteva idei răzlețe: 1. Această anchetă devine o avalanșă, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lăsă pe polițistul mai vârstnic să-l scoată din sală pe o ușă laterală. *** Krugman devenit Upshaw redeveni Krugman. Shortell îl duse înapoi la mașină și-l sili să-i promită că o să meargă să doarmă. Danny se duse acasă, amețit o vreme, apoi iarăși agitat. În cele din urmă oboseala îl copleși și, ca să rămână treaz, se gândi la dialogul dintre Ted și Claire. Conversând cu vioiciune, ajunse direct în pat, renunțând la sticla de la Mal Considine. Folosind haina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și se atacă, cum cel mai închis la culoare se aruncă la stomacul celui pătat și cum își îngroapă colții în el. Și atunci știu că asasinul, indiferent cine era el, fusese înnebunit de acest film. Ecranul se întunecă. Danny ameți ușor, fiindcă își ținuse răsuflarea, și se simți scrutat de ochii lui Claire. Apoi film deveni color și apărură niște bărbați goi, ce alergau unul după celălalt asemeni câinilor de mai înainte și se aruncau unul spre celălalt, cu gurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
imagina tot felul de orori ce se puteau petrece înăuntru. Loftis și fiul lui. Era ca un cuțit înfipt în acea parte din el care trăia ca să-l protejeze pe Stefan. După două ore de condus în cercuri, simți că amețește. O sunase pe operatoarea lui Meeks și-i lăsase un mesaj - așteaptă-mă pe Canon Drive -, dar mașina lui Buzz nu mai apărea, iar el era pe punctul de a năvăli pe ușă, cu pistolul în mână. Santa Monica, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Păunescu și Traian Paraschivescu, care, ca să se răzbune, și-au bătut joc de el într-un mod barbar! Au plimbat mingea de peste treizeci de ori, făcîndu-l pe bietul Moscu să se-nvîrtească când spre unul, când spre celălalt, până l-au amețit. Matei, prinzând o dată mingea vârtos, l-a pocnit scurt în pulpă; Moscu a gemut și a trecut șchiopătând la loc, mormăind furios ca un urs și frecîndu-și piciorul de zor. După asta, Moscu, care era nepotul lui Barbă, a făcut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
obținut nota 10, după ce Napoleon Crețu l-a trecut prin toată materia predată până atunci. CAPITOLUL XI FABRICANTUL DE STIHURI " Iubirea e o taină mare, Ce leagă două inimi, tare!" Așa am decretat într-o bună zi, nostalgică, de primăvară, amețit de parfumul puternic al liliacului bătut, ce-și legăna buchetele violete în fața ferestrei mele. Eram îndrăgostit, credeam eu, foarte serios de una din numeroasele mele verișoare, Viorica, elevă într-a III-a la Carmen-Sylva! Găseam că sîntem foarte potriviți, că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
săptămânile următoare aveau să-l scoată. Sau să-l Înece. Putea fi ucis tatăl său? Zăcea, oare, acum, Într-un mormânt neștiut, În pământuri străine? Dincolo de acest gând nu mai putea merge. Simțea că sub el se cască o prăpastie. Amețea privind-o. Nu era decât Întuneric și durere. Apoi Îi revenea În minte vestea că fratele lui s-ar fi Întors, ar fi Învins toate obstacolele și ar fi devenit Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor. Nici asta nu era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o serie de oameni capabili de a ieși din fruntariile vechi ale rațiunii și moralei pentru a fi coloni dacă nu chiar colonizatori. Religia, patria, amorul îi găsesc sceptici și pregătiți pentru adaptare. Femeile aveau și ele o beție. Erau amețite de zăbranicul purtat al durerei, al fricei,' al strîmtorărei, al înstrăinăm. . . și acum le amețea bucuria și libertatea, și în lumina nouă străluceau aiurite; nu-și aveau deplin discernământul ființei izbăvite. - Ce mai e? întrebă Lina intrând. - Nimic! Aceeași vorbă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pentru a fi coloni dacă nu chiar colonizatori. Religia, patria, amorul îi găsesc sceptici și pregătiți pentru adaptare. Femeile aveau și ele o beție. Erau amețite de zăbranicul purtat al durerei, al fricei,' al strîmtorărei, al înstrăinăm. . . și acum le amețea bucuria și libertatea, și în lumina nouă străluceau aiurite; nu-și aveau deplin discernământul ființei izbăvite. - Ce mai e? întrebă Lina intrând. - Nimic! Aceeași vorbă despre o iarnă aidoma, întîia după război, când Mini a văzut stafii și lupi și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nevastă-sa tocmai pentru ceea ce era în ea simpatic și inerent. Altfel, de la depărtare, era mai sentimental, și Lina îi arătase de la Iași scrisori lungi, pline de stil și compoziție, cu o caligrafie admirabilă de unghiuri mici și egale, care amețeau pe Mini și îi aminteau pedepsele la școală în ora de germană. Ei-au ;colo fraze metodice asupra sănătăței și petrecerei reciproce și gri'tsse prelung întortocheate și stimabile. Separația de corp ar fi trebuit prevăzută în contractul acestui menaj
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dau respirația aceea încărcată adesea, alteori plină de ebrietaic, sau volatilă ca un lirism. Acum nu-i mai putea recunoaște. Se depărtaseră. Păreau laolaltă o pată diformă de umbră mobilă prin umbra orașului. în blocul acela nedeslușit, era cuprins vânătorul amețit de praf de pușcă și prada cu mirosul calci al cărnei răscolite de alice. Un dine hoinar își trecu pe lingă ei umbra scundă. Icniți în asudarea lor trudnică de dușmănie și apropiere, desigur răspândeau în jur acel duh anume
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trudesc degeaba. 14. Căci pămîntul va fi plin de cunoștința slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă. 15. Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă și-l amețești ca să-i vezi goliciunea! 16. Te vei sătura de rușine în loc de slavă; bea și tu, și dezvelește-te! Îți va veni și ție rîndul să iei paharul din dreapta Domnului, și va veni rușinea peste slava ta. 17. Căci silniciile făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
cu aerul plictisit, dar demn, al unui taur pe un câmp de juninci. Pran n-a mai văzut niciodată atâtea femei la un loc. Toate par foarte tinere și neobișnuit de frumoase, iar unele sunt cam dezbrăcate. Poate că este amețit, pentru că a suferit de foame, dar acest loc i se pare mult mai ferit de pericole decât strada. Se gândește că dacă nu se va ivi ceva mai bun, va rămâne aici o vreme. Apoi, observă că fetele vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi lăsat să doarmă sau că va fi dus la hakim, dar se trezește în camera chinezească, unde, ca și prima oară, Flowers îl aduce pe maiorul Privett-Clampe și închide ușa. Pran îl privește năucit din pat, maiorul se îndreaptă amețit spre el, rostește "Băiatul meu frumos!", se încruntă și cade beat pe podea. Se lasă o tăcere apăsătoare. Răsuflând ușurat, Pran își pierde cunoștința. Este trezit de fotograf, care scoate capul prin fantă și-i strigă să-i scoată pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a trecut complet și organizează chiar o cină festivă într-un salon privat din hotelul Randolph, la care Astarte este invitată de onoare. Înconjurată de studenți care o admiră, strălucește de parcă ar fi ziua ei. La terminarea petrecerii, Jonathan, cam amețit, o conduce acasă, iar pe drum o atrage într-un loc mai ascuns privirilor. La început, ea rezistă sărutărilor lui, dar după o vreme roșind și respirând greu, îi îndepărtează mâna. Dar întrucât n-a făcut-o imediat, el consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
noapte minunate. Nici nu trebuie să te mai culci dacă nu vrei. Promiți să te mai gândești la cererea mea? Sigur că mă voi gândi, Johnny. Sunt atât de flatată. Acum, să-l căutăm pe tata. Dimineața este atât de amețit încât toate amintirile serii trecute se amestecă, lipsite de claritate, și nu mai știe dacă să fie fericit sau nu. A spus că-l iubește, nu? Oricum, au ajuns la o înțelegere. El și Astarte Chapel sunt logodiți. Probabil vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceruită. Zace pe podeaua rece de marmură. Cineva i-a desfăcut gulerul. Star vorbește repede în franceză cu o persoană pe care n-o poate vedea. Gittens îl privește cu o îngrijorare autentică pe chip. — Te simți bine, amice? Ai amețit. Pagină separată Jonathan stă pe pat, rezemat de un maldăr de perne. Da, se simte mai bine, mulțumesc. Acest lucru i se datorează în mare parte lui Star, care a venit să-l vadă. S-a întins pe un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe care îi este greu să meargă. Îi este foarte greu să dificil un picior înaintea celuilalt. Soarele îi bate capul descoperit (unde îi este pălăria? I-a căzut ?) și în cele din urmă abia mai vede, este atât de amețit, încât se așează un moment să se odihnească și înainte să-și dea seama, privind cerul, o creangă se interpune viziunii lui ca o crăpătură pe o bucată de sticlă albastră. Se gândește: sunt pe moarte. Trupul plin de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pe când un suflet se zbuciumă-n zadar Nici ochii mei cu geometrii impure Privindu-ți urma de impleticite gambe Ca un balans prin spațiile pure Sau prin apus de colorate stambe Să nu uiți ziua cu fundă de arnici Când amețit de-o nefirească fugă Ca într-un vis de toamnă apus aici Genunchi-mi plec ca într-o rugă Nici șoaptele în vânt ca suferințe Sau gândurile prinse-n țipătul obscur Ale neânțelesei neputinte Când vreau să ți le spun
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și frații mei auzim cum ne chiorăie mațele. Mă trezesc în zori și aud în depărtare tropotul unor copite de cal. Mă gândesc că visez. Însă nici nu mă dezmeticesc bine, că în fața mea se ivește un călăreț. Mă simt amețită din cauza oboselii și a foamei. Omul descalecă și se îndreaptă direct spre mine. Fără să spună o vorbă, îmi înmânează un pachet legat cu panglică. Zice că e de la taotai-ul orașului din apropiere. Alerg speriată la mama, care deschide pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]