1,929 matches
-
că nici un petec de cer nu-i înfrumuseța orizontul. Tocmai când inima îi era stăpânită de mulțumire, în ogradă apăru Ilona, care venea de undeva, îmbujorată, obosită, cu ochii scăpărând de mânie. Și parcă ar fi căzut de pe o culme amețitoare, Apostol simți că din suflet i s-au deșertat brusc împăcarea și liniștea, iar în locul lor s-a ivit o îngrijorare ciudată și o dorință dârză. Dădu să sară de pe scaun, să alerge la Ilona, s-o ia în brațe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tălpi delicate, de femeie, îmi ridică fața înspre el, înmoaie pensula în apă și o șterge pe pulover, pătându-i albul cu o amintire înroșită, deja simt fiorii de-a lungul cefei, îmi alunecă pe obraji, coboară încercuindu-mi sfârcurile amețitor, colorându-mi goliciunea în vârtejuri transparente, din ce în ce mai repede, întreg corpul meu nu este decât un cerc imens, ca atunci când arunci o piatră în apă, o piatră valoroasă, și n-o voi mai putea scoate niciodată din adâncuri, părul moale al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca doi trandafiri înfloriți, înghesui geanta pe locurile din spate, apoi mă așez cu un gest reflex pe scaunul din dreapta șoferului, abia atunci îmi dau seama că aici nu mai este nici un alt șofer în afară de mine, și tot drumul acela amețitor, atârnând pe marginea prăpastiei, iar mie mi se cere să conduc, mie cu frica mea de înălțimi și de adâncuri. Îl implor din priviri să se însănătoșească și să mă salveze, dar el zace inconștient pe bancheta din spate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nori și cer, să te apropii de pacea dinăuntrul tău, cât de tentant sună, ce bine ar fi dacă aș putea, dar înăuntrul meu nu există pace, Zohara, din contră, adesea am impresia că există mai multă pace în lumea amețitoare care se învârte în jurul meu, decât în mine. Rușinată stau în fața ușii încuiate a casei mele, cineva o cumpărase în urmă cu mulți ani, dar nu locuise aici niciodată și câtă vreme încăperile sale nu vor fi populate, vor dăinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era omul care să renunțe cu una cu două. Reprezentantul Companiei știa să fie convingător. Nu avea nevoie de discursuri. O frază era de ajuns. ― Am pierdut orice contact cu colonia de pe Acheron. În sinea ei se căscă un gol amețitor, conștientizând subînțelesul acestei neașteptate declarații. Șovăi însă înainte de a deschide iar ușa. Nu era un vicleșug. Expresia lui Burke o confirma. Iar Gorman se uita când la unul, când la celălalt. Nu era băgat în seamă și se simțea stingher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
decât disciplina. ― Hai, o ștergem! Apoi îl auzi pe Hicks strigând: ― Nu prin tunelul ăsta, prin celălalt! Vocea caporalului concentra parcă mai multă furie decât panică. ― Sigur? Crowe eschivă un adversar invizibil și imaginea transmisă de cameră lui se învârti amețitor. Ceea ce apărea pe ecranul lui era un amestec neclar și mișcător de fum., aburi și de siluete biomecanice. ― În spatele tău. Dar fugi, odată, ce dracu'! Mâinile lui Gorman se depărtară de consolă. Nu mai avea nici un rost să apese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cadână, însuși viziriul, cât era el de viziriu, umbla parcă mai aplecat, mai adus spre podea și ținea dreapta. Pe stânga, în sens invers, trece când vreun sol prăfuit, când vreun pașă beștelit, când vreo cadână urmată de un parfum amețitor în care descopereai insensibilul eunuc. După ce, spre mirarea moldovenilor, trecu și-o cămilă cu una sau două cocoașe purtând în spinare două sau mai multe femei ușoare care plângeau cu zece rânduri de lacrămi, viziriul, în fine, se opri în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de Richard Serra, două foi de metal impozante, îmbinate într-un unghi care îmi dădea senzația de echilibru. Stând între ele și privind în sus, o doză de adrenalină era garantată: în egală măsură, senzații de claustrofobie și de excitație amețitoare. Ultima pe lista preferințelor mele era o uriașă femeie goală. A dracului de tipică pentru toți bancherii ăștia. Pentru a fi un echilibru, ar fi putut să comande și un bărbat gol care să se uite la ea, împodobit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
când voi crește (ceea ce nu era deloc sigur). Asta era taina? - asta era: Moș Iacob se pregătea de cu seară - a doua zi de dimineață, când mă trezeam și ieșeam pe calidor, ca să-l salut, venea, dinspre casa lui adiere amețitor de bună de pește gătit. Se și Întorsese (după cine știe câte și cât de grele Încercările prin care trecuse). Nu-mi mai rămânea decât să-l salut, să aștept răspunsul, să mă Întorc În casă, să mă spăl repede-repede, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
refuzate din motive construite altfel decât științific. Este vorba, desigur, de influența...”. Pe când rostea aceste cuvinte, s-a pornit un puternic ropot de aplauze și luminile din sală s-au stins, vorbitorul fiind prins într-un vârtej ce-l răsucea amețitor și care a transformat aplauzele în tunete și lumini. Încerca să-și adăpostească ochii de lumina farurilor puternice care-l orbeau și din față și din Tainicele cărări ale iubirii spate. Mâinile țineau strâns volanul pe care-l manevra cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Simion îmi poves-tea ce descoperise și cum intenționa să-și continue căutările după război. Băteam împreună drumul spre bibliotecile, librăriile și anticariatele din Cernăuți. Din păcate, ele erau deja trecute prin pârjolul ocupației rusești. Sub liliacul care răspândea un parfum amețitor recitam versurile lui. Uitam că frontul înaintează și că de acolo vin din ce în ce mai des depeșe purtând în ele moartea. L-am iubit mult și nu știu pe care din cei care sălășluiau în el l-am iubit cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
asirienii din Sargon cuceresc Samaria și exilează poporul evreu în Asiria, înainte ca ei înșiși să fie izgoniți, în 630, de pe pământurile lor de către mezi, care îi retrimit pe evrei în țara lor. Următoarele două secole sunt de-a dreptul amețitoare: principiile individualismului se precizează în ritmul unor evenimente cu consecințe pe termen lung. în 594 î.e.n., Solon impune atenienilor prima Constituție democratică din Istorie; în 586 î.e.n., regele babilonian Nabucodonosor distruge Ierusalismul și-i deportează din nou pe evrei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cei care, din rațiuni de clasă, de religie sau de orice altceva, nu se vor dovedi demni de această nouă elită. * * * Vreau să cred că, într-o bună zi, cu mult înainte de sfârșitul secolului XXI și în ciuda atâtor obstacole, prăpăstii amețitoare și simulacre, hiperimperiul va căpăta destulă amploare pentru a-i face pe oameni să perceapă unitatea lumii fără ca el să fi ajuns la distrugerea identității umane. Mai vreau să sper că hiperviolența va amenința destul de serios omenirea pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
periodicitatea rotației manivelei. Acolo unde constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul ceasului și bărbatul își încorda mușchii și grăbea mișcarea manivelei, trăgea ca la galere, fără odihnă și, odată cu carnea, se rotea și câmpia, neobservat, amețitor. Să nu te îmbolnăvești, domnișoară, se arătă îngrijorată Maria, femeia de serviciu căreia îi povestise pe hol visul. Maria era mare specialistă în descifrarea viselor de noapte, să nu te îmbolnăvești, că așa visai eu într-o noapte, se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu făptura lui într-un răstimp așa de scurt. Dar soții Alexe nu-i dădeau timp să-și revină, să se dumirească, se repezeau cu noi complimente, se dovedeau experți în a descoperi noi formule, erau de-o inventivitate delirantă, amețitoare! Vocea precisă, gravă a lui Alexe. Glăsciorul Ninei plin de modulații încântătoare Și bineînțeles că un așa mare artist nu se preta la meschinării de ordin pecuniar: artă de dragul artei, nu e așa? Uimită, cu respirația întreruptă, Carmina își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
artist nu se preta la meschinării de ordin pecuniar: artă de dragul artei, nu e așa? Uimită, cu respirația întreruptă, Carmina își dădu seama că asistă la o mituire spirituală a unui amărât de zugrav, care ridicat pe culmi mult prea amețitoare pentru puterile lui, se mulțumi să bolborosească, când se puse clar problema banilor, prețul lucrării lui de artă: cât vreți dumneavoastră, atât cât vreți dumneavoastră și să ridice superior din umeri. Așa o baie caldă de complimente nu mai făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru vorbe. Naoko era îmbrăcată în blugi albaștri și cămașă albă și își ducea haina în mână. Îi priveam părul lung și drept, legănându-se pe umeri. Din când în când se întorcea și îmi zâmbea. Poteca urca și urca amețitor, dar Reiko nu slăbea deloc pasul. Naoko se ținea după ea, ștergându-și sudoarea de pe față. Deoarece nu mai urcasem de mult pe munte, îmi pierdusem antrenamentul și simțeam că mi se taie suflarea. Urcați deseori pe munte? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În timp ce Îmi imaginam cum arăt, ud leoarcă și miop, mâna continua să-mi rătăcească printre Întăritură și mătasea lucioasă, spre portjartiere elastice, care erau Întinse și se terminau În clame metalice ce susțineau ciorapii. Ca să mai Întârzii chinul acesta sălbatic, amețitor, care mă Învăluia ca un nor fabulos, am evitat să-mi ating sexul tremurător și mi-am plimbat mâna În sus, pe cealaltă coapsă, lângă șold, pe arcuirea rigidă a taliei, până mi-a atins pieptul bombat și subrațul fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fâțâia pe calendarul de pe perete. (Viespea a decedat abia luni, 23 august - trei zile mai târziu decât În realitate. ) Pulsul Începu să-mi bată din nou. Când În sfârșit m-am trezit În fața ușii la care visasem cu acel amestec amețitor de ardoare și iritare, mi-a numărat bătăile inimii, așteptând să nu mai sune ca niște bile de biliard ciocnite una de alta, apoi am bătut. Acum nu mai aveam cale de Întoarcere. Eu și sexul meu devenisem una. — Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
arăta când te gândeai la tine, care te gândești. Fascinat și scârbit În același timp, m-am decis să urmăresc o reacție În lanț - mai mult, ca să mă testez, să văd dacă e posibil. Totuși, aproape imediat, cu o ușurință amețitoare, se dispersă În mii de direcții, toate la fel de aiuritoare, toate la fel de sinuoase, și am Înțeles că e prea mult, cel puțin pentru capacitatea mea actuală de a judeca, ca să urmăresc mișcările astea capricioase, corpurile astea În formă de lalea, alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zdravănă și de controlată ar fi ea. Despre K.F. se discuta în fiecare zi și în orice colț al Vladiei. Apăruseră tot felul de povești despre ea, despre iubirea (?!) pe care prințul-aviator i-ar fi dedicat-o, despre nemaipomenitele, uluitoarele, amețitoarele baluri, despre risipa de frumusețe și bogăție care se petrecea cînd se bea șampanie din pantofii ei, cînd cînta gramofonul toată noaptea numai tangouri argentiniene și cînd, din pricina iubirii ce i-o purta, prințul se purta ca un descreierat. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să dau ordin să fie... Hop! Sania se opri și urmă o foială. Am intrat în casă, am ajuns... Codrin avea o soră de o frumusețe deosebită, față bălaie, cu părul galben... De revelion o răsucea un flăcău în învîrtite amețitoare... Stătea parcă pe loc și ai fi zis că doar ea juca. Fustele ei zburau în aer, picioarele acestei cosânzene i se dezveleau până sus. Până la revelion am crezut că e inocentă, de vârsta mea, și că și ea se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am urcat în vagonul restaurant. E atât de plăcut să stai într-un vagon restaurant, când nu e multă lume, să bei ceva și să te uiți pe geamul mare, prin care se vede defilând peisajul, cu vârfuri și prăpăstii amețitoare încărcat de zăpadă, dar plin și de uriașe păduri verzi... Ce-am făcut, deci, la Sinaia? mă întrebam. Nimic. Cât de orgolios venisem! ... Cum vrusesem, încă din prima zi, să mă și apuc de lucru și cum amânasem pe a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe toate părțile, Henrietta tăbărî asupra soțului ei în timp ce acesta se dezbrăca și îl târî în pat. El fu atât de surprins încât nu putu decât să capituleze. Așadar, îl întrebă Henrietta, desfăcându-i nasturii de la cămașă cu o viteză amețitoare, ce părere ți-a făcut Laurence Westcott? — Mi s-a părut cam papă-lapte, răspunse Simon, strecurându-i mâna sub fustă. — Bun, spuse Henrietta, lăsându-se pătrunsă de erecția neobosită a soțului ei, asta înseamnă că lui Fran o să-i placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
speciale pe care le petrecuse împreună cu tatăl ei, uitându-se la curse la televizor, ea așezată pe un taburet de piele între genunchii lui, Ralph cu pachetul de Players’ Navy Cut mediu, de 20, lângă el. Chiar și acum, amestecul amețitor alcătuit din mirosul de tutun tare și de piele și din sunetul comentariilor la curse, cu crescendoul lor plin de suspans, o făcea pe Fran să se simtă în culmea fericirii. Se așeză între două bătrânele care stăteau cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]